Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru VISĂTOARE
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 126 pentru VISĂTOARE.
Mihai Eminescu - Stam în fereasta susă
... stele mari. Se îmflă dinainte-mi De vânt deschisa carte Și literele-i moarte În lună joacă clar. Un râu, vezi, mișcă unda-i Cea visător-bolnavă, Un cântec în dumbravă, O floare văd pe lan. O stea în cer albastru, Ce-aruncă-a ei icoană Pe-oglinda albă ...
Mihai Eminescu - Terține (Eminescu)
Mihai Eminescu - Terţine (Eminescu) Terține de Mihai Eminescu Tinzându-ți mâna o priveai cuminte, Mișcai zâmbind a tale roșii buze, Șoptind încet, ca-n vis, la dulci cuvinte. Urechea mea pândea să le auză  Abia-nțelese, pline de-nțeles  Cum ascultau poeții vechi de muză. Și-n ochii tăi citeam atât eres, Atâta dulce-a patimei durere, Că-n al meu suflet toat-o am cules. A vorbei tale lamură de miere, Al gândurilor visătorul haos, Al tău surâs precum ș-a ta tăcere Și chipul tău în voluptos repaos. Pătruns-au toate limpede-n cântare-mi, Când al tău suflet mie l-ai adaos. Stăpână ești pe gându-mi și suflare-mi Și-acesta cânt, ce gat-acum vedemu-l, Tu poți să-l ții și numai tu să-l sfaremi. De-ngădui tu ca eu să-nchin poemul, Precum viața mea ți-am închinat-o, Disprețui hula orișicărui emul: Primește-l dar c-un zâmbet
Mihai Eminescu - Ușoare sunt viețele mult%C3%B2ra...
Mihai Eminescu - Uşoare sunt vieţele mult%C3%B2ra... Ușoare sunt viețele multĂ²ra... de Mihai Eminescu Ușoare sunt viețele multora. Ei prind din zbor plăcerea trecătoare, În orice timp au clipa lor cu soare Și-n orice zi le-apare aurora... Dar spune, tu, copilă visătoare, De-am fost și eu din rândul acelora, De-mi ești și mie ce le ești altora, De nu mi-ai fost o stea nemuritoare? Trăiam pierdut în umbra amorțirii, Deșarta-mi viață semăna cu spuma Și orb eram la farmecele firii... Deodată te văzui... o clipă numa Simții adânc amarul omenirii... Și iată că-l cunosc întreg
Mihai Eminescu - Ușoare sunt viețele multora...
Mihai Eminescu - Uşoare sunt vieţele multora... Ușoare sunt viețele multĂ²ra... de Mihai Eminescu Ușoare sunt viețele multora. Ei prind din zbor plăcerea trecătoare, În orice timp au clipa lor cu soare Și-n orice zi le-apare aurora... Dar spune, tu, copilă visătoare, De-am fost și eu din rândul acelora, De-mi ești și mie ce le ești altora, De nu mi-ai fost o stea nemuritoare? Trăiam pierdut în umbra amorțirii, Deșarta-mi viață semăna cu spuma Și orb eram la farmecele firii... Deodată te văzui... o clipă numa Simții adânc amarul omenirii... Și iată că-l cunosc întreg
Mihai Eminescu - Vr%C3%A8o zgâtie de fată
Mihai Eminescu - Vr%C3%A8o zgâtie de fată Vrèo zgâtie de fată de Mihai Eminescu Vrèo zgâtie de fată Cărei gura nu-i mai tace, Ca stigleții-ntoarce capul Când încolo, când încoace. Sau o alta visătoare Care lină și măreață Are-n ochii-i întuneric Și mândrie are-n față; Sau mai mici și mai plinuțe, Sau mai zvelte și mai slabe, Toate peste-un sfert de secol, Vai! vor fi aproape babe. Și zâmbesc atât de dulce Ca și când ar fi de-a pururi! Toate grațiile de astăzi Or să fie atunci
Panait Cerna - Din depărtare Din depărtare de Panait Cerna Nu ți-am vorbit vreodată, și pe ferești deschise Nu ți-am trimis buchete, stăpâna mea din vise, Ci numai de departe te-am urmărit adese, Iluminat de gânduri nespuse, ne-nțelese... Înfioratu-mi suflet nu s-a-ntrebat vreodată Făptura ta de zee pe cine îl îmbată; Ce frunte se-nnorează, gândind că steaua lină Împarte și la alții bogata ei lumină?... Nimic nu știu de tine senina mea iubire Dar ochii mei, în cale-ți culeg numai uimire; Cărarea mea pustie se umple de lumină. Încât mă-mpac cu viața-mi și uit că mi-ești străină... Ce vrea și unde merge un fulger? Cui ce-i pasă!... Destul că face noaptea, o clipă mai frumoasă. Dar uneori, când luna e prea strălucitoare, Din adâncimea serii vin vrăji turburătoare Aș vrea să cânt, să cuget, dar nu mă-ndemn... nu pot... Și-atât mă simt de singur, că mă-nfior, de teamă, Și ochii mei, din umbră, lumina ta o cheamă... Atunci, m-abat pe drumuri de sufletul tău pline, Și sufletul meu prinde din nou să se-nsenine, De cum te-arăți privirii setoase, de ...
Panait Cerna - Iisus Iisus de Panait Cerna Publicată în revista „Sămănătorulâ€�, V, nr. 23, 4 iunie 1906 Ai fost un om și-ai pătimit ca dânsul… Un Dumnezeu- cum te credeau părinții- Plutește-n veci deasupra suferinții: El nu ne poate înțelege plânsul. Pe Dumnezeu de l-am vedea în cuie, Cu pieptul plin de lănci, cu pieptul supt, Am spune că-i un joc dar jertfă nu e: El din ființa lui nimic n-a rupt. Dar Tu ai sângerat pe negre căi, Supt umilinți ce nu le știe cerul; Tu ai gemut când te pătrunse fier, De-au tremurat și ucigașii tăi. Și ochii tăi cei blânzi se înnoptară, Și gura ta sa-nvinețit de chin, Și duhul tău, ce nu putea să moară, A smuls din trup suspin după suspin. Un om, un om, prin patimile tale! Și, totuși, cât de sus, lumina mea, Te-a înălțat răbdarea sfântă-a ta! De mila ta, la glasul tău de jale, Să se deștepte morți de mii de vremi Și-adâncul lumii să se înfioare, Iar Tu, să ai privirea iertătoare, Un om să fii – și tot să ...
Traian Demetrescu - În trestii
Traian Demetrescu - În trestii În trestii de Traian Demetrescu Lenea zilelor de vară E stăpînă peste fire: Dorm livezi, păduri și ape Într-o dulce neclintire. Lumea pare liniștită Sub o vrajă de tăcere, Ca o minte visătoare Fermecată de himere... Eu, în lac, ascuns în trestii, Stau pe vremea asta caldă, Căci în fiecare zi, spre seară, Vine-o fată de se
Traian Demetrescu - Același farmec
Traian Demetrescu - Acelaşi farmec Același farmec de Traian Demetrescu La Nord, în țările ploioase, Cu melancolice popoare, Sunt visători ce plâng și sufăr De nostalgii de soare... Și, rar, când cerul le trimite O rază caldă, o zâmbire, În loc să cânte, să renască, Ei mor de
... drig. Era o biată rătăcită, Prostituindu-se pe bani, Cu tinerețea zdrențuită Abia la opt-spre-zece ani! Iubitul ei, — poetul palid, — Un visător frumos și trist,— O-nțelegea și o iertase, Precum pe Magdalena, Krist! Și pe cînd ea la Morga zace Sub fereastraie și scalpele, â ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - La casa de nebuni
Bogdan Petriceicu Hasdeu - La casa de nebuni La casa de nebuni de Bogdan Petriceicu Hasdeu Revista nouă , an. II, nr. 8, august și septembrie 1839. Tăcând, c-un, semn opresc trăsura: Tăcut mă sui. Alt semn mai fac, Plecăm făr-a deschide gura. Birjarul, eu și caii tac. Căci dobitoacelor cu minte Degeaba le mai ții un spici, Când ele fără de cuvinte Pricep mai repede un bici. Vreau să vorbesc, dar cu nebunii În falansteru-n care unii Sunt mari poeți și mari tribuni. Deci: hai la casa de nebuni! Îmi iese doftorul.—Dă-mi pace! Cu cei mintoși eu n-am ce face, Ș-aș vrea pe toți să-i pot uita: Venit-am nu la dumneata... În jurul meu se-ntinde un petec de grădină Cu flori și pomi, amestec de umbră și lumină; Iar printre ele falnici, încet, nepăsători Pășesc, albind ca spectri, superbii visători. În fund, tot alb ca dânșii, salcâmul înflorește Nebun și el, mirosu-i în vânt îl risipește. Jos la tulpina-i largă, sub desu-i coveltir, Stă neclintit un tânăr c-o față de martir. Privire mai senină și mai pătrunzătoare, Mai multă bunătate pe-o buză ...