Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU MAI ȘTI CE SĂ FACĂ
Rezultatele 731 - 740 din aproximativ 1281 pentru NU MAI ȘTI CE SĂ FACĂ.
Alexandru Macedonski - Noaptea de ianuarie
... ai ținut în orice clipă cu simțirile-ncordate, Mi-ai fost soră preaiubită și mi-ai fost și crud călău. Ca Iacov frumos și tânăr ce-adormise la fântână, Deșteptat fără de veste de un înger lucitor, Mă chemași la luptă cruntă și ai vrut să-mi fii stăpână Și să-mi pui pe beregată uriașul tău picior... Ca Iacov intrai în luptă ș-am ieșit ca el de-asemeni, Și nici tu nu ești învinsă și nici eu învingător, Dar alături de-oboseală ne-am culcat ca niște gemeni Ș-am dormit, de este-o vreme, într-un ... ați făcut o zeitate, Corpuri necorupte însă, suflete electrizate, Voi puteți a mă-nțelege, căci voi singuri ați trăit... Este o poemă-ntreagă să poți zice: ,,Am iubit". Voi ce-ați fost purtați pe aripi de-o cerească inspirare, Geniuri ce-mbrățișarăți toată-nvățătura mare, Voi ce-ați despicat natura c-o privire de vultur, Cugete, adânci prăpastii ca al cerului azur, Harpe tainice atinse de suflarea nemuririi, Spirite-ale veciniciei, raze ... fi corpul, voi fi câmpul plin de flori, Inimile simțitoare au la piepturi să le poarte -- Voi fi cer, parfum și șoaptă, și ...
... zgomot, ridicându-se nerabdători din bănci: — A se tăcea! A se asculta!... Mâne vine d. revizor: a se ști bine Mircea cel Bătrân și Revoluția de la 48, Unirea Principatelor-Unite și Ștefan cel Mare!... Băieții pornesc ca niște mici dorobanți ce sunt, bătând din talpă ostășește, foarte mândri — onoare lor! — pe când d. profesor strigă după ei, până ce ies pe poartă: — A se ieși în ordine! A nu se face măgării pe stradă! A nu se-n-jura! A se păstra igienal A nu se mânca mult rahat! D. profesor, pedagog învățat, este nu numai infinitiv, este categoric imperativ. Atâta destul despre imperativ! să ne întoarcem la substantiv, de unde am pornit. Vom citi, la vreme, în Dicționarul Academiei Române, când va apărea: Țal — substantiv comun, de genul ... Eu, nene Iancule, n-am avut noroc să dispun de părinți care să-nțeleagă de ce fel de copil dispuneau, pe onoarea mea! Păcat că nu m-au dat să ...
Constantin Stamati-Ciurea - Testamentul și memoriul unui nebun
... vis-Ă -vis, încremenii de spaimă: toată fața mea, părul de pe cap și pieptul erau acoÂperite, ca de o scoarță, de sânge închegat. Nu mă putui dumeri: visez sau aievea mă aflu în așa hal? Dar câteva picături de sânge, ce începură a-mi curge din nas, mă făcură să înțeleg cauza. Atunci mă adresai furios vizitatorilor mei: — Domnilor, eu sunt bun sănătos și nici prin gând nu mi-a trecut să mă împușc: de osteneala și căldura ce am suferit în deÂcursul lungii mele călătorii în vagon, am sângerat din nas. Însă această neînsemnată întâmplare nu v-a îndreptățit deloc să intrați cu forța în odaia mea, și aceasta cu atât mai puțin, cu cât eu nu l-am chemat pe nimene. Purtarea d-voastre îndrăzneață voi denunța-o unde se cade. Iară ce s-atinge în special de d-ta, domÂnule, care căutai a-mi scoate banii de la piept, vei fi adus înaintea tribunalului ... ž Domnule Necunoscut. Noi am călătorit cu același tren și, pot zice, în același cupeu, dar în vălmășagul și schimbările necontenite ale pasagerilor d-ta nu m-ai băgat în seamă... Și ...
Antim Ivireanul - Învățătură asupra pocăinții
... rea acestuia și cu daru acestuia i să iartă păcatele, să îndreptează și să întoarce iară la viață. Și trăi mortul zice Sfânta Scriptură și să sculă pre picioarele lui. De pe aceasta dară să priceapă fieștecarele câtă iaste putĂ©ria pocăinții, de vrĂ©me ce înviază sufletul cel mort al păcătosului, îi dă iară podoaba dumnezeescului dar ce au pierdut, îi deschide ușile ceriului carele i le-au închis păcatul, îl face soție fericiților îngeri, îl face moștean, lăcaș lui Dumnezeu și părtaș slavei lui cei dumnezeești. Dară nu săvârșaște numai acĂ©ste preaslăvite, această bunătate mare a pocăinții, ci iaste alta și mai minunată, care face mintea să se mire și inima să se uimească: biruiaște pre însuș Dumnezeu. Și când iaste mânios de sudălmile, de necinstirile și de hulele ce-i fac în toate zilele păcătoșii, cu faptele lor cĂ©le fărdelĂ©ge, cu strâmbătățile lor, cu jafurile lor, cu multa a lor ... cum că au vrut direptul judecătoriul, Dumnezeu, să pedepsească pre Ahaav, împăratul lui Israil, pentru multele păgânătăți și nedreptăți ce făcea în toate zilele și nu numai din răutatea lui ...
... naiv, n-ai formă, e rău, dar tot mai trece Și nu-ți imput nici limba, dar gustul ah, a fost În drept să zică lumea, că ești prea gol, prea rece! Încolo versuri bune, cam rari și fără rost Din unsprezece versuri de n-ai fura tu zece ... matematic și mare pedagog Fiindc-a stat și dânsul trei zile prin Sorbona? Când era mic, de dânsul prinsese groază bona: Spunea prostii mai zdravăn decât un filolog Iar azi cu tot refrenul: așa-i, cum zic, mă rog, Nu știe domnul doctor ce-i tropicul și zona. De-a scris numai trei rânduri, sub nume el și-a pus Și diploma, subscrisa altcum de ... în dogme oprescu-l blagoslovii! De mai repeți citatul grecesc: Quod licet bovi, La proxima-ntâlnire îți vâr umbrela-n gură. Eșri idiot! De vorbă nu stau c-un de-alde rine, Dar dacă nu-ți ții gura, să știi că-s hotărât Să-ți scriu d-acum răspunsuri lipsite de rușine. Și de mai vii cu fleacuri, eu vin numaidecât Cu altele, că-n urmă de știi
... blestemă: De n-ai fi fost! Ești un netot! Ți-e capul prost Și-ți faci de cap, Ioane! Îmi fac de cap? Dar las să-mi fac! Cu traiul eu am să mă-mpac Și eu am să trăiesc sărac, Muncind bătut de rele! La frați eu nu cer ajutor, Că n-am ajuns la mila lor Și fac ce vreau! Și n-am să mor De grija sorții mele! Mă-ngroapă frații mei de viu! Legat de dânsa, eu să știu Că am urâtei drag să-i fiu? Să pot ce nu se poate? Dar cu pământul ce să faci? Și ce folos de boi și vaci? Nevasta dacă nu ți-o placi, Le dai în trăsnet toate! Ori este om, de sila cui Să-mi placă tot ce-i place lui! Așa om nici vlădica nu-i Și nu-i nici împăratul! Să-mi cânte lumea câte vrea, Mi-e dragă una și-i a mea: Decât să mă dezbar de ea, Mai
Grigore Alexandrescu - Toporul și pădurea
... Grigore Alexandrescu - Toporul şi pădurea Toporul și pădurea de Grigore Alexandrescu Minuni în vremea noastră nu văz a se mai face, Dar că vorbea odată lemne și dobitoace Nu rămîne-ndoială; pentru că de n-ar fi, Nici nu s-ar povesti. Și caii lui Ahil, care proorocea, Negreșit că au fost, de vreme ce-l trăgea. Întîmplarea ce știu și voi s-o povestesc Mi-a spus-o un bătrîn pe care îl cinstesc Și care îmi zicea Că și el ... strămoși ai lui zicea și ei c-o știu De la un alt strămoș, ce nu mai este viu Și p-ai cărui strămoși, zău, nu poci să vi-i spui. Într-o pădure veche, în ce loc nu ne pasă, Un țăran se dusese să-și ia lemne de casă. Trebuie să știți, însă, și poci să dau dovadă, Că pe vremea aceea toporul n-avea coadă. Astfel se încep toate: vremea desăvîrșaște Orice inventă omul și orice duhul naște. Așa țăranul ... coadă de lemn tare, Puteți judeca singuri ce tristă întîmplare. Istoria aceasta, d-o fi adevărată, Îmi pare că arată Că în fieșce țară Cele mai multe rele
... a lor urmă. Și bivolii sălbatici, nebuni de groaza ei, Revin la cârd în fugă, supuși ca niște miei. Știu lupii, hoți de noapte ce ies la vânătoare Când cerul se ascunde în neagra-nvelitoare, Și-n poalele pădurii, sub crânguri tupilați, Privesc duios la bivoli ce-n iarbă stau culcați, Dar nu-ndrăznesc să iasă din umbră mai devale, Căci ghioaga păzitoare le stă în ochi și-n cale. Știu încă și tătarii din Crâm și din Bugeac De groaznica-i lovire de ... a cerului mișcare Se pierde-n aiurire plutind sub bolta mare, Se duce prin lumină săltând din nor în nor, Se prinde de aripa ce zboară mai ușor, Iar noaptea rătăcește afund din stele-n stele, Cătând să-și vază visul cu ochii printre ele. Ce vis?... El ce trăise ca șoimul izolat, Din răvărsatul vieții pe lume-nstrăinat, Crescut în înfrățire cu iarba și cu vântul, Având de templu cerul și de culcuș ... au visat, Luptând cu gânduri nouă, cu simț de lungă jale Și cu mirarea vie a gândurilor sale. Văzut-au, nevăzut-au minunea ce-au văzut?... În inima lui zace un dor nepriceput, Și cât e ziua lungă și cât e noaptea lată, Nu
... oferă-a lui iubire... Rece ea privi la dânsul Deși se topea-n dorirea-i sufletul de fericire. Sunt căzută... gândi dânsa... nimeni nu s-uită la mine Ș-aș avea dreptate-acuma în prăpastia-mi de-a trage Pe orce om...Pe cei ce urăsc, da!...Dar ăst cap cu visuri drage Cu gândirile-i mărețe...? Ah! lasă să mor mai bine, Înviind pânza cea goală c-umbra gândurilor sale Va uita curând pe-acea ce cu-amoru-i o îmbie Merit să-i leg viața sfântă de-un moment de nerozie... Binecuvântată fie dulcea ochiului tău jale! Astfel este ea... ca tine! Totuși când tu treci cu ... n-a întrebat în lume nime!... Și sunt milioane de-oameni, cari-n trista omenime Au mai tot aceeași soarte. Ce de plâns, ce trist-idee! Sămănați cu toate astea... e aceeași față blândă, Ochii negri sunt aceeași, părul, brațul și statura... E un joc, o ironie, ce-ntâmplarea și natura A creat... sau este o noimă în ăst doliu, mai profundă ? Cine știi de nu
Titu Maiorescu - Din experiență
... în mare parte și scopul final al tuturor silințelor noastre: fericirea putincioasă a individului omenesc. Problema este foarte grea. De unde vine greutatea? Nu greutatea artificială, nu greutatea etică, cum ne vom explica mai jos, ci greutatea firească, greutatea din naștere, la a cărei ridicare trebuie mai nainte de toate să ne concentrăm luarea-aminte. Oamenii pot să nu se înțeleagă, să nu se cunoască unii pe alții din cauza lipsei de un organ comun de comunicare, adică lipsei de un înțeles comun al cuvintelor, prin care își ... Să facem abstracție de această greutate oarecum artificială. Oamenii mai pot să nu se cunoască din cauza facilității intenționate, adică din cauza deosebirii între ceea ce gândesc și ceea ce spun. Să înlăturăm și această greutate etică. Să presupunem, din contră, pentru a simplifica problema în prima ei stabilire, că avem a face cu doi oameni inteligenți, adică, în genere, capabili de a-și da seama despre cele sufletești, care prin o educație intelectuală comună au ... cu un mic felinar blindat, al cărui focar strâmt ar arunca un mănunchi subțire de raze asupra cel mult șapte obiecte deodată. Dacă astfel vreai să ...
Mihail Kogălniceanu - Prefață la Letopisețele Țării Moldovei
... ca a noastră, plină de toate decepțiile, în care spiritele atât de mult lucrează și inimile atât de viu simțesc nevoile unei credințe, ce hrană putem să avem mai îndestulătoare pentru nerăbdările și îndoielile noastre decât cultul țării noastre? Citindu-i istoria, am avea mai multă ispită prin trecut, ne-am prețui mai mult prezentul și am spera mai mult de la viitor, căci analele noastre ne-ar arăta vederat că providența niciodată nu ne-a lipsit și că părinții noștri, deși au avut greutăți și piedici pe care noi nu le vom întâlni, ei nici odinioară n-au deznădăjduit de dânșii și de țara lor. Ca sfârșit a acestei prefețe, să-mi fie iertat de a o încheia cu cuvintele unui istoric francez [2]: "În acest timp de patimi politice, în care este așa ... ale mele, au resimțit aceeași nevoie ca și mine, dară că cei mai mulți au murit înainte de a vedea realizându-se aceea ce ei anticipau în idee. Lucrarea acestei lumi se săvârșește încet, și fiecare generație ce trece nu face ...