Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CAM PE LA
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 390 pentru CAM PE LA.
... lucru zadarnic. Trandafirică a ajuns popă în satul tătâne-său, în Butucani, bun sat și mare, oameni cu stare și cu socoteală, dar la pomeni și la ospețe părintele Trandafir nu mergea bucuros. Minunat om ar fi părintele Trandafir dacă nu l-ar strica un lucru. Este cam greu la vorbă, cam aspru la judecată: prea de-a dreptul, prea verde-fățiș. El nu mai sucește vorba, ci spune drept în față, dacă i s-a ... Părintele Trandafir n-avea însă decât nevastă și doi copii: desagii îi erau deșerți. Pentru aceea îi era atât de greu să sară din Butucani la Sărăceni. * Pe Valea-Seacă este un sat pe care oamenii îl numesc Sărăceni. Un sat "Sărăceni" pe o vale "seacă": mai rău nu poate să sune însemnarea unui loc. Valea-Seacă! "Vale", pentru că este un loc închis între munți; "seacă", pentru ... să și facă. Un om care n-are ce să mănânce își face treabă din treaba altora. Nici acum nu face bine! Orbul n-ajută pe olog; flămânzii nu-ndreaptă treaba satului; când gâștele păzesc stratul, puțin îi rămâne grădinarului. Ei, dar părintele Trandafir e vârtos la
Vasile Alecsandri - Iordachi al Lupului
... sărutat Și spre țară a plecat Cu Marin și cu Ciocan, Cu Lisandru cel bălan, [5] Și cu Zaria, bun viteaz Ce-i cam negru pe obraz. Toți cu inimile drepte, Slugi viteze și-nțelepte; Oameni buni și credincioși Ce-s la masă rușinoși, Dar la luptă hărțăgoși! II Vinerea spre sâmbăta, El Măricăi s-arăta Și cu drag o săruta Mulțumind lui Dumnezeu C-a sosit la locul său... Dar în lume cine știe Azi și mâini ce-o să mai fie!... Iată-un grec, unul Zoilă, Om de vrajbă și de ... cu ea, Că nicicum nu m-a durea." Iar Lisandru, oftând greu, Răspundea: ,,Stăpânul meu! Pâinea, sarea ți-am mâncat, Nu mă vârî la păcat!" [9] Din nou vodă poruncea, Arnăuții se-mbrâncea, Pe Iordache s-aruncau, De păr lung îl apucau, Pe covor îl întindeau Și din zbor capu-i tăiau. Capul se rostogolea, În sânge se tăvălea Și pe scări se cobora Și-n rădvan apoi sărea. Iar Marica, vai de ea! Capu-n brațe apuca Și plângând la el căta, Și bocind îl săruta, Când pe frunte, când pe gură, Când pe ...
Ion Heliade Rădulescu - Areopagul bestiilor
... Martiriu, abnegații!" "Desfrâu, ipocrizie!" "Ba Dumnezeu mă știe!" "Ba binele comun!" "Ba binele străbun..." Ba lupul și d-onoare cu dinții se ținea, Și până la candoare și vulpea întindea. D-acestea talmeș-balmeș din ambe părți tuna, Spelunca de cicane, de uiet răsuna. Bătea cu laba lupul, pe hoața fulgera, Sărea, țipa și vulpea: "Calomnie!"striga, Și iarăși la martiriu, și iar la libertate, Și iarăși la onoare, și iar la veritate. Și vulpea, ca isteață, A lupului trecute le da de tot pe față; Ci de trecutul vulpii și lupul se înhață. Ajunseră, în fine, a-și arunca în nas, Pe târnuit, pe ras, Ultrage foarte grele l-a unuia domnie Ș-a vulpii dibăcie; Ajunse pân' să zică că lupii sunt rapaci! Și ... văzut Ce nu s-a mai văzut! Scot dreptul natural, Scot dreptul criminal, Ba dreptul zoologic, Ba cursul patologic Frăției medicale ... scotea și la patente, Din cele mai potente, Și dezvolta amarnic știința economică Și arta hironomică, Și drepturile toate, pe față și pe dos, Din scoarță până-n scoarță retorice sofiate. Demostene, Cicero ar fi rămas pe jos Cu gurile căscate. Nu prea știau de carte ăi judici bestiali, Ș-având cam
Petre Ispirescu - Zâna munților
... încolo, pentru că ea nu le da prilej de glumă. Într-acestea un fiu al unui împărat vecin, însurându-se, a fost poftit la nuntă și pe acest împărat cu toată curtea lui. Împăratul plin de bucurie merse la acea nuntă și luă cu dânsul și pe împărăteasă și pe fiul său. În ziua aceea, când era cununia fiului de împărat, la nunta căruia merse acest împărat cu feciorul său, găinăreasa se ceru și ea de la vătaf să o lase și pe dânsa să se ducă la preumblare. Vătaful, cam râzând, îi zise: "Ce-i trebuie chelului? Tichie de mărgăritar". Apoi o lăsă. Iară ea, înghițind înfruntarea, nu zise nimic și plecă. Împăratul era vesel ... mai frumos, avea niște haine de la soare te puteai uita, dar la dânsa, ba. Juca feciorul de împărat și se uita la dânsa ca la un cireș copt. Și de astă dată o întrebă și ea îi tot răspunse cam în doi peri. Îi făgădui și acum că se va lăsa să o ducă acasă. Când fu înde seară ...
Ion Luca Caragiale - Cronici literare
... literatura țărei lui cu nenumărate volumini. Patria îl glorifică. Universul îl admiră. Pentru nenorocirea lui însă, iată că cetatea Bucureștii, geloasă de gloria francesului, scoate la lumină pe Aamsky [3] , un geniu cu picioarele strâmbe, vorbind pe nas într-un dialect cât se poate mai curat românesc, și d-o dulceață de caracter estremă. Aamsky - care mai târziu muri în floarea tinereții ... de predilecțiune; asemenea nu mai încape îndoială că fiecare dintre d-voastre are unul. D-ta, iubite cititor, ai pe Aristotele; vecinul d-tale are pe Voltaire; amicul d-tale, pe Racine; fratele vecinului, pe Lesage; nepotul său, pe Alfred de Musset; vărul lui, pe Dante... D-ta, amabile cititore, ai pe Lamartine; verișoara d-tale are pe Petrarca, și fiie-sa, pe d-na de StaĂ«l... și așa mai încolo. Fiecine, deci, își are autor de predilecțiune pe câte unul din cei trecuți la lista ființelor escepționali cari au făcut onoarea generului uman și al căror nume este, mai mult sau mai puțin, cunoscut de lume sau de o ... avut, poate, nefericirea d-a vedea domnind și astăzi, în toate producțiunile noastre literarii, absurda tiranie a Gramaticei și stupida supunere la ...
... mi cumperi tinerețea ! Cum ți-aș mai veni de hac ! Dar atîta chin și versuri Fără de folos mi-au fost: A plecat la băi ingrata... Grea-i viața fără rost ! Și-acum tot ce-mi mai rămîne E să plec iar la «vînat»: La revista mea Progresul Să mai fac un abonat !..." Fluierînd, își șterge haina Și se piaptănă frumos. Ghetele îi sunt cam rupte, Pantalonii roși pe jos; Dar la un poet, profane, Nu căta decît la cap. Căci acolo toată slava și podoabele-i încap. Damian și-ndreaptă pașii Spre otel "Continental", Unde-a tras de-abia aseară Un ... răspunde-un glas. Salutînd, scoate-o hîrtie Și, tușind, mai face-un pas. — Domnule, Revista noastră Are ținta să îndrepte Spre progres această țară Pe căi netede și drepte, Și știind al d-voastră Patriotic sentiment, Comitetul nostru astăzi V-a ales de prezident ! Iată, v-am adus ... salută, iese, Rușinat și tot sărac; Toate cele împrejuru-i În părăgini se prefac !... Capitala e pustie, Caldarîmul e de foc: Ce te faci acum pe vară, June fără de noroc?... Damian, poetul liric, Trubadurul pesimist, Își lungește-a drum privirea Și
... toată casa. Să-i treacă de urât, stă toată ziua, și chiar mănâncă, dimpreună cu boierul Gavrilă, căruia și lui îi plecase feciorul și soția la moșie, chemați de trebi și muncă. Și iată-i pe amândoi, față în față, la masa din sufrageria încăpătoare, pe a căreia ferești deschise străbate, în șopot dulce, freamătul livezii. Singuraticii au mâncat. Pe fața albă de olandă, pe care florile țesute strălucesc ca fulgii de omăt pe o pojghiță de gheață, resturile mâncării stau în farfurii de porțelan stropit cu flori albastre. Dinaintea boierului Toader se ridică o grămăjoară de fărmături. Dânsul ... i-au tăiat, bietului plăpumar, funia pe care întinsese câteva fețe de plapumă, nou-nouțe, și vorbeau, râzând, de strașnica bătaie ce le-o dase la amândoi aga Racliș, tatăl boierului Toader. Acum se potolise din vorbă. Boierului Gavrilă îi e puțin cam somn; acasă, nu vorbește mult, și-i mai totdeauna cu ochii pe jumătate închiși, gata de somn. Boierul Toader toarnă încă un păhăruț de vin de Cotnari, conul Gavrilă îl zărește și răsare la vorbă, așa ca din senin: — Toadere, eu parcă am fost ...
Grigore Alexandrescu - Elefantul
... Grigore Alexandrescu - Elefantul Elefantul de Grigore Alexandrescu În vremea de demult, dobitoacele toate, De împăratul Leu sătule, dezgustate, Își aleseră lor Un alt stăpînitor, Pe domnul Elefant, cu nasul învîrtit, Puternic îndestul, dar însă necioplit, Și de cap tare, gros, cît vreți să socotiți. Însă ca să puteți să vi ... judecată-a lui. Noul stăpînitor, Cît s-a orînduit, Puse-n slujbă pe boi, Iar lupu mîncător Se făcu favorit Și ministru la oi. Vă las să judecați, Cîți miei fură mîncați, Și cîte oi slutite De fiarele cumplite! În zadar fac strigare Oile-mpovărate, Chip nu e ... de bune. A! cînd o să ne vie O zi de bucurie, Zi foarte așteptată Și scumpă în nevoi, Ca să vedem odată Pe lupi mîncați de oi? „O! asta nu se poate“, Zic unii-alți în lume. Domnii mei, se pot toate, Deși le spui drept ... cam mare, O vorb-așa ciudată. Dar cum poci ști ce spune Oile între ele? Pentru astă minune Am cuvintele mele. Acum, să venim iar la ... “ Mărețul elefant, după ce se gîndește, Dă de trei ori din cap și lupului vorbește: „Ascultă — zice — și ia aminte ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. C.
... Și în versuri de un stânjen lucruri de nimic să-ți scriu. Sunt încredințat c-ai râde, când vreodată ai putea Să mă vezi umblând pe câmpuri, rătăcit cu muza mea, Și vânând câte-o idee, câte-o rimă, un cuvânt, Când prin lună și prin stele, când pe cer și pe pământ. Iar de gropi nici că e vorbă, căci în câte-am căzut eu, Căutând câte-un fraz nobil, știe numai Dumnezeu! Nu gândi cu ... margini, ce arată nencetat O vedere monotonă ochiului cel întristat. Spre amiazăzi se vede niște pomi și niște vii, Niște salcii semănate ici și colea pe câmpii. Iar la răsărit departe a lor frunte își ivesc Niște munți care cu slava cea pierdută se fălesc. Spre apus curge o apă, între două ... fericita neavere-au lăudat Ale ei dulceți și bunuri nu cred să le fi gustat. Nimfele le văd desculțe; îmbrăcate-n piei de oi, Păstorițele, pe viscol, pe furtune și pe ploi, De a lor ticăloșie ocolite ca de-un lanț, Îți ridică toată pofta de a face vreun romanț. Mie-mi ...
Ion Luca Caragiale - Mici economii...
... d-a dreptul că el, ocrotit de stăpânul destinelor omenești, mi-a răpit partea mea de bine în această scurtă trecere pe sub lumina soarelui!..,, Ei bine, el — nu!... el mă poftește la un aperitiv... Admirabil caracter!... Gândind astfel, pe când el salută în dreapta și-n stânga cu cea mai senină amabilitate pe trecătorii cunoscuți, ajungem la Episcopie, tăiem drumul și intrăm la Tripcovici. — Două vermuturi franceze! comandă Iancu. Scoate punga din buzunar, apoi, din pungă, două patace, și mi le arată. Le pune apoi la loc în pungă, și vâră la loc punga-n buzunar. — Asta e tot ce am pe sufletul meu... Și încă și astea mi le-a dat nevasta din micile ei economii... Apoi, schimbând brusc ordinea de idei: — ...Pentru ... ce mațe-pestrițe ca d. Georgescu... mai bine, lipsă! mai bine, sărac și curat! „Ce om!" zic eu în gândul meu... când iată văd, la lumina lămpii electrice, că se oprește o trăsură, un muscal, în fața prăvăliei, și din trăsură coboară o damă elegantă, care intră repede la noi. A!... este încântătoarea soție a amicului meu, madam Aglae Verigopolu. — M-aștepți de mult, cocoșelule? întreabă ea ...
Alexei Mateevici - Lupta moldovenilor pentru drepturi
... să dea roadele cuvenite. Acest câmp este starea în care ne aflăm noi astăzi. Iar roadele acestui câmp vor fi acele dreptăți cetățenești și naționale, la care năzuim noi cu toții. Soarta noastră e în mâinile noastre și, numai având privirile întotdeauna îndreptate la deșteptare, ne vom deștepta. Să nu uităm că nația (norodul) noastră are în sine mari puteri ascunse, care așteaptă numai dezvoltarea (desfășurarea) lor. Și odată ... în Basarabia, care ne așteaptă de curând. La alegerile trecute starea noastră în această chestie (întrebare) a fost mult mai neprielnică. Limba moldovenească pe atunci nu se bucura deloc de consimțire. Moldovenii n-aveau nici gazeta lor, în care să-și spuie toate nevoile și suferințele. Acuma, după cum ... prin bordeiele sătulețelor basarabene, ci de acum și scrisă prin cărți, prin gazetă, trebuie mult să ne îmbărbăteze. Tiparul național ne va ajuta foarte mult la aparărea drepturilor noastre în timpul alegerilor. Avându-l, noi vom putea să ajungem la izbândă mai curând (degrabă), decât fără dânsul. Prin el noi suntem în stare să alegem cât mai mulți moldoveni de-ai noștri, și anume pe ... ...