Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru (CU) MULT
Rezultatele 711 - 720 din aproximativ 1159 pentru (CU) MULT.
Constantin Negruzzi - Cucoșu și puica
... cânt cât oi trăi. — Jură-te dar, și te-oi crede ș-apoi și eu te-oi iubi! Cocoșelu s-a jurat Cu puicuța a plecat. După ce ș-a izbândit Că ș-a păzit jurământu cucoșu, nu vă-ndoiți. A ...
Ion Creangă - Ioan Roată și Vodă Cuza
... alde bătrânul Alecu Forăscu, poreclit și Tololoiu, Grigore Cuza și alți câțiva de-alde aceștia, care, ținându-se de obiceiurile strămoșești, în toate sărbătorile ascultau cu evlavie slujbă bisericească de la început până la sfârșit, cântând și citind la strană de-a valma cu dascălii și preoții bisericii; iar la zile mari, ca să le ticnească veselia, împărțeau bucățica de pâine cu orfanii, cu văduvele și cu alți nevoiași, cum apucară din părinți. Atâta-i ajungea capul, atâta făceau și ei pe vremea lor, Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească ... aici; c-apoi întoarce-ne-vom noi acasă, și helbet! nu ți-a lua nime din spate ce știu eu... Auzi obrăznicie! Tu... cu optzeci de mii de fălci de moșie, și el un ghiorlan c-un petic de pământ, și uite ce gură face alăturea cu mine!... Moș Ion Roată, simțindu-se lovit până în suflet, răspunde atunci cu glas plângător: — Dar bine, cucoane, dacă nu v-a fost cu plăcere să picepem și noi câte ceva din cele ce spuneți dumneavoastră, de ce ne-ați mai adus aici să vă bateți joc de noi
... Vrei să m-aplec din curiozitate, Și-n vreme ce nici nu gândesc cu gândul, Vrun cerber să m-apuce pe la spate?... Așa vorbii, cu ochii spionându-l; Iar la sfârșit cedarăm fiecare, Când el, când eu, să stăm privind cu rândul. Văzui atunci, aproape de intrare, Un pudel gras și plin de panglicuțe, Cu scabie canină pe spinare. O lebădă și câteva maimuțe Înconjurau dihania neroadă, Ce se lăsase moale pe lăbuțe. Cu gingiile neputând să roadă Un beefsteak crud și tare ca de piatră, El sta sugând din propria lui coadă. — Acest cățel ce toată ziua ... oarbă forță centrifugă. O clipă se oprea și, cu emfază, țintea-n pământ căutătura-i proastă, Apoi din nou pornea ca o sfârlează. Acest Zoil, cu proza lui nefastă, A pângărit de două ori pe lună A Venerei stea limpede și castă... Atât Maestrul apucă să-mi ... — Destul! Destul!... Simțeam cum mi se curmă Viața-n piept, — cum vipere rebele Se zvârcolesc în inima-mi și scurmă... Și fără glas, cu capul gol sub stele, — Văzând cum iarăși piere-n fund, departe, Fantoma tristă a iubirii mele, M-am prăbușit ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Munca creatoare și munca-exercițiu
... La această concluzie, care pare la întâia vedere foarte stranie, Ferrero ajunge prin faptul că face o deosebire adâncă între munca intelectuală ca exercițiu, mai mult automatic, și munca intelectuală adevărată , cum zice el. Fără ca să fim de-o părere în totul cu Ferrero, această clasificare a muncilor ne pare fericită, numai noi am da alte nume la aceleași noțiuni, le-am numi munca exercițiu și ... mai importantă, ar fi de prisos de discutat: fără una și fără cealaltă n-ar putea să existe cultura omenească, și dacă munca creatoare e mult mai prețioasă, e prin faptul că e mult mai rară. De altmintrelea o diferențiere absolută a acestor două munci e cu putință numai în abstracție, în realitate însă nu poate să fie între oameni normal organizați un reprezentant pur al unei munci; fiecare le realizează pe ... lui sfârșit? Și câți dintre acei care se prefac că o înțeleg, nu o fac decât de modă, de rușine; în realitate însă se uită cu dispreț la volumul subțire, pentru copierea căruia ar ajunge cu ...
Constantin Stamati - Cum era educația nobililor români, în secolul trecut, când domneau fanarioții î
... este de douăzeci de ani, precum aud, și mintea omului la această vârstă este zburdatică, apoi nu cred că într-un an va învăța mai mult decât știe astăzi, deci mai bine să-l însori decât să-l mai înveți. Cu toate aceste, să-l chemăm, ca să vedem ce au învățat. CUCOANA ( către fata din casă ): Fată, mergi de cheamă pe cuconașul aicea. ( Către dascăl ... au frânt de cap un achiu, de care întâmplare femeia tractirgiului, supărându-se, și-au adunat oștile sale: patru argate și două bucătărițe bine înarmate cu polonice, cociorve, pomotușe și alte unelte gospodărești, și cu aceste năpădind pe cilibiul, deosebit de lucruri nu prea mirositoare ce i-au aruncat în obraz, l-au petrecut cu această ceremonie pân’ la curtea dumitale; iar acolea cilibiul, sumețindu-se, apucase la scărmănat pe tractiriță; noroc de bucătăriță că i-au stâmpărat mânia lovindu ... și cum au chemat pe fiii lui? CUCONAȘUL: Mi se pare că Adam. ( Către neneaca sa. ) Mata mi-ai cumpărat de la ungurii ce umblă cu torba în spate niște cadre, pe care este zugrăvit Adam într-o livadă mâncând mere domnești cu ...
Ion Luca Caragiale - Frați radicali și D. Dim. Sturdza
... va realiza Regia. Proiectul a fost, precum se știe, respins în secțiuni și în Cameră. După aceea d. Sturdza reveni acum din nou cu dânsul, prefăcut într'un chip ridicul, cum zicea chiar o gazetă radicală, adică preschimbat numai în așternerea câtorva faze și nimic mai mult. Ca și la întâia oară, proiectul căzu și de astădată. În timpul pe când proiectul prefăcut într'un chip ridicul se afla pentru a ... lemne în pădurile Statului. Și pentru aceasta ne raportăm la logica economică a d-lui baron de Hahn. * Atât pentru azi și încheiem cu vorba fabulistului: Cunosc mulți liberali la vorbe mari se'ntrec Dar până în sfârșit cu oase se înnec. Atâta numai, că proiectul monopolului a fost respins, articolul despre baterea monedei amendat, iar cel despre pădurea de la Adjud ... multe zile amare guvernului radical și în deosebi d-lui I. C. Brătianu. Într'una și fără să-i dea pas de răsuflare, îl necăjea cu interpelări și lua o atitudine din ce în ce mai ostilă față cu ...
Vasile Alecsandri - Românii și poezia lor
... de viu în poeziile sale alcătuite în onorul faptelor mărețe. Și spre dovadă: Care din noi nu a fost legănat în copilăria sa cu dulcele cântec de Nani, puiule și cu povești pline de zmei ce alungă pe Făt-logofăt, cu o falcă în cer și cu una în pământ? Care nu a fost îngrozit cu numele de strigoi, de tricolici, de stahii, de rusalii, de babe-cloanțe, care ies noaptea din morminte și din pivnițe pentru spaima copiilor nesupuși? Care ... noua podoabă a naturii ce acoperă locul nașterii sale, cu câtă veselie el vede luncile înverzite, câmpiile înflorite, holdele răsărite! Românul se renaște cu primăvara! El întinerește cu natura, căci o iubește cu toată dragostea unui om primitiv. De aceea și toate cântecele lui încep cu frunză verde . Lui îi place să se rătăcească prin desișul pădurilor; îi place să pocnească și să cânte din frunze; îi place să-și puie ... dragoste sau de hoție. Pentru dânsul primăvara este un timp de simțiri puternice și ademenitoare. Gingașele flori ale câmpului îi aduc aminte de copile românce cu ochii mari și vioi, cu ...
Constantin Stamati - Dragoș (Stamati)
... ajunge-n cetate. Acea cetățuie albă fu zidită În timpuri trecute de-a iadului duhuri, Și bașce și turnuri grămădind pe scale. Fiora cu moarte pe tot muritorul. Dragoș, făr’ de frică, în gând cu Dochia, În suflet cu pizma tocmai ca furtuna, Sfărmând porți de schijă și rătezuri groase, Intră ca un strașnic cu paloșul gata. Fioros pășește, și sub a lui talpe Pârâiesc ciolane ș-a morților scafe, Căci viptul lui Vronța era tot ... furate de prin ținterimuri; Iar lilieci, stance, cucuveici și buhne Zburau ca un nour de-asupra cetății. Deci zmeii simțiră că sosi eroul Și zbieră cu țipăt bătând cu aripa; Ei bafta își cască și zboară asupra-i, Cu limbi întreite vor să-l venineze, Zbârnâiesc cu solzii, colătăcesc coada, Și cu a lor gheară vor să-l spârcuiască. Iar Dragoș țipară cu fluierul zânii... Și iată că zmeii cad jos ca butucii! Nu mai pot să zboare, nu mai pot să zbiere, Zac făr’ de simțire, ca ... Întocmai ca turnul se prăvale Vronța, Și-n pământ groapă, căzând, prăbușește; Cetatea vuiră, zidurile crapă, Zimții de pe ele se prăval de râpă. Dragoș
... bordei al meu, Că-n alb veșmînt din cer o să coboare Un înger blînd ! Dar nu știi ce știu eu: La noapte-un duh cu hohote-o să zboare. Porni-se-va, de-o rece boare-adus, Un ger cumplit și-urmat dintîi de șoapte Așa cum trec, pe-al ... trecînd fiori Prin trupul tău, și deschizînd privirea Vei sta cutremurat; acum tu mori ! Din mii de părți s-a-nvîrtejit pieire: Cîmpii cu crivăț, și văzduh cu nori, Și-un suflet răzvrătit întreagă firea ! Tu-n pază suflete de oameni ai ! Să nu te dai ! De te-o strivi pe tine, Sînt ... tăi pierduți ! Să nu te dai ! El vine mînios, el vine, vine — Te va urni din locu-n care stai, Va smulge stuhul tău cu brațe pline. Și-ai tăi, deștepți, vor plînge iarăși toți, Cînd el te va-ncleșta să te ridice. Trosnind te vei lupta să scoți Din ... nu te va durea a ta durere, Dar uite-ai tăi pe cîmp desculți și goi, Și tu murind, tu-ntreaga lor avere ! Cu ...
Titu Maiorescu - Răspunsurile "Revistei Contimporane"
... bere în Borta rece (o cârciumă cunoscută din Iași, citată de dl Laurianu-junior în contra noastră) și observă că stilul meu cam se aduce mult cu stilul și buna-cuviință ce ar găsi cineva în epistola unui comisvoyageur neguțătoresc. La aceste cuvinte și altele mai tari de felul lor nu am ... mai sus tot caracterul lor, fără a le mai atinge. Căci ele nu ne înaintează în dezlegarea singurei întrebări importante aici: cum rămâne cu obiectul propriu al criticii noastre literare? Cum rămâne cu trocheele lui Dositei, pe care Revista contimporană le numește hexametre? Cum cu exploziunea entuziasmului nobil pentru țevile de apă aduse de prințul Moruzi? Cu convulsiunile înflăcărate? Cu profunzimea craterului în erupțiune? Cu ridicarea dlui Sion din adolescență și așezarea d-sale în capitală? Cum rămâne cu lumea tăcută a dlui Pantazi Ghica, care păstra un silențiu?, sau cu Armașul Dincă Sârbul, care era „șarpe incolăcitor, ființă târâtoare, astucioasă, ipocrită, furbă și trădătoare, suflet damnat, spion și confident al lui Mihnea?“ ... timpul lui Attila, sărindu-se două rânduri din manuscris, după cuvântul Am. Marcellinus să se adauge: „din nenorocire nu scrie nimic despre Attila, dar cu
Ion Luca Caragiale - Deslușire
... adică în restâmpuri neregulate; apoi, dupe cum se vedea, chiar pe scoarță-i se îndatorise către cititori să apară când va ieși de sub tipar. Cu toate astea, își făcuse obiceiul să nu lase a trece o săptămână fără să supuie pe cetitorii săi la birul de un ban ... el știe toate fără să fie 'nvățat nimic, și are ferma convingere, că pentru România, pe câtă vreme va fi rău nu va fi bine. Cu așa brutari de treabă, bagă oricine de seamă cât de bine trebue să fie îngrijit stomahul opiniei publice la noi. Acestea dară ar fi de ...