Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DULCIURI
Rezultatele 771 - 780 din aproximativ 1274 pentru DULCIURI.
... o, Beatrice, în floarea vîrstei sfinte... Cu dragostea-i poetul te-a însuflețit; Prin versurile sale ne stă mereu în minte Imaginea ta dulce, căci Dante te-a iubit. Ți-a fost, o, Eloise, fatală dimineața. De Abelard iubită, fu sincer dragu-ți crez, Și ...
Iulia Hasdeu - Femeia Femeia de Iulia Hasdeu Ah! crudele genus, nec fidum femina nomen! (Tibul) O inimă de Evă, enigmă-n veci profundă! Din foc divin și amestec din tina cea imundă; Protee fără nume, ce logica dezminți Deșartă sau prea rece, sau clocot de dorinți! Sub vraja frumuseții, ori dulcea ta zîmbire, Ascunzi tu suferință, rușine, sau iubire? În clara ta privire, de visuri încîntată, Pot eu citi, femeie, de vei fi plîns vreodată? Ah, ce perverși ai ochii, surîsul nu-i timid Sub fardul ce sclipește s-ascunde mai nimic, Sub finele dantele ascunzi, făr-de mustrare, Defectele, și-n taină, porniri spre desfrînare! La tine totul este spoială sau mascat: Ținuta, vorba, fața și glasul afectat Căci tot ce nu-i minciună tu-nfrunți cu viu răspăr: Minciuna pentru tine e unic adevăr! Fațadă-i tot la tine și prefăcătorie Și chiar a ta știință e doar cochetărie. Spre a trona mai bine, voind să ne uimească, Și-ndeosebi să placă! E vanitatea-ți dragă! Să placi... pentru aceasta ți-ai da viața-ntreagă, Ți-ai da averea, pruncii și cinstea, de se cere, Și totul pentru-o biată [și] ridicolă plăcere! ...
Iulia Hasdeu - La ce cugetai%3F
... le plecai, Spune-mi scumpa mea amică, la ce oare cugetai? Închinându-te, o! spune-mi, oare nu cumva rosteai Al meu nume, câteodata, așa dulce îl găseai? Eu ceream la cer - când vântul steagurile flutura - Ca să binecuvinteze lupta și izbânda mea; Și pe când gornistu-ntruna, marșuri de război ...
... ai asculta vreodată Aș voi ca să-ți vorbesc Tu m-asculți... cu toate-acestea N-am putere să-ndrăznesc Ești prea bună, ești prea dulce Însă fără voia mea Ca și-o pasăre pe cracă Tremur înaintea ta. Am a-ți spune multe lucruri Nu pot însă... mă ...
Iulia Hasdeu - Singurătate (Iulia Hasdeu)
... bolta cea nemărginită; Dar nu poți - caznă negrăită! Să scapi de corpul tîrîtor. Zadarnic dorul te-nfioară, Vrînd taine mari să descifrezi; Să zbori și dulce să visezi, Ca un avar l-a sa comoară, Căci corpul greu te împresoară Cu lanțul gliei, să cedezi. Dar să răbdăm. E ...
Iuliu Cezar Săvescu - Cântarea lui Walmiki
... se supuse: poetul mâna îi atinse, Și-ndată inima-i zdrobită de foc divin s-a luminat; Din jocul florilor cu vântul o dulce muzică se-ncinse, Și zeul însuși, prins de farmec, cu dor nespus a suspinat. Iar barca, lebădă ușoară, din os de scoici meșteșugită ...
Iuliu Cezar Săvescu - Prieteni
... dealurile sure în zare fumegau. Grădina, sub ferestre, dormea în nemișcare; Cu fruntea în lumină, cu buzele deschise, Părând că cere-n somnu-i o dulce sărutare, Iubita, ostenită, pe brațe-mi adormise, Cu fruntea în lumină, cu buzele deschise. Mă îmbătau miresme, suflarea-mi tremura; Strângând la sân comoara de ...
Iuliu Cezar Săvescu - Regina visurilor mab
... în picioare, În mână ia un spic de grâu Și cu un gest de vrăjitoare: Fecioarei se arată în vis Ca un flăcău frumos și dulce Și-n inimă îi lasă scris La el cu gândul să se culce. Flăcăului îi zice: “vezi, Cutare după tine plângeâ€�, Și-n somnu ...
Ivan Andreievici Krâlov - Leul și țânțarul
... Iar țânțarul, ca un erou, de pe nas nici se clintea, Și ca să-l mai necăjească în ureche i-au intrat, Ș-acolo cântând dulce în sfârc pliscul și-au băgat, Încât leul Însuși cu a sale gheare capul său își drepăna, Și de durere groaznic răcnind, Cu ...
Ivan Andreievici Krâlov - Prieteșugul cânesc
... mănânce nu poate, Și la nevoi stă cu pieptul și pentru dânsul se bate. Iar dacă mâhnit îl vede măcar numai o minută, În ochi dulce i se uită, Și nici că se alinează Până când nu-i ușurează Soarta ce îl împilează! O așa fel de unire de-am avea ...
Ludwig Uhland - Blestemul bardului
Ludwig Uhland - Blestemul bardului Blestemul bardului de Ludwig Uhland , traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Convorbiri literare , an. XXXV, nr. 8, 1 august 1901. De Uhland A fost de mult un mîndru castel, cu vîlfă mare, Strălucitor departe pîn' la albastra mare, Și-n jurul lui prin parcuri, cu înflorite-alee, Săltau fîntîni vioaie în joc de curcubee. Domnea un crai acolo, în țări și prăzi avut. În tron de fier sta palid și de supuși temut ; Căci cugetu-i e spaimă, privirea lui — urgie, Și bici e tot ce spune, și sînge-i tot ce scrie. Spre-acest castel veniră doi călăreți de frunte, Cu plete blonde unul, iar celălalt — cărunte. Bătrînul bard cu harfa-i, pe-un roib împodobit ; Pășea alături sprinten tovarășul iubit. — Copilul meu, fii gata, grăi bătrînul lin, Adînc din pieptu-ți smulge și cîntă viers deplin. Revarsă dor și patimi, tot sufletul în el, Să-nduioșem pe craiul cu inimă de-oțel. Sub bolți străvechi, în sala măreață ei intrau ; Și craiul și crăiasa pe tron acolo stau : El — fioros ca zarea din noduri sîngerată. Ea — gingașă ca luna, la dreapta lui s-arată. Și ...