Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ARE SĂ

 Rezultatele 701 - 710 din aproximativ 2615 pentru ARE SĂ.

Calistrat Hogaș - La Pângărați

... se uită furios la mine, se înroși pănă-n vârful urechilor, dădu zică ceva și nu zise nimic. Când ajunserăm devale, stăturăm un minut ne gândim. . — Știi ce una, măi Grigoriță? zisei eu; tot mai este pănă-în sară; hai mergem încaltea și la Pângărați; mânem acolo peste noapte și, mâni pe la o vreme, suntem înapoi la Piatra. — mergem, da drept ți-oi spune, când mă gândesc dau ochii cu Stratonic, mai-mai că mi se taie pofta de Pângărați. — Am auzit și eu ce-i drept, că Stratonic, egumenul de ... un călugăr zgârcit și hursuz, dar, mai la urmă, ce avem noi cu zgârcenia, cu hursuzlucul și cu toată mutra lui popa Stratonic? Eu vrau văd Pângărații și-atâta tot. — Atunci mergem: da de l-om găsi pe Vavila m toane bune, apoi știi că trei zile nu ne mai urnim din Pângărați. — Da ce mâncare-i Vavila tău, măi Grigoriță? — Vavila-i cămărașul mânăstirii, el ... a odăii. — Și acum, întrebarăm noi, după ce ne puserăm pălăriile pe masă și bețele prin colțuri, cum am face noi, părinte Varsanufie, ...

 

Ion Luca Caragiale - Politică

... vor oamenii-strigoi, ieșiți din tenebrele reacțiunii la lumina zilei? Ce vor aceste fantome plămădite din rachiu, spirt, basamac, ciomag, chinoros și sânge? Vor oare arunce țara pe calea desperării, pe calea deznădejdii, pe calea exasperării, pe calea celor mai extreme mijloace de rezistență? O vor aceasta? ne spună. Până atunci le zicem încă o dată: destul - Națiunea este sătulă de faptele voastre! * - Dar bine, domnule - zice zețarul, venind cu corectura - ăsta ... mai vor oamenii ieșiți din tenebrele demagogiei la lumina zilii? Ce vor aceste fantome plămădite din rachiu, spirt, basamac, ciomag, tibișir și sânge? Vor oare împingă pe guvern la măsuri desperate, deznădăjduite, exasperate, pe calea celor mai extreme măsuri pentru apărarea ordinii? O vor aceasta? ne-o spună. Până atunci, le zicem încă o dată, destul... Națiunea este sătulă de frazele voastre! * - Domnule, mai trebuie materie. - se usuce cerneala aceluia ce a pronunțat aceste cuvinte! Mai trebuie! mai trebuie! strig eu exasperat. Dar crezi tu, tovarășe, că mintea mea ... fost combătut din cauza enfamiilor , că Shylockul încoronat , papistașul catolic împreună cu nepoțelul seu nu vor mai capata nouă domenii, sau daca o mințit atunci, vină ...

 

Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură în 26 a lunii lui octomvrie, asupra cutremurului și a marelui

... lui, sau a o împuțina, precum pentru ascultarea aceasta și neascultarea ni-o însemnează în pildă Mathei evanghelistul, zicând, cum că un om avea doi feciori și unuia și zicea facă voia lui și făgăduia, iară nu o făcea; și celuilalt îi zicea, și el nu făgăduia și făcea. Așa iaste de bun și de drept tatăl tuturor, Dumnezeu, cât toate zidirile, ca niște faceri ale lui le-au născut și ... au dormit și s-au depărtat se facă cutremurul, pentru ca se arate împuținarea credinții lor, ca -i cĂ©rte puținel și -i înfrunteze. Căci de ar fi crezut deplin cuveniia nu zică cuvintele ce au zis, nici se teamă, ci socotească cum că Domnul nostru și când doarme mintuiaște, după cea desăvârșit putiarea dumnezeirii lui; și cuveniia zicâ: de vrĂ©me ce Domnul iaste cu noi, ce rău poate ni întâmple Că zice fericitul Pavel, la 10 capete cătră romani: că tot oricarele va chiema numele Domnului, ...

 

Ion Luca Caragiale - Cronici teatrale

... strâns legată de cea finanțiară — pe câtă vreme produce sistematic numai trei din șapte părți ale timpului. Pentru a produce bine, trebuie câștige mult, și pentru a câștiga mult, trebuie producă mereu. Trebuie dar neapărat adoptată sistema reprezentațiunilor fără întrerupere în toate serile; asemenea, trebuie adoptată și sistema seriilor: o piesă pusă pe afiș trebuie ... cultura se lățește tot mai mult, publicul încebul cu încetul se deprinde a privi teatrul ca teatru, si astfel, câtuși de puțin interesantă fie piesa, numai bine fie jucată, totdeauna munca artiștilor va fi potrivit răsplătită. Cu bucurie constatăm că se face de amândouă părțile un progres paralel: de o parte teatrul ... cum se face, dar în orice seară mă pot prinde că de la galerie până la orchestră nu găsești un găgăuță măcar, unul singur, care aplaude fără priceapă, sau care ia de bani buni cine știe ce speculă șarlatanească și grosolană a sentimentelor de patriotism și naționalism în artă. Nu, nici un gagăuță ... deschiderea stagiunii, s-a făcut multă discuție despre opera și opereta română. Erau și aci, ca în orice discuție despre ceva ce are ...

 

Panait Cerna - Floare și genune

... Și numai gândul luptei ne-nspăimântă... Și ne-nturnăm în propria rutină, Cu inima-necată de suspin Nebuni și orbi! De teama unui spin, Lăsăm moară roza pe tulpină... Noi preamărim umana înțelepciune Și care-i rodul?... Făurim Atâtea umbre și-ntrebări nebune, Prin care-a vieții spaimă ... De dincolo de leagăn și sicriu? Și astfel viața ni se risipește; În mâna care tremură de teamă, Paharul darului ceresc se varsă Și, până -l lipim de gura arsă, E gol – sau plin de-a lacrimilor vamă... Nebuni și orbi! Nepricepuți ca vântul! Noi singuri, noi ... de-a pururi zâmbitoare, Neturburată de-al genunei glas Sălbatecă și neștiută floare? Surâsul tău în suflet mi-a rămas... vrea mă avânt în lumi senine, Dar țelul este sus și drumul greu; Ce mult vrea te răpesc cu mine te sădesc adânc în pieptul meu!... Tovarăș drag! Când voi păli de jale, Străbate-mi gândul cu mireasma ta; Când inima va tremura în cale ... i taina fericirii tale... Învață-mă disprețul de primejdii, Și voi aprinde candela nădejdii, Pe marginea mormintelor flămânde; Dă-mi tu un cer spre care ...

 

Alexandru Vlahuță - Unde ni sunt visătorii%3F

... ș-al vieții, în neștire, Când își scaldă toți în lăcrimi visul lor de nemurire, Tu, artist, stăpânitorul unei limbi așa divine, Ce-ai putea ne descoperi, ca un făcător de bine, Orizonturi largi ș-atâtea frumuseți necunoscute, Te mai simți atras s-aluneci pe aceleași căi bătute, -ți adormi și tu talentul cu-al dezgustului narcotic, Ca în propria ta țară te-arăți străin, exotic?... Cum, când ești așa de tânăr, e o glorie a spune C-ai îmbătrânit și sila de viață te ... gândurilor oarbe, Ce-și roteau peste morminte zborul lor de lilieci, s-abată lăsând morții în odihna lor de veci, Și din florile vieții aleagă și s-adune În nepieritorul fagur adevăr și-nțelepciune! Câte nu-s de scris pe lume! Câte drame mișcătoare Nu se pierd nepovestite, în ... vezi pe-ai tăi cum sufăr, cum se zbuciumă și     luptă În campania aceasta mare și neîntreruptă, Tu, departe de primejdii, razna ca un dezertor, arunci celor ce-așteaptă de la tine-un ajutor, Jalea și descurajarea cântecului tău amar, Și -ți cheltuiești puterea celui mai de seamă dar, Ca ...

 

Ion Luca Caragiale - Nevoile obștii și așa numitele "Casa Noastră"...

... lăcuind afară din teritoriul acestui stat, scapă, față cu legile respective de orice răspundere; dar cine scapă de răspundere în materie de presă, nu poate avea multă trecere în fața cititorului - afară, se 'nțelege, de cazul unui talent excepțional, ceeace trebue mărturisim că nu e cazul nostru. Considerând RomânulÅ¥, ca organ al obștii cetățenilor ungari de limbă românească, ne vom mărgini a-i da ... contractul este lovit de nulitate. Și cine, după multe sudori, încheie o învoială, se 'nțelege, dacă e om cuminte, că o încheie nu pentru ca aibă a doua zi pe spinare contestațiuni întemeiate. Încă odată, noi credem, că orice bărbat politic al Ungariei trebue dorească îndreptățirea intereselor legitime ale masei Românilor, spre liniștirea lor deplină; trebue prin urmare dorească împăcarea definitivă cu toată lumea românească, iar nicidecum învoirea temporală cu unele porțiuni din clasele românești; cum am zice, bună înțelegere cu o mare ... la îndoială; oameni reputați a nu fi avut în afaceri publice vreo preocupațiune de interese sau de ambiție personale - ducă-se cu toții ...

 

Gheorghe Dem Theodorescu - Oaia năzdrăvană

... mocani, Slugi de nouă ani, Dacă m-or urî Și m-or omorî, Vina lor o fi, Păcat ș-or plăti. Iar tu, oaia mea, le spui așa, De te-or asculta Io, cât am trăit, Oi am îngrijit, Câinii am hrănit, Pe ei i-am plătit; le mai spui iar, De n-o fi-n zadar, Ca mă îngroape De stână aproape, Oi ca -mi privesc, Dor -mi potolesc, Spre partea de luncă, Aproape de strungă, Strunga oilor, Jocul mieilor, Dorul bacilor, În dosul stânii, -mi auz câinii, Că ei, d-or lătra, Stăpân c-or chema; le mai spui iar, De n-o fi-n zadar, le spui așa, De te-or asculta Când m-or îngropa Și m-or astupa, -mi puie la cap Ce mi-a fost mai drag Căvălaș de soc, Mult zice cu foc; Căvălaș de os Mult zice duios ... -i culeg Pentru nunta mea Ce-o fac cu ea. Vorba nu sfârșea, Dorojani venea Și se repezea Și mi-l răpunea, Turmele

 

Emil Gârleanu - Colonelul

... câteva zile, regimentul și-a luat mersul obișnuit, lipsit de zbucium, al vieții de pace, colonelul simți că de acum înainte nu mai avea ce căuta în oaste. Își dete demisia, își cumpără casa aceasta pe ulița cazărmilor, chiar lângă ele, și, singur, începu trăiască viața de pustnic. În odăile mari, în care amintirile stăteau închise în orice lucru, trăia zilele trecute. Dar războiul, așa cum îl făcuse dânsul ... Cum luase altădată sabia din cui, ca s-o încingă pentru întâia oară, așa luă din colț bastonul gros, cu mâner de aur, în care avea -și sprijine de-acuma bătrânețile. Nu-i plăcea steie locului; se târa cum putea dintr-o odaie într-alta, și la urmă venea de se așeza tot în fața ferestrei de la uliță ... ca un fulger, spre capul lui. Colonelul se încordă, tresări și se trezi iar. Era înădușit. Simțea sudoarea rece scurgându-i-se după urechi; vroi se șteargă, dar nu putu duce mâna la cap. Încetul cu încetul se lăsă moale, ca o petică; parcă nu mai avea ...

 

Grigore Alexandrescu - Răzbunarea șoarecilor sau moartea lui Sion

... șefului Arhivei pană noi o am fi ros. Apoi suferi-vom oare ca acel cutezător, Vrednic a purta mai bine nume de defăimător, vie, precum venise, chiar într-al nostru pământ, ne strice fericirea? Nu, cât eu în viață sânt, Nu va fi: acum e timpul ne răzbunăm și noi, S-arătăm că-n șoareci curge nobil sânge de eroi Și că păgânul acela, ce ura a meritat, Nume ... nedrept a câștigat: Mergeți dar și-n astă noapte picerile vă gătiți, Și când s-o ivi de ziuă cu toții pe drum fiți. Ca prin marș repede, grabnic, la Moldova -l călcăm, Cine sunt șoarecii noștri și Rozon -i arătăm. De veți găsi-mpotrivire, nu vă descurajați, Și la orice întâmplare, totdeauna s-alergați Unde-ți zări că se mișcă vârful de la coada mea, Ce pe a ... lui de odihnă Sion zăcea sângerat, Ca un cașcaval de Parma pe jumătate mâncat: Urechile lui și nasul, chiar dacă le-o fi avut, Atuncea le găsească deloc nu s-a mai putut. Numai l-a doua-nviere eu cred că se vor găsi, Când șoarecii ...

 

Ion Grămadă - In Abbiategrasso

... nu ești ca dânsul! -l fi văzut pe el, mai ales la joc, înaintea osteriei, cum juca de frumos, de venea lumea din împrejurime se uite la el! Beți, signori, vin, ce vă uitați la mine?! Ce-am rămas eu acum? Un moșneag fără sprijin la bătrânețe! Giovannina, adă ... ceva! vedeți, signori, cum cântă de frumos Giovannina!… Fata aduse mandolina, se puse pe un scaun și stârni câteva acorduri, neștiind cu ce -nceapă. - Cântă-ne ceva din gură, și acompaniază-te de mandolină! Ea plecă puțin capul pe umăr, se uită așa, în deșert, ca și cum ... am deșertat dintr-o dată, căci inimile erau îndurerate. Căpitanul Pavel se sculă în picioare și ținu următorul toast: - Camarazi! Simt, parcă, că n-am mă întorc acasă, dar voi -mi salutați iubita din parte-mi, știți voi care… Și… și… așa-i viața: non son roze senza spine… vă trăiască iubitele, puilor! Tuturor li se umeziră ochii, numai căpitanul Pavel se uita în deșert și părea că nu gândește la nimic. Signor Vacano ... ne pofti cântăm și noi ceva, doar ne-ar trece supărarea. Ca prin minune se îndreptară privirile tuturor spre căpitanul Pavel. - Ce vreți, puilor,

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>