Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA ȘI
Rezultatele 721 - 730 din aproximativ 3350 pentru CA ȘI.
Vasile Alecsandri - Ștefăniță Vodă
... vin, Ție, dragă, s-o închin Ș-apoi cântă-mi viers de dor Cu glas dulce, răpitor, Cântă-ți, dragă, cântecul, Că mi-e drag ca sufletul!" Copilița se închină Ca o floare de grădină Și-i întinde-o cupă plină, Apoi zice încetișor Un viers dulce, plin de dor: ,,Frunză verde stejărel, Am un frate voinicel Și mă tem amar de el! Frunză verde măr domnesc, Am un Domn care-l iubesc Și de dânsul mă-ngrijesc. Vai de mine' cum să fac Pe-amândoi să mi-i împac, Să-mi fie traiul pe plac!" Copilița nu sfârșea ... astfel grăia: ,,Copiliță, mândruliță, Cu sân alb de porumbiță, Nu mai plânge, că-n curând Împlini-voi al tău gând. Voi, boieri ce ospătați, Stați și nu mai închinați, Cuvântul să-mi ascultați Toți călări și înarmați Cu săgeți, cu buzdugane, Și la brâie cu arcane, Ca să mergem despre soare Să facem o vânătoare După urși și căprioare, După păsări gălbioare Ce sunt bune de mâncare Și plăcute la cântare!" II Când de zi se lumina, Boierii se aduna Și pe cai încăleca,
Emil Gârleanu - Pasăre de noapte
... câte o șuviță de apă, ca urma unei lacrimi pe un obraz uscat de boală. Lighioanele pădurilor umblau cu limba scoasă, să găsească unde să-și stâmpere setea. Atunci, unele din ele, o luară în sus, spre ținuturile înzăpezite, unde nu le putea lipsi apa niciodată. Până și buhna, cât era ea de greoaie, că nu-și întinsese niciodată încă aripile la zbor, cu penele ei înfoiate ca și cum i-ar sufla mereu un foi în coșul pieptului, cu capul ei buhos și nedormit, cu ochii nepotrivit de mari, ca de-mprumut, buhna, care pe vremea aceea era pasăre de zi, ca celelalte, și-a dezmorțit aripile și-a pornit-o la drum, să găsească un izvor, un pârâu, să bea o picătură de apă măcar. Și cum nu era deloc deprinsă, își fâlfâi aripile, dintru-ntâi, de la un copac la altul, apoi de la o poiană la cealaltă, până ce ... erau doi. Atunci? zbură jos, și care nu-i fu mirarea când simți pământul sub picioare jilav. Fusese pe acolo un șipot bogat în apă, și
Paul Zarifopol - Alexandru Philippide (Zarifopol)
... desăvârșită a fost Philippide. Un mizantrop în iritare permanentă. Nu cred că a cunoscut vreodată disprețul liniștit. Era omul indignării cronice, ca Gustave Flaubert. Lăcomia de studiu, desigur, era patima lui dintâi și din urmă. Sugestibil și inflamabil, ca orice violent candid, putea fi pradă ușoară în mâna celor ce n-au decât patimi de piață. Însă la urma toată Philippide din toată inima ... ca și de frumos, într-un suflet pesimist implică fără îndoială contrazicere. Însă nu de contraziceri ne vom mira doar în fața unei firi aprinse ca filologul mort acum. În liceu, ne făcea apologia omului cu sânge rece, și mare prigoană ducea împotriva poeziei, pe care o numea tulburare a minții. Însă știu că în biblioteca lui cărțile de poezie acele de ... Iar om mai curat de lingușire decât acesta nu am cunoscut. În clasele de liceu citea elevilor din Moftul român; îl recomandase, de la început, ca cel mai serios ziar românesc. A și fost dușman instinctiv al mofturilor, până la ferocitate. Ura lui de minciună și ...
Alexandru Vlahuță - Scrisoare cătră un bătrân
... rând, Mânios, zvârlind cu pietre după noi, și înjurând?... Nu-i așa, că toată slava i-ar cădea în ochii tăi?... Vezi, noi socotim bătrânii ca pe niște dumnezei, Înțelepți, blajini, pe dânșii pururea stăpâni fiind, Bunătate și iubire peste noi împrăștiind, Purtând vecinic în privirea lor văpăile iubirii, Așteptând, ca pe un oaspe drag, clipala adormirii, Suferind de suferința și de plânsul tuturor, Dușmanului ce-i hulește tinzând mână de-ajutor. Vai! Dar cui spun eu acestea? Ție, care n-ai idee Că în oameni ... cel puțin! Nu te mai preface! Haide! Cugetă că ești creștin, Și că dincolo de groapă îți va pune mâna-n piept Cel-de-sus, și vei da samă de-ai fost strâmb, ori de-ai fost drept! Ah! și când știi că de ochiu-i nu-i ascuns nimic în vremuri, Trebui să fii dinainte-i cremene, ca să nu tremuri! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Și-n auzul celui vecinic, și-n auzul tău atunci, S-or deschide-ngrozitoare, ca ale gheenei munci, Două guri. Una va zice: Eu pământului l-am dat Alb ca zorii dimineții, fraged și nevinovat. ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Dl Panu asupra criticii și literaturii
... mai veche, au făcut-o uitată. Ca să poată însă săvârși și mai bine acest sacrilegiu, le-a trebuit un talent mai mare și atunci s-au pus sub scutul numelui lui Eminescu; și de aici predominarea exclusivă în literatura de azi a așa-numitului ,,curent Eminescu". Afară de această pricină mai sunt și altele, precum: spirit de gașcă între literați, hatârurile criticii, prea mare prietenie între poeți și critici și, din prietenie, complezența acestora din urmă pentru cei dintâi. Odată pricinile găsite, leacul se impune de la sine: ,,...întoarcerea la izvoarele literaturii trecute, care s ... de altă parte recenziile literare gazetărești de azi. Omul modern, față cu imensele și variatele cunoștințe actuale, firește, nu poate să se ocupe de toate și de aceea, ca să fie în curent cu tot ce se petrece pe terenul politic, social, literar, științific, e nevoit să se mulțumească cu niște cunoștințe foarte fragmentare ... produse de adevărații artiști îndreptează mai bine gustul literar al publicului decât ar putea-o face zece critici. Deci când într-o țară se ivesc și prosperă talente ca Alecsandri, Eminescu, Creangă, Vlahuță, Caragiale ...
George Topîrceanu - Otilia Cazimir: Ariciul
... A apărut în taină un arici, — O mică vietate ghemuită. Copiii l-au zărit de pe cerdac Cum se mișca domol pe sub gutui, Și toți au alergat în jurul lui. Iar el a-ncremenit pe loc, posac, Cum îl prinsese vremea pe cărare, — Ca o perniță sferică în care O fată rea, ca să se joace, A-nfipt o sumedenie de ace. Băteau copiii din vătrai și clește, Dar el tăcea, săracul, ca un pește, Și doar fiori de groază, când și când, Treceau pe trupușorul lui plăpând... Am alungat copiii să se culce Și-n înserarea limpede și dulce Ce se lăsa din cer încetinel, Am stat acolo, singură cu el. Și mă-ntrebam pe gânduri: Oare, cum A fost făptura-i la-nceput de lume? Din care veacuri înecate-n fum Porni el oare ... nu pot pricepe: Cum sug ei oare, fără să se -nțepe În ghimpii lui?... Când a simțit că-i singur doar cu mine Și nici un dușman dinspre casă nu mai vine, A scos cu frică de sub el Un bot timid și mic, ca de cățel, Și
George Coșbuc - Cetatea Neamțului
... el bătu Vieana? Domn ca mine cât trăiește Nu-i deprins să-nghită-n sec. Iar un general zevzec, Răspunzând pe latinește Zise: Dobre ciolovec! Și-ntinzând sub zid armata, Iată-l ciolovecul gata. Și bum-bum apoi cu tunul, Fire-ar ei de râs, poleci! Mai pe vine să te pleci, Cârlănaș! Și dă ceaunul Mai departe, tu, Berheci, Că ni-l sparg cu-mpușcătura Măi Spancioc, mai ține-ți gura. Dar plăieșii din cetate Răspundeau vârtos și ... Eu de zece ani n-am babă, Voi după femei umblați? Zbârlea are-n Huși, săracul, Dar urâtă, goală-dracul! Dar comori ascunse-n oală Și-ngropate! Oale, spui? Le-am lăsat să facă pui. Una-i știrbă, și-alta goală; Nici o pricopseală nu-i! De le vrei plocon ori pradă Ia fugi, Zbârleo, și le adă! Rex atunci: Vă tai grămadă! Dar a stat cu mâna-n sus Căci aminte și-a adus Că-i e teaca fără spadă: În Liow zălog și-a pus Spada cea cu steme duble Pentru-un pol și două ruble! Dând din mâini ...
Vasile Alecsandri - Un salon din Iași
... ce mi-a dedicat mie domnul X. UN CAVALER BĂRBOS: Nu știam că X este compozitor de muzică... Pân-acum l-am cunoscut ca un mare amator de cai, și nu-mi închipuiesc ce relație poate fi între călărie și arta muzicală. DAMA DE LA CLAVIR (zâmbind) : Un om cu gust iubește tot ce e frumos, încântător și armonios; prin urmare, domnul X poate fi și bun călăreț, și muzic de talent, precum, de pildă, d-ta ești și dănțuitor desăvârșit și judecător cu știință. CAVALERUL SPÂN (încet către altul) : L-a lovit unde-l doare. Prietenul nostru cade la toate valțurile și nu știe să descurce două buchi la judecătorie. (Toți încep a râde încet. Cavalerul bărbos se posomorăște și iese din salon, sub cuvânt că are să poftească o damă la contradansul viitor.) DAMA DE PE JILȚ: Oricum să fie, te fericesc, draga mea ... misterioase, și apoi se făcu nevăzută în seninul albastru al cerului. De atunci X este înamorat de acea drăgălașă arătare a visului său, și o slăvește ca pe un înger, și pentru dragostea ei s-a dedat poeziei ...
Mateiu Caragiale - Craii de Curtea-Veche
... viu și în spirt ca un gogoșar în sare și în oțet. Dar Pașadia nu-l asculta, se gândea aiurea. Scăpa de data asta Pirgu și mi-era necaz, deoarece n-aveam ochi să-l văd. Rămânând de tânăr singur în București, de capul meu, mă ferisem să intru-n cârd ... înzestrase cu una din alcătuirile cele mai desăvârșite ce poate avea creierul omenesc. Am cunoscut de aproape o bună parte din aceia ce sunt socotiți ca faime ale țării; la foarte puțini însă dintr-înșii am văzut laolaltă și așa minunat cumpănite atâtea înalte însușiri ca la acest nedreptățit ce, de voie, din viață, se hărăzise singur uitării. Și nu știu un al doilea care să fi stârnit împotrivă-i atâtea oarbe dușmănii. Auzisem că aceasta și-o datora în parte înfățișării. Ce frumos cap avea totuși! Într-însul ațipea ceva neliniștitor, atâta patimă înfrânată, atâta trufie aprigă și haină învrăjbire se destăinuiau în trăsăturile feței sale veștede, în cuta sastisită a buzelor, în puterea nărilor, în acea privire tulbure între pleoapele ... îl înșfăcase și-l siluise ca ...
Garabet Ibrăileanu - Eternul feminin
... în adev[...]ntotdeauna în luptă cu masculul. Sensibilitate la, să-i zicem, eternul masculin, cochetărie, defensivă provocatoare față de agresor, în sfârșit, o întreagă politică și diplomație cu adversarul, plină de suspiciuni ca orice politică de acest fel. 7. Am spus aiurea că în afacerile de sentiment femeile, conștient și inconștient, își țin jocul ascuns față de bărbat. Acest secret îl păstrează și scriitoarele, când sunt femei de rasă, adică femei în adevăratul înțeles al cuvântului. Și-l păstrează chiar și pe socoteala eroinelor lor. Altfel și-ar trăda sexul, ar deroga de la obligațiile spiritului ăfațăî de corp, ceea ce ar fi un defect estetic, dar un câștig pentru știința sufletului ... dezgust... 15. Un bărbat urât poate fi iubit tocmai pentru că nu are calitățile ca să fie iubit... O femeie poate iubi pe un bărbat ca să-i aline suferințele că nu poate fi iubit... Și, oare, această jertfă de sine nu poate fi și ea cauza marii pasiuni a femeii care se ,,jertfește"? Căci -- cine nu știe? -- iubim mai mult pentru ceea ce dăm, decât pentru ceea ... iar sentimentul social foarte dezvoltat. Un bărbat pune de multe ori interesele comunității mai presus de ale familiei. 18. Generozitatea e o însușire eminamente bărbătească, ca ...
... M.: Umbli regulat? N.: După gară. M.: ...Mița acu trebuie să fie... Cât ai zis că e? G.: Unu fără un sfert. M.: ...între Ghergani și Conțești... Am lăsat-o să plece cu șeful... (Bate tare-n masă.) Bine, frate, eu nu beau nimic, ca'va s'zică?... Dă-mi o halbă... (Niță și Ghiță se uită unul la altul, întrebându-se reciproc din ochi cine este amicul.) Amicul (ciocnește halba cu paharele amicilor și bea): Pardon... un moment. (Pleacă.) G.: Cine e amicul? Îl cunoști? N.: Nu. G.: E cam trecut... N.: Ce cam! e bine de tot. Amicul ... Ei aș?... nici de treizeci de ani... Să vezi, dom'le, frumusețe de băiat! Stăi, că am uitat să vi-l arăt. (Scoate iar portofelul și din portofel o altă poză.) Uite. (Amicii iau poza și o privesc cu oarecare gelozie.) Așa e? G.: Voinic bărbat! A.: Aș! să-l vezi în natură. Mai nalt ca d-ta și încă în poză nu iese roșu!... Să-1 vezi când își pune șapca roșie, așa cam la o parte... Strașnic, dom'le! mustățile alea negre ... ...