Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru NU CHIAR

 Rezultatele 701 - 710 din aproximativ 1002 pentru NU CHIAR.

Gheorghe Asachi - Privegherea ostașului moldovan

... făclie secerișuri a stârpit, A lor furie-nvărvărită, buciumul cel de aramă, Pe-a Moldaviei junime la resbel încă nu cheamă, Că pământul ce-n pericoli în vechime a stătut Se acopere acuma cu-a ostașilor săi scut. Chiar ca tânăr pui de vultur, ce-n esemple se îndeamnă A sumeței sale maice la zbor drumul când însamnă Stând în viglă, este ... răscumparat, Răzămându-să în Pronie ș-a părinților credință, Prin ei dacă țara încă a păstrat a sa ființă, Nu-i virtute mai puțină, pentru cugetul mărit, A-ndrepta în pace patria cătră scopul cel dorit, Între mii cărări străine nemirita a ...

 

Alecu Russo - Studii naționale (1840)

... să știi ce vrem, cucoane, află că eu sunt Bujor. — Bujor? — Bujor! — Am înțeles, adăugi boierul. Iată punga, însă te rog să nu-mi treziți nevasta. — N-ai grijă, noi nu speriem femeile... Câți galbeni ai cu d-ta? — 150. — Numai? — Numai! — Cu zimți? — Împărătești. — Prea bine... Mulțumesc... Unde mergi ... strămoșești pe un ritm monoton și melancolic. Poporul le ascultă din copilărie până la adânci bătrânețe, fără a se sătura de ele, precum nu se satură de apa limpede a ivoarelor, căci poezia e pentru dânsul o apă răcoritoare, care îi îndulcește inima. Care sunt însă autorii ... Moldova în calitate de staroste rus. Câțiva ani mai în urmă maiorul fu numit șeful corpului pompierilor, pe care el îl organiză prea bine. Cine nu-și aduce aminte de maiorul Bacinschi alergând la foc, când călare pe calul său roib, când călare pe o saca, când în uniformă, când în ... vie trăsura. Deodată tufarul se deschise și dete drumul la vreo 12 indivizi, care înconjurară pe vechiul militar. — Domnule! îi zise unul din ei, nu ...

 

Ion Luca Caragiale - Cam târziu...

... atâtea amintiri de pe vremea când petreceau toți patru, studenți săraci, împreună. — Ei! frumoase vremuri! exclamă unul. — Ei, aș! răspunde amicul Costică. — Nu mai apucăm noi așa vremuri! zice altul. — Parol? întreabă Costică. — S-a dus! suspină al treilea... Am trei copii, Costică. â ... Costică a venit la București cu o afacere foarte importantă; că a plecat de-acasă acum câteva zile, cu intenția să sosească chiar a doua zi în Capitală. De ce n-a sosit decât peste trei zile și jumătate, se explică ușor. De la ... acu e vreme de bere? Ai la o... mustărie, frate... — Fugi, nene, ca mustul strică stomacul! zice unul. — Ei, aș! răspunde Costică. — Nu m-am bolnăvit alaltaieri din două pahare! zice altul. — Parol? — Cea mai infamă băutură! zice al treilea. — C-eșt' copil !? După o ... ale Carpaților; acolo, în creierii munților, trăiește el de atâta timp foarte mulțumit, departe de zgomotul Capitalii... — Bine, Costică, vara ca vara; dar iarna, nu ți-e urât? — Ei! aș!... — N-aș putea iarna să stau nici o săptămână... — Parol? — În sălbătecia aia... — C-eșt ...

 

Gheorghe Asachi - Dochia și Traian

... cea fugară Acum mâna a întins. Atunci ea, cu grai ferbinte, Zamolxis, o, zeu, striga, Te giur pe al meu părinte, Astăzi rog nu mă lăsa! Când întinde a sa mână Ca s-o strângă-n braț Traian, De-al ei zeu scutita zână Se preface-n ... V El petroasa ei icoană Nu-ncetează a iubi; Pre ea pune-a sa coroană, Nici se poate despărți. Acea piatră chiar vioaie De-aburi copere-a ei sin, Din a ei plâns naște ploaie, Tunet din al ei suspin. O ursită-o ...

 

Iulia Hasdeu - Himera (Hasdeu)

... germinal sau în brumar Avîntul altfel nesperat E că-n himeră-și fac hotar. Și pacea serii de-o iubesc Cu umbrele ce amăgesc Natura chiar – augusta mamă E ca-n visare se voiesc Și de himeră nu au teamă. Ei rîd de vise-amăgitoare Și nu

 

Cincinat Pavelescu - Unui prieten

... Cincinat Pavelescu - Unui prieten Unui prieten de Cincinat Pavelescu care, într-o cronică, mă făcuse spițer Mă faci spițer, dar nu m-apasă Sarcasmul tău cel culinar: M-aș face chiar

 

Iulia Hasdeu - A fi iubită

... mînăstire - sfîrșitu-ți-ai viața... Dar, ca pe Beatrice, eu te invidiez. Tu-l plîngi pe Cid, Ximena, fiindcă, aspră, soarta Potrivnică îți este și nu-l mai poți vedea. El te-a iubit... Iubirea învinge chiar și moartea; De-aceea-ntotdeauna eu te voi învia! Ah, să te știi iubită! Ce sfîntă fericire! Să plîngi atunci îți vine, dar lacrime cerești ...

 

Petre Ispirescu - Hoțu împărat

... aromeze oarecum. Hoțul își așternuse ipângeaua. Deodată hoțul auzi miercăitul unui iepure, ca și când îl apucase ogarul. Se sculă, se uită prin prejur, și nu vede nimic. Soțul său, fiul împăratului, adormise, și-i da niște sforăieli de părea că mână porcii. Se culcă iarăși. Nu șezu mult, și tocmai când era să-l fure și pe el somnul, auzi încă o dată același miercăit și cu totul p-aproape. Odată ... și o ascunde într-o scorbură de copaci și iarăși se culcă. Acestea le făcu el mai iute decât ai gândi. Hoțul, daca văzu că nu este nimic în crâng, dete tutulor răilor și iepure și tot, și se întoarse să se odihnească. Când, ia ipângeaua de unde nu e. Se uită prin prejur, și nici o frunzuliță măcar nu se mișca. Fiul împăratului horcăia de socoteai că o să deștepte și pe morți. Bietul hoț rămase ca lovit de trăsnet. Simți că alt n ... Cere-mi oricât vei voi și-ți voi da, pentru această facere de bine. - Bani au și țiganii, îi răspunse fiul de împărat, dară cinste nu. Să nu ...

 

Emil Gârleanu - Fricosul

... Viețuitoarele pustietății sunt îmbătate de farmecul acesta: păsările zbor ca ziua; lupul poposește pe labe, în hățișuri, și privește nemișcat; vulpea stă lângă vizuină și nu se-ndură să meargă la vânat; veverița pleacă creangă lângă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea-ntreagă. Iar iepurele a zbughit-o ... Și gândul: „Poate dai și peste o prietenă.â€� Și mergând așa, iepurașul cu gândul își vorbesc: „Ce lumină, și totuși luna încă nu a răsărit.â€� „...Și totuși luna încă nu a răsărit.â€� „Dar o să răsară.â€� „...O să răsară.â€� Și cum mergea pe marginea unei vâlcele, iepurașul ... la spate, se ridică, albă și ea, ca de gheață, luna. Stelele păliră; pădurea, copacii, tufele își dezbrăcară deodată umbra. Iar iepurașul împietri de groază: chiar de lângă el, se întinse pe pământ o arătare cu două coarne grozave. După clipa de spaimă, iepurașul se destinse ca o coardă și o ... o luă de-a dreptul, tăind câmpul. Se opri tocmai în stuhăria iazului. Acolo, de-abia suflând, se ghemui cu ochii închiși... Să nu

 

Mihai Eminescu - Miron și frumoasa fără corp

... șiruri ea colindă Se uita într-o oglindă Cu un aer curios, Ce-i menită ca să prindă Chipul celui mai frumos. Din oglindă ea nu vede Decât vecinic chipul ei, Dar deodată, mai nu crede, Ce văzură ochii săi? În oglinda fermecată, Dintr-o negură s-arată, Ca-ntr-un vis frumos în somn, O figură minunată Într-o ... din bolta de fereastră, În armura lui albastră, El apare lin din unghi Și la fata cea măiastră El își pleacă un genunchi. ­ Nici nu ai de ce să stărui, Zise ea cu ochi-n vis, Bucuros mâna ți-o dărui, Căci în suflet te-am închis, Și-a ... S-a făcut din el moroi. De-unde-mi aprindea ciubucul, Se apucă, bată-l cucul, Ca să-mi strice-mpărăția ­ Și nu pot ca să-l apucu-l, Ori să-i stric fărmăcăria. Fierul, aurul, tombacul, Ardă-l focul să mi-l ardă, L-a strâns ... Rămâind în nemișcare. Este albă ca zăpada, Iară păru-i stă să cadă La călcâiu-i rotunzit, Cine oare-ar fi s-o vadă, Să nu moară de-ndrăgit? Dar deși pe noaptea toată Peste lanuri luna tace, Arătarea-i luminată Nici o umbră ea ...

 

Constantin Stamati - Roman din Vrancea în orașul Iași

... se facă și să-ți meargă tot în plin; O, Doamne, a mele zile te rog i le dă tot lui, Ca să nu trăiesc pe lume dacă el cu mine nu-i. Și dacă vreodinioară va avea ca să mai vie Romanaș flăcăul tatei, lovindu-l de mine dor, Apoi să mai trăiesc încă, mila Domnului ... văzu o mulțime de nații nenumărate Șiruind pe trotuare, ca furnicele pe băț, Când văzu înhămați caii la căsuțele pe roate, Și în magazini cristaluri chiar ca de gheață bucăți, Și cuconițe mândruțe chiar ca niște viorele, Alegând cu vioșie floricele și cordele. Iar văzând domneasca curte și parada ostășească, Al lui sânge se aprinse de bravură strămoșească. Așa ... că se află străin. Și apoi zice: "Dă-mi voie în curtea ta să servesc, Să-ți fiu sclav, să-mi fii stăpână, altă simbră nu voiesc: Prea mă rog măriei tale, mândruță cucoană dragă, Iar eu ți-oi fi cu priință ca câinele de la oi Și te-oi păzi ... îi zicea uneori: "Romane, du-te ș-adună pentru acești boieri flori"... A sosit însă minutul unde a lui suflet mare ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>