Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru VENI ÎN GÂND
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 560 pentru VENI ÎN GÂND.
... Tu-n leagăn tot cu mâna stângă Mi-ai dat să sug de-aceea sânt Nătângă! Dar n-am pus doară jurământ, Să merg neplânsă în mormânt! Nu plâng că mi-e de Leana teamă; De ciudă plâng eu numai, mamă. Cuvintele ei nu le ieu În samă, Dar mi-e rușine și mi-e greu, Că scoală satu-n capul meu. Ea duce sfat din casă-n casă Că n-am ... Să-și ieie noră pe-o satană? Că e săracă și golană; De ce nu vine ca să-i dau Pomană? Nu-i casa lor în care stau Și-n casă nici cenușă n-au! Auzi tu, mamă, câte-mi spune? Și-aleargă-n sat să mai adune Și câte porecliri ... fetele de sama mea! Ori am vorbit cu dânsa glume? O fac de râs și-i scot eu nume? Ori ies, gătită-n ciuda ei, În lume? Îi știu eu focul ochii mei! Lisandru e, că alta ce-i? Dar ce? Îl țiu legat de mine? Îl trag de mânecă? Ba ... eu la urmă vinovată, Că Leana umblă ca turbată Să-l vadă-n casa lor intrând O dată? Și dacă lui nu-i dă prin ...
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Ioan Damaschin
... Stăpâne, ascultă: a mea mărie, Puterea mea nemărginită, Nenumărata-mi bogăție Mi s-au făcut nesuferite. Alt dor, puternic fără seamă, Demult născut în pieptul meu, De-aici mă mână și mă cheamă: Eu vreau să cânt lui Dumnezeu În liniște, singurătate, Căci răul veninos mă roade, Pân-într-a inimii adâncuri, Când șed în fruntea boierimii Și mă simțesc pierdut și singur În curtea judecătorimii; Și alte glasuri mi s-aud Atunci în zgomotoasa curte, Și dorul lor mă face mut. Urechea-mi face să asurde La cârmuirea-ncredințată; Chemarea lor neîncetată Cu foc nestins gândirea-mi arde ... privesc cu drag, Și nopți și zile luminoase, Și singuratica cărare, Pe care merg de doruri dus, Și-n câmpuri fiecare floare, Și orice stea în ceruri sus!... O, de-aș putea în a mea viață Să fiu cu firea într-un gând! O, de-aș putea-ntr-a mele brațe Prietenii, vrăjmași și frați Și toată lumea s-o cuprind! Ca valul apelor spumoase, Însuflețirea ... iată din călugărime-un frate, Un stareț iese, aspru la vedere, Și aspre-i sunt cuvintele-ndreptate Lui Ioan, ce ascultare cere: — ,,Noi posturi ...
Alexei Mateevici - Ioan Damaschin
... Stăpâne, ascultă: a mea mărie, Puterea mea nemărginită, Nenumărata-mi bogăție Mi s-au făcut nesuferite. Alt dor, puternic fără seamă, Demult născut în pieptul meu, De-aici mă mână și mă cheamă: Eu vreau să cânt lui Dumnezeu În liniște, singurătate, Căci răul veninos mă roade, Pân-într-a inimii adâncuri, Când șed în fruntea boierimii Și mă simțesc pierdut și singur În curtea judecătorimii; Și alte glasuri mi s-aud Atunci în zgomotoasa curte, Și dorul lor mă face mut. Urechea-mi face să asurde La cârmuirea-ncredințată; Chemarea lor neîncetată Cu foc nestins gândirea-mi arde ... privesc cu drag, Și nopți și zile luminoase, Și singuratica cărare, Pe care merg de doruri dus, Și-n câmpuri fiecare floare, Și orice stea în ceruri sus!... O, de-aș putea în a mea viață Să fiu cu firea într-un gând! O, de-aș putea-ntr-a mele brațe Prietenii, vrăjmași și frați Și toată lumea s-o cuprind! Ca valul apelor spumoase, Însuflețirea ... iată din călugărime-un frate, Un stareț iese, aspru la vedere, Și aspre-i sunt cuvintele-ndreptate Lui Ioan, ce ascultare cere: — ,,Noi posturi ...
Vasile Alecsandri - Baba Cloanța
... „Fugi, Urâte! baba zice, Peste codrul cel frunzos, În pustiu întunecos! Fugi, s-alerge-acum aice Dragul mândrei, Făt-Frumos. De-a veni el după mine Să-l iubesc eu, numai eu, Dare-ar Domnul-Dumnezeu Să-i se-ntoarcă tot în bine, Cum se-ntoarce fusul meu! Iar de n-a vrea ca să vie, Dare-ar Duhul necurat! Să fie-n veci fărmecat ... o clipă De trei ori acest pământ! Vin' ca-n ceasul de urgie Când zbori noaptea blestemând, Ca să-mi faci tu pe-al meu gând, Că de-acum pe vecinicie Ție sufletul îmi vând!â€� Abie zice, și deodată Valea, muntele vuiesc, În nori corbii croncăiesc, Și pe-o creangă ridicată Doi ochi dușmani strălucesc! „Eu pe mândru-ți l-oi aduce (Zbeară-un glas ce dă ... pe-o floare l-a căta, De diochi, de soarte rele Și de șerpi l-a descânta. Doi pași încă... Vai! în luncă Țipă cocoșul trezit; Iar Satan afurisit Cu-a sa jertfă se aruncă În băltoiul mucezit! Zbucnind apa-n nalte valuri, Mult în urmă clocoti,
... a scris Tată. Cu câtă răbdare și iscusință e așternut T de la tată. Privește bine cu câtă mlădiere, alintare copilărească e trăgănată coada literei în jos, ca brațul lui când mă apucă de după gât să mă sărute. De multe ori, în astfel de lucruri mici, neluate în seamă, se ghicește tot sufletul unui copil. Prietenul închise caietul, se mai uită încă o dată, peste tot, în sertarul din care se împrăștia nu știu ce mireasmă umedă, pătrunzătoare ca mirosul florilor de tei, apoi îl închise, puse cheia în buzunar și ne întoarserăm amândoi în birou. În astfel de clipe cineva trebuie lăsat singur singur cu gândurile lui. Astfel de înduioșări au ceva din poezia plimbărilor ascunse în serile pline de mirosul crinilor ce tânjesc, singuratici și mândri, pe tulpinile lor înalte. O privire, o vorbă care niciodată nu poate fi la locul ... fior; repede, ca o clipire, mi-au trecut prin cap toate amintirile grozave despre acești lupi ai mărilor. Vroii să mă ridic, să plec, dar, în aceeași vreme, uriașul se apropie, se plecă, luă pe Puiu în brațe și, în ...
... Ajuns-a el la poala de codru-n munții vechi, Isvoară vii murmură și saltă de sub piatră, Colo cenușa sură în părăsita vatră, În codri-adânci cățelul pământului tot latră, Lătrat cu glas de zimbru răsună în urechi. Pe-un jilț tăiat în stâncă stă țapăn, palid, drept, Cu cârja lui în mână, preotul cel păgân; De-un veac el șede astfel - de moarte-uitat, bătrân, În plete-i crește mușchiul, și mușchi pe a lui sân, Barba-n pământ i-ajunge și genele la piept... Așa fel zi și ... l prind fiori, Un stol de gânduri aspre trecu peste-a lui frunte. În dom de marmur negru ei intră liniștiți Și porțile în urmă în vechi țâțâni s-aruncă. O candelă bătrânul aprinde - para lungă Se nalță-n sus albastră, de flacăre o dungă, Lucesc în juru-i ziduri ca tuciul lustruiți. Și în tăcere crudă ei nu știu ce aștept... Cu mâna-ntinsă magul îi face semn să șadă, Arald cu moartea-n suflet, a gândurilor ... al ei glas, Că vântul trece-n spaimă pe-al mărilor talaz, Că-n sufletu-i pământul se zbate cu necaz - Că orice-i viu ...
Emil Gârleanu - Boierul Iorgu Buhtea
... ținea minte pe cea din urmă femeie din neamul lui: pe Savasta, o soră mai mică a postelnicului. Aceasta murise de holeră, chiar în casele unde locuia acum boierul. În spița din molitvenic Savasta nu era trecută. Dintre toți Buhteștii, numai Gavril, fratele boierului, muri în floarea vârstei; călăreț vestit, jocul soartei făcu să fie omorât tocmai de un cal. Târât, cu piciorul prins în scară, peste câmpuri până în grajdurile curții, își dete sufletul în brațele celor ce-l ridicară să-i dea ajutor. Gavril Buhtea muri la patruzeci și trei de ani, lăsând un băiat, pe Toader, în vârstă de treisprezece ani. La moartea fratelui său, boierul știu să-și ascundă nemărginita durere ce simțea. Își chemă nepotul din colțul unde încremenise de ... băiatul printre străini, îl călcase de patru ori; îl găsise mereu același: suflet curat, judecată dreaptă și temeinică. După patru ani, Toader Buhtea se întorcea în țară doctor în drept. Boierului îi fusese dat să-și vadă visul cu ochii. La întoarcere, Toader Buhtea se odihni o iarnă întreagă. În primăvară, boierul îl luă alături de dânsul în ...
Petre Ispirescu - Zâna munților
... de împărați și domni al său se deosebea prin istețimea, boiul și înțelepciunea lui. Toate fetele de împărat ar fi voit să joace lângă el în horă. Când, deodată, vine la nuntă o fată îmbrăcată în niște haine cum nici una din fetele de împărat nu avea. Cosițele ei împletite cu meșteșug și date pe spate îi atingeau pulpele și ea ... de împărat nu mai era al său. Se mira însuși de schimbarea ce simțea într-însul, dară nu cuteza să spuie nimănui. El își pusese în gând ca, la hora din urmă ce va juca, să întrebe pe această necunoscută cine era, de unde venea, de este fată ori măritată, și se ... dat nu știu cât aceluia ce ar fi putut să-i tămăduiască copilul. Când iată credincioșii lui veniră cu un condur. Măiastra, daca se nomoli în smoală, mai bine lăsă condurul acolo decât să întârzie. Atunci [feciorul] împăratul[ui] trimise pe credincioșii lui să umble din casă în casă, și să puie pe toate femeile să se încalțe cu acel condur, și la care s-o potrivi, aceea să fie soția lui. Tată ...
Alexei Mateevici - Munca noastră
... fericirea și traiul liniștit, îndreptățit al norodului nostru. Asta va fi atunci ținta întregului neam moldovenesc din Basarabia și numai asta va avea-o el în vedere. Ca o tovărășie de oameni care năzuiesc la dreptățile norodului, ale țărănimii și ale lucrătorilor, ea va munci din toate puterile, și în munca ei tot hojma se va opri să caute ce a făcut în trecut și ce trebuie să facă în vremea viitoare. În anul 1906, care acum merge înspre sfârșit, putem zice că s-a pus începutul acestei mari tovărășii a moldovenimii basarabene. Căci ... și dezlegarea limbii lui, această mână de oameni, tot înmulțindu-se câte oleacă, la urma urmelor va ajunge o mulțime de oameni, un norod unit în același dor și același gând. Asta are să se întâmple mai devreme sau mai târziu, dar are să se întâmple negreșit. Munca acelor oameni puțini, despre care spun mai sus ... moldovean în parte. Tot în acest an se pornește luminarea minții a țăranului nostru și trezirea lui câte oleacă. Toate calealalte sunt încă în ...
... rece de la izvor, Când era umedă-a sa guriță Și-i sălta floarea pe sânișor, Toți trecătorii simțeau deodată O sete mare în pieptul lor; Beau multă apă, cătând la fată, Și urmau drumul oftând de dor. Ea cânta dulce ca ciocârlia Ce ciripește vesel în zori, Și suna gingaș atunci câmpia Ca de un freamăt de Zburători. Ades bătrânii, stând împreună Și ascultând-o pe lângă foc, Trăgeau cu sorții ... O Babă Cloanță, din bobi trăgând, I-a zis cu spaimă: Să fugi, copilă, De străin mândru, cu glasul blând! De-atunci Zamfira în multe rânduri Vedea o umbră zburând prin nori, Și toată noaptea sta ea pe gânduri În doruri tainice, în dulci fiori. Acum ea, tristă, din cort ieșise Și cu ochi umezi lung se uita La cornul lunii ce se ivise, Iar glasu-i jalnic ... ferice, Cu doru-mplinit, Zburând tu de-aice, Crai-nou mult iubit! Iată că-n valea cea-ntunecată Un străin mândru atunci trecu, Auzi glasul, veni îndată Și-n calea fetei pe loc stătu. Blânzi erau ochii, blândă-era fața, Blând era glasul celui străin! Căci trecu noaptea, și dimineața Găsi
Alexei Mateevici - Tovărășiile de cultură pe la sate
... cultură pe la sate de Alexei Mateevici Zilele trecute, aflându-mă la țară, am șezut la vorbă cu un sătean așezat la minte și cunoscut în sat prin bună chibzuință în toate trebile lui. Vorbind de una, de alta, fără voie am ajuns la ceea ce tot îl doare pe moldovanul nostru în ziua de astăzi — la socoteala școlii. După cum am priceput din cuvintele lui, țărănimea cam simte lipsa de școală moldovenească. — Uneori, când îți ... poporane, răspândind cultura în mijlocul sătenilor de toate vârstele. La noi în Basarabia ele în adevăr ne pot sluji de mijloc și pentru dobândirea învățăturii în limba părintească, fiind alcătuite din moldoveni cu dragoste pentru binele obștesc. Preoții, învățătorii și alți oameni luminați de la țară pot să-și deie răsunetul ... Ei pot să întrunească în așa tovărășii, cerând dezlegare de mai sus și dându-i lucrului său puțin câte puțin o lărgime tot mai mare în toate cererile vieții de azi. Asemenea tovărășii fără îndoială ar putea să se prindă tare la țară, unde ar fi o îndeplinire a cererilor ...