Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ÎN FAȚĂ

 Rezultatele 741 - 750 din aproximativ 1027 pentru ÎN FAȚĂ.

Vasile Alecsandri - Șoimul și floarea fragului

... Vasile Alecsandri - Şoimul şi floarea fragului Sus, în vârf de brăduleț, S-a oprit un șoimuleț, El se uită drept în soare Tot mișcând din aripioare. Jos la trunchiul bradului Crește floarea fragului. [1] Ea de soare se ferește Și de umbră se lipește. ,,Floricică de ... Ieși din umbră, din tulpină, Să-ți văd fața la lumină, C-au venit până la mine Miros dulce de la tine, Cât am pus în gândul meu Pe-o aripă să te ieu Și să mi te port prin soare Pân' te-i face roditoare Și de mine iubitoare." ,,Șoimuleț ... cale-ți, mergi cu bine, Făr-a te gândi la mine, Că e lumea-ncăpătoare Pentru-o pasăre ș-o floare!" [2] [1] În Carpați pădurile sunt pline de fragi ce cresc mai cu seamă la rădăcina brazilor. Acel soi de fragi sunt lungăreți, roșii și foarte parfumați. [2 ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Din memoriile Trubadurului

... de câte ori n-au reînceput iarăși și iarăși același subiect, aceeași inimă muncită, aceiași ochi vii, feluriți în clipire, în lumină, în umbră și în expresie, același trup perfect ale cărui linii, moi și pătimașe, se împletesc cu atâta noroc și cumpănire, că marmura nu le poate fura decât pe ... se stinge. Desigur, șarpele, lacom și nemilos, suge din vreo nefericită de broască moale și motoloagă. Păsările zboară încotro apucă. Doar surdele lăcuste mai bâzâie. În adevăr, visele mele și-aici sunt chinuite. Nicăieri nu pot să-mi adorm dezgustul. Pretutindeni e aceeași luptă vicleană, neîndurată, sângeroasă, în care numai forța oarbă a fălcilor izbutește. În pletele acestui fân mătăsos, se muncesc aceleași patimi, mici și crude ca și în omenire, aceleași vicii, aceeași dobitocie nesimțitoare, aceleași virtuți înfrânte, aceeași dragoste și ură, aceeași necinste triumfătoare, aceeași sărăcie artistică, aceeași burghezie grasă, voinică și bogată ... privirea și sug cu o sete nepotolită sângele altora; fluturii, niște secături cochete care, fără a iubi pe nimenea, zboară cotiș din floare în floare; găinușele și licuricii, craidoni de noapte, își colindă felinarele și serenadele lor vechi și nevinovate. Și ...

 

Nicolae Filimon - Mateo Cipriani

... de Salvator Rosa, apoi vin cele de pensulă toscană, fără a mai numi magnificele statue de cele mai celebre dalte ale Italiei, picturile în afresco și basoreliefele împănate cu aur, ce uimesc pe vizitator. Curtea monasterului este înconjurată cu zid de piatră, iar locuințele monahilor sunt clădite în formă de cruce, avînd în centru o sală mare, rotundă, ce servă de refectoriu [1] , cu care apoi se leagă patru linii îndoite de locuințe numai cu un rînd și ... depuse ori constituția ordinului sfîntului Domenic, sau breviarul monahic; iar ornamentul păreților se compune din portretele celor mai remarcabili anacoreți catolici. Privirea acestor locuințe deșteptă în mine ideile cele mai melancolice; simții operîndu-se în inima mea o mare schimbare: pentru prima oară de cînd îmi am existința, reflectai asupra nenorocirilor ce ne înconjoară chiar din leagăn și a ... pe fratele tău și chiar pe creatorul tău. Iată ce este călugăria! Spune-mi, te rog, mai voiești acum să te faci călugăr? — Nu, în adevăr, frate Gerolamo — astfel era numele lui — dar ia spune-mi, amice, tu de ce te-ai călugărit daca cunoști atît de bine ...

 

Petre Ispirescu - Băiatul cel bubos și ghigorțul

... cu el, să știi cu hotărâre că pe altul nu iau, o dată cu capul. Daca văzu tatăl fetei, împăratul, că fie-sa pusese piciorul în prag și nu voia nici în ruptul capului să ia pe altul de bărbat, mi i-a luat binișor pe amândoi, i-a băgat într­o butie ... un căpătâi, se rușină singur de sine, cum de să se arate el, cruce de voinic, așa puțin la inimă când se întâmplă de caz în nevoie, și începu a se gândi, ca ce ar face să scape de primejdie. Când, odată îi veni în gând ghigorțul. - I!... zise, ghigorțule drăguț, acum să te văd! Mi-ai dat dovezi de năzdrăvănia ta. Știu că poți multe. Scapă-mă de nevoia ... mărire; că hrana i-o va aduce o pasăre; că va întâmpina un zabrac bun de la ai hrănitoarei sale, din care va scăpa cu față curată; apoi că va fi povățuit de o altă pasăre. Și în adevăr, chiar de a doua zi începu a veni un vultur în toate zilele, și a-i aduce de mâncare. ...

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a II

... nu face-un sfat bun câteodată!... Ferește de rău o țară toată!... Îndată și numita solie Purceasă, ce fu din doao fețe Cele mai harnice-în țigănie, La cuvinte și gânduri istețe: Unul Gârdea, cel cu gura strâmbă. Altul Găvan, cântăreț în drâmbă. Iară ceaialaltă bătrânime Încă mai șezu la sfat, s-aleagă Ce-ar fi mai bun pentru țigănime Și-în ce chip trebile să-ș' direagă, Că-acum îș băgasă-în cap să-ș facă Tocmeală în țigănia săracă. [6] Bălăban voievod acum de-odată, Vrând și el sfatul bun să-ș' arete, Așa grăi, șezând pe-o covată: ,,Îmi pare că ... armă dă-astă dată. Dăci trebue-a ne lua sama bine Ca să nu pățim cumva rușine. Iar' eu vă zic rupt, ales, în față, Că-așa fără nice-o rânduială Nu putem nici pănă demineață Rămânea. Ce duh pă voi vă-înșală!... Cât e zioa gura nu vă tace ... ne-ascunde În hierr, dă la cap pân' în picioare. Așa, cu vrăjmașul noi oriunde Vom sta fără frică la strâmtoare, Căci, păn' el taie-în hierrul vârtos, Eu taiu în

 

George Coșbuc - Brâul Cosânzenii

... George Coşbuc - Brâul Cosânzenii Brâul Cosânzenii de George Coșbuc Avea Ileana ochi de soare Și galben păr, un lan de grâu; Vestmânt avea țesut în floare Și-un brâu purta pe-ncingătoare, Cum n-a mai fost pe lume brâu. Era de aur pe tot locul, Un fulger ... Ea numai pentru brâu se teme, Că vor afla dușmanii vreme Să-i fure-ntr-asta brâul ei. De ce te temi? Ne vom ascunde În noaptea codrului umbros Sub brazii fără grai, pe unde Nici ochi de om nu pot pătrunde, Nici flori cu tăinuit miros. El zice-așa, să ... adormitoare Din cer un singur ochi de soare Căzu pe brâu și l-a răpit. Atunci Ileana și simțește Că-i arde plânsul în priviri; Ea după brâu în jur privește Ș-aprinsa-i față-ngălbenește Că nu e brâul nicăiri. Și cum ea varsă desperată Un plâns amar, un cald șiroi, Curgea din cer ploaie curată, Iar dintre ploi ... cu dulce rost. Iar Soarele-n văzduhuri pline De zâmbetu-i cel cald de foc, Ileano, a uitat de tine! Dar brâul când în ...

 

Gheorghe Asachi - Alvir cătră a sa miniatură

... dorite; De sărutări adapă-te, Ce mie-mi sunt oprite. Încunguirată-n negură De un suspin fierbinte, Martoră-i fi de gemete, De tristele cuvinte. În acel sân al crinului, Când te-i afla ferice, Zi-i: Ce nu poate-asemene Să fie-Alvir aice? Că el, cu dulce zicere Ș ...

 

Ion Luca Caragiale - Cronica (Caragiale)

... să vă vorbesc. El este nobilul meu erou pentru cronica de azi. Îmi pare rău că nu am darul lui Apolon, ca să-l cânt în versuri. - Conul Gugumano, primarul Bucharei, în versuri ? - Da ! în versuri eroice. Nu râdeți. Adică, de ce nu ! Să ne înțelegem: daca dumnealui a ajuns să fie primar la Buchara, pentru ce nu ... esamenile școalelor de fete, începând de unde este nepoată-ta; am să petrec câteva minute, ca să diger. Să-mi puiă caii. Scena se petrece în una din clasele primare de fete din coloarea de ciadiriu în Buchara. Profesoara face esamenile anuali în presința câtorva notabili ai mahalalei, părinții copilelor. D'odată o trăsură coconească se oprește la poartă. Vine primarul Bucharei să asiste la esamene. Toată lumea ... și câte o roată de fum, care merge să se spargă în nasul unuia din asistenți. - Fă, fetico ! zice primarul Bucharei către copila care este în esamen, fata primului proprietar al mahalalei. - Știi tu să-mi spui ce capitală are Tartaria noastră ? - Buchara, respunde fata. - Așa ! Tocmai așa ! - replică conul Gugumano ... din țigară ca un șarpe, sughițând, câte odată,... ca dupe masă. - Mă rog, reia dânsul, unde este nepoata ăluia ? - și arată pe fecior, care stă ...

 

Mihai Eminescu - Care-o fi în lume...

... Mihai Eminescu - Care-o fi în lume... Care-o fi în lume... de Mihai Eminescu ­ Care-o fi în lume și al meu amor? Sufletul întreabă inima cu dor. Va fi mănăstirea cu zidiri cernite, Cu icoane sânte și îngălbenite, Va fi vitezia cu ... aramă L-ale cărei flamuri patria te cheamă, Ori va fi o dulce inimă de înger Să mângâie blândă ale mele plângeri? L-am cătat în lume. Unde o să fie Îngerul cu râsul de-albă veselie? Unde o să-l caut, mare Dumnezeu... Poate-i vo fantasm-a sufletului ... Visu-i și părere, Haina strălucită pusă pe durere". Dar dacă e astfel, unde-i a mea zână Cu chipul de înger muiat în lumină? ­ N-a fost niciodată. De-a fost vrÄ�odată, Atunci în mormântul cel rece o cată. De n-a fost ­ imagină-ți singur în tine Un înger din ceriuri cu aripi senine, Pe care deodată cu sufletul tău Pe lume-l trimise de sus Dumnezeu Și care-nainte de ...

 

Mihai Eminescu - Care-o fi în lume

... Mihai Eminescu - Care-o fi în lume Care-o fi în lume... de Mihai Eminescu ­ Care-o fi în lume și al meu amor? Sufletul întreabă inima cu dor. Va fi mănăstirea cu zidiri cernite, Cu icoane sânte și îngălbenite, Va fi vitezia cu ... aramă L-ale cărei flamuri patria te cheamă, Ori va fi o dulce inimă de înger Să mângâie blândă ale mele plângeri? L-am cătat în lume. Unde o să fie Îngerul cu râsul de-albă veselie? Unde o să-l caut, mare Dumnezeu... Poate-i vo fantasm-a sufletului ... Visu-i și părere, Haina strălucită pusă pe durere". Dar dacă e astfel, unde-i a mea zână Cu chipul de înger muiat în lumină? ­ N-a fost niciodată. De-a fost vrÄ�odată, Atunci în mormântul cel rece o cată. De n-a fost ­ imagină-ți singur în tine Un înger din ceriuri cu aripi senine, Pe care deodată cu sufletul tău Pe lume-l trimise de sus Dumnezeu Și care-nainte de ...

 

Emil Gârleanu - Întâmplarea

... a găsit întins în pat, fără suflare. Și doar aseară, când s-a coborât din trăsurică, a vorbit cu mine: om în toată puterea, în toată sănătatea. Că doar și tu erai acolo, măi ista. — Păi. — Și tu, măi Simioane. — Și. — Ei, îți place! — Lucru ... Nicu era om harnic, priceput și omenos ca și tată-său. Oamenii începură a-l iubi cu tot dinadinsul și ar fi fost în stare să se deie în foc la un cuvânt al lui. Altminteri, și la trup, la față, conul Nicu era leit tatăl. Scurt, lat în spate, sângeros peste măsură, obrazul plin și înflăcărat ca para focului, ochii mici, rotunzi și galbeni, ca doi bănuți noi. Când îl zăreau, țăranii socoteau ... după ce mâncase mult și băuse tot așa, la târg, unde se dusese să petreacă și el ca orișicare muncitor cum petrecuse și conul Iordache în decuvremea nopții în care se stinsese, se întoarse la moșie și se culcă. A doua zi, vechilul, venit să-l scoale, îl găsi mort în ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>