Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AL FEȚEI
Rezultatele 731 - 740 din aproximativ 1014 pentru AL FEȚEI.
Ion Luca Caragiale - Sfânt-Ion
... Că era mare-mbulzeală De-mi venise amețeală; Că Jenică Arionu, Pasămite-i farmazonu, A tras la loja de sus Și drept în față ne-am pus, La lojă de beletaj, Unde-i mai mare blamaj! C-apoi stam și petreceam Și în lojă chef făceam, La poliție nici ... Că din secție ieșind, Am fost doi tot la un gând, Cum avem și-un patraon, 1 Voievodul țiganilor, operetă. 2 Titu Maiorescu, atunci ministru al Instrucțiunii Publice și al Cultelor. Și eu și el tot Ion. Sache și cu Arion! Și-am strigat și eu și el „Hai degrabă la Purcel!â€� Ș ...
Ion Luca Caragiale - Sfânt Ion
... Că era mare-mbulzeală De-mi venise amețeală; Că Jenică Arionu, Pasămite-i farmazonu, A tras la loja de sus Și drept în față ne-am pus, La lojă de beletaj, Unde-i mai mare blamaj! C-apoi stam și petreceam Și în lojă chef făceam, La poliție nici ... Că din secție ieșind, Am fost doi tot la un gând, Cum avem și-un patraon, 1 Voievodul țiganilor, operetă. 2 Titu Maiorescu, atunci ministru al Instrucțiunii Publice și al Cultelor. Și eu și el tot Ion. Sache și cu Arion! Și-am strigat și eu și el „Hai degrabă la Purcel!â€� Ș ...
Antioh Cantemir - Stigletul și canarul
... Antioh Cantemir - Stigletul şi canarul O față schimbătoare ș-un grai meșteșugit Sunt chipuri lesnicioase pre om de amăgit; Dar prin așa mijloace Nu-nșeli pre dobitoace Ce nu știu vorbă dulce ... un om pândea-n ascuns. Canarul de îndată, Având ispita-n faptă, Căci nu de mult scăpase din temnița vărgată. A zis l-al său tovarăș: noi trebui să fugim De ast loc unde lesne putem să ne robim; Acea sămânță bună scop rău în sine are. Nu este ...
Mihai Eminescu - Mușatin și codrul
... mi clatin Și voios ți-aș cuvânta: Să trăiești Măria-ta!... Hai Mușat, să ne-nțelegem Și-mpărat să ni te-alegem, Împărat izvoarelor Și al căprioarelor, Așezat la vrun pârâu, Să scoți fluierul din brâu, Tu să cânți și eu să cânt, Frunza-mi toată s-o frământ, S-o ... frate, Că nu-s codru, ci cetate, Dar vrăjit eu sunt demult, Până când o să ascult Răsunând din deal în deal Cornul mândru triumfal Al craiului Decebal. Atunci trunchii-mi s-or desface Și-n palate s-or preface, Vei vedea ieșind din ele Mii copile tinerele, Și din brazii ... de corn Toate-n viață se întorn. Iară șoimul, sprintenel, Pe deasupră-i zboară el:  Hai Mușatin, măi Mușatin, Voios aripile-mi clatin Pe-al tău coif m-aș așeza Și din gură-aș cuvânta:  Să trăiești, Măria Ta   Rămâi, codri, sănătos, Că mă cheamă apa-n ...
... Simină, pentru tatăl ei și pentru încă doi, trei oameni ce se țin de dânșii. Dar cu Simina n-ar fi voit Iorgovan să deie față; asta și-o pusese el de mult în gând. Prea își ieșise din fire pe atuncea; era bine că s-a dus. Nu ... o sărute, iar acum, cu un an mai bătrțn, îi era ciudă că n-a voit, și n-ar fi vrut să deie față cu dânsa, pentru ca nu cumva să-l împingă păcatul să-i arate că poate voi, dacă vrea, chiar și mai mult. Nu dar la ...
Mihail Kogălniceanu - Cuvânt pentru deschiderea cursului de istorie națională
... Istoria, domnilor mei, după zicerea autorilor celor mai vestiți, este adevărata povestire și infățișare a întâmplărilor neamului omenesc; ea este rezultatul vârstelor și al experienței. Se poate, dar, cu drept cuvânt, numi glasul semințiilor ce au fost și icoana vremii trecute. Karamzin, în alte cuvinte, o numește testamentul lăsat ... rătăcirile sale, descoperirile geniului, pricinile neștiinței, a superstiției și a întunericului. Simplul particular în citirea istoriei găsește mângâiere pentru relele de față; ea îi arată că, prin o tristă fatalitate, perfecție n-a fost niciodată în lume, că virtutea mai totdeauna a fost ... mai mult preț decât Corintul, pentru că în Baia avanul rigă a Ungariei, Matei Corvinul, viteazul vitejilor, craiul crailor, cum îi zicea Sixt al lV-lea, rănit de sabia moldovană, fu pus în fugă și uită drumul patriei noastre. Trebuința istoriei patriei ne este neapărată chiar pentru ocrotirea driturilor ... impotriva națiilor străine. Neavând istorie, fieștecare popor dușman ne-ar putea zice cuvintele dlui Aaron. "Începutul ce ai este necunoscut, numele ce porți nu este al tău, nici pământul pe care locuiești; soarta ta așa a fost ca sa fii tot după cum ești; leapădă-te de începutul tău ...
Ion Luca Caragiale - Din carnetul unui vechi sufleur
... “madmazelaâ€�, madmazela ședea la taifas ori se zbenguia pântre culise . Într-o seară multregretata artistă juca pe regina într-o melodramă înfricoșată . În actul al patrulea se făcea o revoluție la poarta palatului . Regina, blocată în palat de valurile populare, intra în scenă, care reprezenta o mare sală de recepție ... efectul să fie mai puternic, talentata tragediană își pregătise pudră fără roșu ca să-și dea pe braz când o ieși în balcon . Vine actul al patrulea ; replica se apropie . Raluca dă cutia cu pudră și oglinjoara în mâna madmazelei și-i zice foarte severă : — Madmazelo, să faci bunătate să ... Crampampolini, cam așa ceva — însă un excelent bariton. Teatrul plin și artiștii foarte bine dispuși. Signora Bianchi era cam după masă, foarte aprinsă la față și apilpisită; tenorul era în voce, iar signor Crampampolini prânzise in compania della Bianchi, corpo di Dio! Terzetul final din actul întâi a ... cu mai mult brio: lumea începe să murmure și să se ridice. Grecul, îngrozit, dă să se repează pe scenă, dar nu-l ajută balamalele. Al treilea cuplet cu vârf și-ndesat! Lumea se scoală, și-n mijlocul protestărilor de indignare s-aude un țipăt sfâșietor — leșinase impresariul... Fiindcă pusese ...
... greu la vorbă, cam aspru la judecată: prea de-a dreptul, prea verde-fățiș. El nu mai sucește vorba, ci spune drept în față, dacă i s-a pus ceva pe inimă. Nu e bine să fie omul așa. Oamenii se prea supără când le luăm căciula ... numită așa pentru că prin ea curge Răpița. Răpița este supărăcioasă, mai ales în timp de primăvară, iar pârâul de pe ValeaSeacă este un crac al Răpiții. Primăvara, când se topește neaua pe munți, Răpița se supără, varsă o parte din mânia ei în cracul de pe Valea-Seacă, și asta ... se știe de când, ei se află în supusă plecare spre acea parte, care avea să țină locul unui turn. Asta pentru că stâlpii din față, fiind putreziți de când a bătut vântul cel mare, s-au plecat spre răbdătorul pământ, trăgând cu sine întreaga alcătuială. Așa a ...
Nicolae Filimon - Despre teatrul italian (2)
... Nicolae Filimon - Despre teatrul italian (2) Despre teatrul italian de Nicolae Filimon Prin articolul nostru din no. 74 al gazetei Naționalul arătarăm maltractarea ce suferi publicul în anul trecut din partea domnului contracciu al operei italiane; și fiindcă noi, mediocritățile literare, am contractat de mult timp urîtul obicei de a nu scri nimic fără a da ... a zice: „În aste timpuri fericite de licență a presei, în care atîtea persoane onorabile sînt tîrîte în noroi, scriitorul de foileton al Naționalului a trebuit să-și aibă și el partea sa“ și a da fine acestei scrieri, îndreptînd pe oamenii de ... puțin întonate, iar de la re în jos sunt atît de puțin sonore, că de multe ori nu se aud; cu alte cuvinte, tezaurul vocal al acestei cantatrice se compune din note țipătoare și de ventriloc. Privită și din partea dramatică sau a jocului de scenă, ne vedem constrînși ... dat dovezi și în Traviata , și în Maria de Rohan , că înțelege bine caracterile ce reprezintă; mai cu seamă în scena agoniei din ultimul act al ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Apă și foc
... Dumnezeu. Doar nu și-o fi ieșit din minți, așa din senin. - Nu se află... E om de treabă. - Mie mi-a spus al meu că când s-a dus la Olteniță nu l-a mai văzut. - Și mie, că s-a dus ... știuâ€�, a ajuns la cel din urmă grânar, la tata Motoc Neadormitul. Copilul îi plânge că-l dor tălpile și călcâile. - Tata Motoc, d-al meu nu știi nimic, întreabă Maria, nu l-ai aflat pe drumuri? Că de mai bine de două săptămâni nu s-a întors ... n-o mai potrivi, că tot degeaba este; mai bine să știu la un fel unde i-o fi osciorul. Așa tăie Maria cuvântul îngânat al bătrânului. - De, Marie, tată, ține-ți inima, dar de când s-a hotărât să treacă Argeșul, singur-singurel, cu căruța cu ovăz, nu ... întoarse privirea pe urma grânarilor, nu mai zări pe nimeni. Norul de praf se stingea dincolo de biserică; soarele alunecase la vale sub verdele posomorât al grădinilor. Se întoarse spre casă, luându-și copilul de mână. Pășea încet-încet, dând din cap și negândindu-se la nimic. Ca niciodată era ostenită ...
... pietroase, conduși fiind de un călăuz muntean. Acesta era tipul românului din Carpați, tânăr, vesel, sprinten, dibaci, lipsit de învățătură, însă înzestrat cu bunul simț al strămoșilor noștri. El își purta calul în joc și ne povestea în graiul său poetic viața lui de copil al munților, vânătorile sale la urși și chiar îndrăgirile inimii lui, spunându-ne totodată numele piscurilor și admirând ca noi mărețele așezături stâncoase, care ne înconjurau ...