Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru TRAGE SĂ MOARĂ

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 312 pentru TRAGE SĂ MOARĂ.

Vasile Alecsandri - Un episod din anul 1848

... la acel spectacol neașteptat: ,,Iată, zise el în sine, începutul realizării visului meu!" Prințul C., proprietarul Hangului, întâmpină pe Vali cu îmbrățișări și-l rugă facă un cuvânt elocvent țăranilor, pentru ca -i înflacăre și -i pregătească de luptă; tânărul refugiat primi cu mulțumire sacra misie de orator revoluționar și, după obiceiul oratorilor, își drese glasul mai întâi, căutând a ... Doamnei și acolo ne agățăm ca momițele prin copaci, bun este, ama dacă dușmanul dă foc pădurii, noi suntem fripți, și asta rău este!... stăm aici pe loc închiși în curte, pe vârful piscului, bun este, ama la război omul se-nfierbântă, are sete, trebuie apă la dânsul. Aici ... auzi: -- Măi flăc[...]nțeles-ați voi ce ne-a spus boierul cel fugit de la Iași? -- Ba cât hâciu; el grăia păsărește. -- Cică ne ducem ca alungăm pe vodă pentru că vodă a prins pe boieri umblând cu mâța-n sac și i-a pus la pedeapsă ... avem noi cu boierii? Ei ne ciomăgesc pe noi, vodă pe dânșii, parte dreaptă. -- Bătaia-i din rai! -- Dar dacă ar veni oamenii stăpânirii ca ne calce în locurile noastre? -- Pentru ce ...

 

George Coșbuc - Un pipăruș modern

... a fugit!— Mă râde-acuma tot norodul, Că stau de foame rod podul: Și mult mă mir, de ce nu-l rod? -i fie-afurisit prohodul Și-i facă dracii-n gură nod! Dar fii bun, cată-n păscălie Și-mi dă din bobi cuvânt curat, Savinca ... dar fii drac, -mi spui vro glumă și vro snoavă Că snoavele de tot îmi plac! Primești? De cumva nu te-oi duce, n-am noroc de sfânta cruce! Dar și tu— știi! Tu spui, eu tac“. Achim, plăcându-i târguiala, Tușește-o dată, lung și greu ... Triodul zace pe sub pat Și-a mucezit acum mâneiul, De când în ladă l-ai lăsat! Iar tu—cătră Cotor—te cară! nu te văd p-aici! Auzi! De nu vrei mânci cucuruzi, Pornește! Haid’, șperlă și pară...!“ Achim cotor e om cu minți; El dă din cap scrâșnind din dinți Și-o cam ... blăstămat! De-amar de vremuri tot fac planul, În ce mod aș putea vârâ O zi-ntre zile: cu o zi Mai lung de-acum fie anul, Încît, pe calculi noi și buni,

 

Ion Luca Caragiale - D'ale carnavalului

... eu și d. Nae, la bilet... pe urmă ne uităm la spițerul, pe urmă unul la altul, și d. Nae zice: „Bine!" și-i trage o dungă. Pleacă spițerul... Zice d. Nae: „Iordache, biletul spițerului e cu scamatorie; ia -l ținem noi de scurt: ori că ne-a luat bilete, ori că ne-a furat pecetia, ori că și-a ... Iordache! Unde e Nae ? IORDACHE: Nu știu; a plecat de azi-dimineață și până acuma nu s-a mai întors. Trebuie vie, ca mă pot duce și eu la masă. MIȚA ( trântindu-se pe un scaun ) : Am -l aștept și eu... IORDACHE: Dar dacă vine târziu, eu ce fac? rabd de foame? Trebuie închiz prăvălia și mă duc la mâncare... MIȚA: Nu știu, nu voi știu de nimic... ( patetică ) Iordache... IORDACHE: Ce? MIȚA: Iordache, sunt nenorocită... IORDACHE: A simțit Crăcănel ceva... MIȚA: Aș! Crăcănel! — îți spui că ... până în mijlocul scenii ) : Ia poftiți! poftiți!... CATINDATUL ( hotărât ): Știi s-o scoți? Scoate-mi-o! IORDACHE: N-ai idee cum ți-o scot; până

 

Ion Luca Caragiale - Năpasta

... Ce te faci atuncea cu nebunul?... DRAGOMIR: Care? GHEORGHE: Care a fost osândit degeaba. DRAGOMIR: Ai zis c-a murit. GHEORGHE: zicem că trăiește... DRAGOMIR: Cum trăiască?... A căzut în ocna părăsită... GHEORGHE: Nu... zicem că n-a căzut, zicem c-a fugit și pun mâna pe el... Cine-i plătește atâția ani la necaz? DRAGOMIR: Dumnezeu... ( pauză. ) Mă, Gheorghe, tu cam ... trecut vremea iubitului... D-aia Gheorghe, îți mai spui o dată, caută-ți norocul în altă parte... GHEORGHE: În altă parte?... Bine... ANCA: ... De ce -ți încurci tu o viață tânără cu pățeli trecute, iei o femeie cu gânduri vechi?... Ș-apoi chiar așa... cum mă iei? GHEORGHE: Ți-am spus... ANCA: mă desparț eu acum de Dragomir?... Nu se poate. GHEORGHE: Zici că ți-e greu -l vezi. ANCA: Da... da' mie Dumnezeu mi l-a trimis pe el; și Dumnezeu știe ce face... eu trebuie fac voia lui... GHEORGHE: Bine, Anco, fă cum vrei, trăiește cum îți vine... Eu m-am hotărât plec din satul ăsta... ANCA (repede):

 

Ion Luca Caragiale - În vreme de război

... la un duhovnic... N-aude nimeni? -Aș! cine s-auză? -Neică Stavrache, zise popa înecat, m-am nenorocit! -De ce? Popa a-nceput plângă cu hohot și se bată cu pumnii în cap. Neica Stavrache nu înțelegea deloc. -Ce mă fac?... ce mă fac, neică?... spune d-ta, că mi-ești frate mai mare... Ce avea preotul pe suflet? Ce aibă? Lucru greu de-nțeles, firește; așa de greu că d-l Stavrache, mai întâi, nici n-a voit crează. Cum s-a putut? Omul cu greutate, proprietarul cu atîtea acareturi și cuprins, mai bogat decît multă lume dimprejur! - frate-său! preotul ... pună mâna și pe el. Și popa, apucat de cutremur, își smulgea părul din cap. -Ce-i de făcut, neică Stavrache? scapă-mă! -Cum?... Nenorocitule! fugi! piei! te-neci mai bine decât puie mâna pe tine! în fundul ocnei îți putrezesc oasele. Pe cînd vorbea d-l Stavrache, deodată s-aud afară zgomot, strigăte și bătăi puternice ... ofițerul. -Forme n-are; dar... le faceți d-v. -Asta nu se poate; trebuie ...

 

Petre Ispirescu - Poveste țărănească

... spuie fratelui lor celui mic, pățania lor și -l îmbie a priimi ca unul din ei, pe carele îl va alege el, -l însoțească în noaptea când va avea păzească dânsul, de teamă, ca nu se răpuie, ca unul ce era mai tânăr. Dară feciorul cel mic al împăratului nici nu voi asculte de unele ca acestea, ci zise: - Duce-mă-voi singur, căci trebuie fi știut tata ce zice, când ne-a poruncit păzim câte unul singur. Și astfel, cum veni seara, se duse la locul de pândă. Și deoarece știa ce-l așteaptă, el își luă cu ... începu a hăui, de-ți lua auzul, și deodată se arătă înaintea lui șapte zmei, îl înconjoară, pune mâna pe el, și sfătuiesc cum -l pedepsească, pentru ce dea el drumul Agerului pământului, pe carele ei l-a fost închis în crăcătița aceea. Unul zicea -l taie. Altul -l spânzure. Altul -l jupoaie de viu. Alții în fel de fel de chipuri ...

 

Nicolae Gane - Astronomul și doftorul

... complicată cu intoxicație de sânge, sau o hypertrophie a inimii; și una și alta sunt boale grabnice și fără leac. — Așa trebuie fie negreșit... d-ta ești doftor și le știi aceste, răspunse astronomul plecându-și capul. — Ascultă-mă, urmă doftorul; nu cumva ne culcăm cu dânșii în odaie în astă-noapte, căci mâni dimineață o fim învinovățiți că i-am otrăvit. — Bine zici. Niță, după ce mântui de ospătat, își șterse mustețele și-și aprinse luleaua, cu aerul mulțămit ... a omului ce și-a îndestulat pofta mâncării. — Nevastă, zise el, pregătește așternut pentru musafiri: d-nealor sunt osteniți și vor se odihnească. — Foarte mulțămim! răspunse din nou doftorul. Noi ne vom culca afară pe prispă, căci suntem siliți plecăm de cu noapte, și nu voim vă stricăm somnul la pornirea noastră! — Nu vă sfătuiesc vă culcați afară, băgă de samă Niță. Am semne că la noapte o vremuiască, o fie furtună cu ploaie și ninsoare. — Auzi? zise doftorul cătră astronom. — Ba că chiar! Eu n-am ...

 

Vasile Alecsandri - Sânziana și Pepelea

... noi stăm de vorbă și ziua trece. TOMA: Și soarele ne prăjește. ȚĂRANII: Și sămănăturile pier. ȚĂRANCELE (văitându-se): Pier, pier, păcatele noastre! Ce-o devenim?... O ne moară copiii de foame! MACOVEI: Tacă-vă ciocul, gaițelor!... decât ați urla, mai bine v-ați apuca faceți descântece de ploaie. MĂRICA: Că doar noi nu suntem vrăjitoare ca Baba Rada, din căsuța aceea... Numai ea știe facă vrăji și tragă-n bobi, și descânte de dragoste cu ulcica, și dezlege norii... MACOVEI: Da de unde știi, jupâneasă, că Baba Rada descântă de dragoste cu ulcica? Nu cumva... MĂRICA: Ferească Dumnezeu, bărbate, nu se află ... toată lumea știe că Baba Rada citește și-n stele... și-i carte de tobă, asta... tobă de carte. MACOVEI: Tronc, Mărică!... Oameni buni, hai ne mai sfătuim cu părintele Pricochi și -l rugăm mai iasă cu icoanele. TOȚI: Hai! hai! (Repetă corul și iese prin dreapta.) PEPELEA (trezindu-se): A!... bun somn am tras!... și frumos ... l-am chiar eu. Iar fata, în uimire, Mi-a dat a sa iubire, În schimb pe dorul meu. Aș! vorbă ...

 

Gheorghe Asachi - Elegie scrisă pe ținterimul unui sat

... și a ei chivernisală, Sara de-acum n-or vie la duioasele soții, Nici lua-vor sărutare de la tinerii copii; N-or guste împreună simplă cină sănătoasă, Ce se face mai dereasă de zicerea cea duioasă. O, voi carii n-aveți stimă pentru omul umelit, Nobili plini ... Pe o piatră, fără lustru, un vers simplu însemnat De la duios trecătoriul un suspin, lacrimă cere; Muza n-a avut prin versuri deștepte-a sa durere. A lor nume, anii vieței, poate piatra a vădi Ș-oarecare vers ce-nvață pe ... deși viața ne-i trecută; Și la vadul cel eternic, în o inimă dorim, Care-n viață ni-a fost dulce, după moarte trăim. Dar când prin a mele versuri voi trag din tunecime Pre morți ce zac făr de laudă în această țânterime, Un nepot al meu vrodată, întru duiosul său rost, Văzând un mormânt ... ceriul cel îndurător I-au trimis prin un alt suflet o duioasă vindecare, Dăruindu-i în grea cale un soț bun și simțitor. Nu-ntreba ...

 

Nicolae Gane - Andrei Florea Curcanul

... mi ieșeau slobode din gură. Apoi de la Catrina făcui stânga-împrejur și mă dusei drept la căpitanul pentru a-i cere voie mă însor, însă căpitanul îmi răspunse: — Andrei nu-i vreme acum de însurat; în curând avem plecăm în jos spre Dunărea cu tot batalionul din Vaslui, și, dacă o vrea Dumnezeu ne întoarcem sănătoși, îți voi fi eu nun; pănă atunci trebuie mai îngădui, fătul meu. — trăiți, domnule căpitan! zisei eu întorcându-mă pe călcăie ca un șurub, și fără mai multă vorbă plecai spre casă. Tot drumul nu putui ... Petre, zise moș Toader a Paraschivei, un om bătrân care fusese treizeci de ani pușcaș la curtea boierească. De când aud că o fie bucluc în jos parcă mă umflă în coș merg și eu. Păcat că picioarele și mânile nu-mi sunt după inimă, căci acuma ar fi vremea văd dacă durdulița cu care m-am hrănit treizeci de ani mai știe facă treabă. Ei, băieți!... omului nu-i e dat numai se întindă la soare: în viață este și nevoie și voie și dacă nu vom fi harnici ținem piept la nevoie, apoi mai bine ...

 

Vasile Bob-Fabian - Geografia țintirimului

... aici se cetățenește, Ici se poate-n astă țară se-ntind locuri înverzite, Printre văi și dealuri nalte cu producturi felurite, Între care colonistul fără va lucreze, Cu toată casa sa poate oricînd bine s-așeze ; Iar aerul rece, umed în astă țară străină Trage vînturi ce cu jale, acum gem, acum suspină Roua ceriului aicea cade-n picuri mestecate Cu amară lăcrămare din dureri nevindecate. Multe roduri puse-aicea ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>