Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru URMA
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 254 pentru URMA.
Mihai Eminescu - Sătul de lucru
Mihai Eminescu - Sătul de lucru Sătul de lucru... de Mihai Eminescu (după Shakespeare, Sonete, XXVII) Sătul de lucru caut noaptea patul, Dar al meu suflet un drumeț se face Și pe când trupul doarme-ntins în pace, Pe-a tale urme l-au împins păcatul. E noapte neagră-n ochi-mi, totul tace, Dar mintea-mi vede  genele holbate; Ca și un orb mă simt în întuneric Și totuși înainte-mi zi se face. E chipul tău, lumină necrezută De frumuseți, de taină, curăție, Ce nopții reci lucire-i împrumută. Din cauza ta, bălaia mea soție, Cât ziulica trupu-odihnă n-are, Iar noaptea sufletul în cale
Mihai Eminescu - Urât și sărăcie
... citească... Cum trec, cum trec cu toate... și făr- să le oprească Nimic... Astfel te-ntuneci o stea în vecinicie Și ce-ți rămâne-n urmă? vreme și sărăcie. Da, vreme! numai vreme să aibi să simți deplin Ce mult puteai în lume, și cât, cât de puțin Ți-a ... nepăsare... Ei bine! P-astă dramă și soarta ta cea mare. Din astă cumpănire de drept și datorie, Ce ți-a rămas la urmă? Urât și sărăcie. Iubit-ai?... Ah! un caier de cânepă nu-i moale, Nu-i blond cum e podoaba cea dulce-a frunții ...
Mihai Eminescu - Zadarnic șterge vremea...
... mea în noaptea de veci va fi apus. Pe cât mai am în pieptu-mi un pic măcar de sânge, În inimă cât fibra din urmă va trăi, Avare, ele-n sine icoana ta vor strânge, Cu dânsa împreună și ele vor muri! O, rai al tinereți-mi, din care stau ...
Petruț Pârvescu - Câmpia cu numere - Geometria visului
Petruţ Pârvescu - Câmpia cu numere - Geometria visului Câmpia cu numere - Geometria visului de Petruț Pârvescu Volum publicat de Editura Paralela 45, 2005, cu o prezentare în volum de Mircea Martin. II. apocalipsa mimetismului „ceea ce a mai fost și ceea ce va mai fi a fost în alte vremuri…â€� (Ecclesiastul 3.15) 1. mult prea grăbit ca să prindă contur mici frontiere doar acolo părți compacte derizorii ale memoriei ființe și lucruri în emisfera cuvîntului c e l mult prea nevorbit c e l mult prea nerostuit în anotimpul tăcerii veacuri de arhivă în apele oglinzii printre răzoare și haturi mărturisind preamărind istoria acestor obiecte jilave în bantustanele gloriei într-o domesticire multiplă golesc aceleași peisaje confuze urmele T A L E apoi cele fără de taină urmărindu-te îndeaproape despovărînd amintirea secundei gură pe gură o piramidă de cuvinte refăcînd gramatica strigătului o superbă peșteră de sare în lacrima trupului rostuit pe răzor semn firul de iarbă albastră ce separă mereu grădina dintre sexele mirării ram pe ram în codrul de greșeală un sînge alb în tranșeele cărnii prin noaptea somnambulică de forma sufletului călător prin ruinele alveolelor seci în ...
Petruț Pârvescu - Gesturi aproximative
Petruţ Pârvescu - Gesturi aproximative Gesturi aproximative de Petruț Pârvescu Volum publicat de Editura Princeps Edit, 2003, cu o prezentare în volum de Daniel Corbu. Poeme aproximative gândul aproape de știre vorbindu-mă mă vorbesc vorbindu-vă vouă vorbirea și cu fiecare clipă mă preling în știre ca-ntr-o oglindă în care aproape încap ! gestul alcătuirii repetate sunt ochiul pietrei sunt steaua ce se-aprinde în cădere urcînd în timpul unei alte stele sunt țipătul fecioarelor în noapte cînd de femeie noaptea le desparte sunt strigătul zăpezilor în iarnă cînd primăvara-i urs ce hibernează sunt bocetul vădanelor în sat atunci cînd moare tînăr un bărbat sunt mînzul zilei fără șa și frîu sunt ochiul pietrei lăcrimînd în rîu ! un cîntecel în plină lună nouă sau ziua ca o lume de zăpadă cu ulița-am ieșit direct în lume de-atîta așteptare risipit în brazdele cîmpiilor virgine un număr calculat la infinit amară dulce mîndră alinare o geometrie a numerelor visul de-atunci m-a urmărit fără-ncetare și m-a vrăjit mereu și m-a iubit în vămile erorilor timpul de punct și val prin spațiul răvășit catarg de dor ...
Vasile Alecsandri - Întoarcerea în țară
... omătul alb. Zburam noi ca gîndul ce mă-presura; Gîndul meu, ca mine, în ceruri zbura. Eu răzbăteam iute troieni de ninsori, El lăsa în urmă-i troieni lungi de nori, Căci mergeam departe... el cătră o stea, Eu, înstrăinatul, cătră țara mea ! În zădar copacii crengile-și plecau Și zăpada ...
Vasile Alecsandri - 8 Mart 8 Mart de Vasile Alecsandri Întinde cu mândrie aripile-ți ușoare, O! sufletul meu vesel, o! suflet fericit! Înalță-te în ceruri și zbori cântând la soare, Căci soarele iubirii în cer a răsărit Și-n cale-mi s-a oprit! Veniți, năluciri scumpe, dorinți, visuri mărețe, Ca păsări călătoare la cuibul înflorit. Veniți de-ngânați vesel a mele tinerețe, Căci steaua fericirii în ochii-mi a lucit... Iubesc și sunt iubit! * Sunt ore fericite, sunt tainice plăceri Ce-n cumpăna vieții plătesc ani de dureri! Atunce falnic omul ridică a sa frunte Și-n ceruri cu mândrie ațintă ochiul său. Ființa lui se-nalță ca vulturul de munte, Iubirea lui îl schimbă și-l face Dumnezeu! Atunci mai dulce steaua lucește-n miez de noapte, Și-n zori seninul pare mai vesel, mai curat; Ș-a zilei mii de glasuri, ș-a nopții mii de șoapte Îl proclamează-n fală a lumii împărat! Sunt urme prețioase, sunt scumpe suvenire, Ce-n suflet tipărite, ca el au nemurire! Zadarnic timpul trece c-un zbor neobosit, În sânul omenirii ...
Vasile Alecsandri - Drumul la deal...
Vasile Alecsandri - Drumul la deal... Drum la deal și drum la vale Îmi fac veacul tot pe cale, N-am în lume sărbătoare, Nici n-am partea mea la soare. Bat-o crucea ursitoare Care s-a ursit pe mine Să n-am nici o zi cu bine! Ostenit mereu de ducă Noaptea-n codri mă apucă, Copacilor sunt nălucă! Ochii-mi nu se mai usucă! Unde merg, în orice parte Dragostele-mi sunt deșarte, Aolică, lică floare! De n-ai fi fermecătoare Nu m-ai abate din cale Să calc pe urmele
Vasile Alecsandri - Fratele răzneț
Vasile Alecsandri - Fratele răzneţ Aoleo, frate răzneț! Ce ne treci ca un drumeț Și nu vii să ne mai vezi? Ori ne știi morți între vii Pe la noi de nu mai vii? Ori ceva te am amărât Într-atât de ne-ai urât? Ce ți-am făcut să ne uiți, La noi să nu te mai uiți, Ce te-a tras să te răznești Și să nu ne mai iubești? Vină, vin' încai acum, Te mai abate din drum, Că de când mi te-ai răznit Și la noi n-ai mai venit, Potecile îți privesc, Urmele ți le jelesc, Că pe unde tu călcai Când veneai și când plecai Eu mereu le măturam Și cu flori le presăram, Iar acum, de când nu vii, Au crescut tot bălării, Că de când ne-ai părăsit, Cărările au înverzit, Sufletu-mi s-a amărât, Fața mi s-a veștejit, Soarele s-a
Vasile Alecsandri - Iarna (Alecsandri)
Vasile Alecsandri - Iarna (Alecsandri) Iarna de Vasile Alecsandri Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă; Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi, Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi. Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară! Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară; Soarele rotund și palid se prevede pintre nori Ca un vis de tinerețe pintre anii trecători. Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împregiur, în depărtare, Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare, Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum, Se văd satele perdute sub clăbuci albii de fum. Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Strălucește și dismiardă oceanul de ninsoare. Iată-o sanie ușoară care trece peste văi... În văzduh voios răsună clinchete de
Vasile Alecsandri - Lamartine (Alecsandri)
Vasile Alecsandri - Lamartine (Alecsandri) Lamartine de Vasile Alecsandri Unul din cei mai mari poeți ai Franciei, omul care prin geniul său a fost și va rămânea o glorie pentru secolul nostru, Lamartine, a murit! Această tristă veste va deștepta un răsunet dureros în sufletul acelor care au gustat încântările armoniei mărețului poet. Cât pentru noi, românii, e bine să ne aducem aminte încurajările ce ne-a dat Lamartine în anul 1848, când el ținea ochii lumii întregi țintiți asupra lui, și adresa cuvinte mângâietoare națiilor ce aspirau la libertate. În istoria misiilor mele politice din anul 1859, găsesc următoarea notiță scrisă după o vizită ce făcusem lui Lamartine; această notiță e de natură a interesa publicul român, și dar este timpul de-a o scoate la lumină: „Dl Lamartine, dulcele poet al inimilor tinere, eroul poetic al revoluției din 1848, deși ajuns acum în vrâstă înaintită, totuși încă poartă pe frunte-i aureola geniului. Convorbirea sa armonioasă și fermecătoare răpește auzul și sufletul. Simțirile înalte, ideile sublime, reflecțiile filozofice, sunt exprimate de el în forma cea mai corectă, în stilul cel mai nobil, și cu o abundență care ...