Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU PREȚUL
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 206 pentru CU PREȚUL.
Nicolae Filimon - Influența cometului asupra artiștilor de la opera italiană
... îndemna pe națiunele de peste Dunăre și Carpați a lăsa pămîntul nașterii lor, soțiile lor, copiii lor, și a veni, unii cu pericolul de a fi înecați, iar ceilalți de a-și frînge gîturile prin prăpăstiile Carpaților, ca să se certe cu noi și să ne ia pămîntul, iar noi să rămînem pe drumuri și să umblăm de colo pînă colo cu jelbi ca să ni-l luăm înapoi; spuneți, mă rog, cine le-au făcut toate acestea daca nu cometul? Să vedeți ce mai făcu unul ... suave tonuri și-i dete altele, tremurătoare, răgușite și fără sunet, iar în locul acelui sublim joc de scenă ce avea mai nainte, îl dotă cu niște gesturi care seamănă prea mult cu convulsiunele unui nevricos. Cît pentru primul bas profund, signor Nicola Benedetti, este altceva, aci nu intră deloc cometul; acest profundissimo basso , ale căruia note profunde ... una din părțile lumei. Iată, în fine, faimoasa companie de operă pentru care sărmanul amploaiat se vede silit a plăti biletul de intrare cu ...
... ș-în acea cetate Era ș-o cocoană gheboasă în spate, Ce o amăgise lingăii să crează Că ea e în lume cea dintîie rază, Cu poezii, versuri o încorunase Ș-a se ținea zînă o înfumurase. Aceasta se duse la craiul odată, Cu alt oarecine avînd judecată, Și văzînd că craiul hatîr ei nu-i face Să vorbească-n parte-i după cum îi place, Prerumpînd cuvîntul, zise ... mănînce tărîțe-nainte. Auzind bătrînul aceste cuvinte, Către unul-altul nedîndu-și ei cinste, Se scoală îndată, caută copaie, Merge și o umple pînă sus cu paie, Mai ia încă ună, se duce cu dînsa, Apucă și pune tărîțe într-însa, Și cu amîndouă intrînd el în casă Le puse-nainte pe pat fără masă. Ei, văzînd aceasta, îl întreb dodată: — De ce ne pui aste înainte ... e bine că omul vrodată P-alt să nu defaime, să-i puie vro pată, Și mai mult p-acela care-l însoțește Sau altfel cu dînsu-mpreună trăiește. Că cine-i de treabă cu prost nu s-adună, Cinstea cu ...
Titu Maiorescu - Poeziile lui Octavian Goga
... Murășul Și duc tustrele Crișuri." Așa ne spun cele dintîi strofe ale poeziei Noi, iar în Oltul se personifică amintirea trecutului și răzbunarea viitorului, tot cu prilejul unei ape curgătoare, care atrage cu atît mai tare pe poet cu cît valurile ei se duc spre țărmurile binecuvîntate ale României libere. „De mult, în vremi mai mari la suflet, Erai și tu haiduc, moșnege ... sus nu întrebuințează vorbe exagerate „în contra tiranilor barbari", ci zice numai : „Neputincios pari și tu astăzi — Te-a-ncins cu lanțuri împăratul," și cu cît expresia e mai măsurată, cu atît impresia e mai adîncă. Vechiul adevăr : prin strigăte violente se risipește emoțiunea și dispare, prin vorba stăpînită se păstrează și crește. Și, poate, cea ... ne încîntă în afară de nota specială a patriotismului : „La sînul tău vin în amurguri Sfioase fetele fecioare, Și dimineața vin neveste Cu șorțul prins de cingătoare. Și vin păstori cu gluga albă, Din fluier povestindu-și dorul, Și cîte cîntece și lacrimi Nu duce valul, călătorul..." Numeam mai sus „excepționale" împrejurârile în cari patriotismul ... a voastră strună Din cerul sfînt o rază să coboare. E frig la voi și moartă-i strălucirea Cetăților
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VII
... și spun ca de deunăzi, Campania și lupta la Cighirin [1] urmată? Aș răguși zadarnic vrând să le dovedesc Că mintea-n om nu crește cu lunile și ani, Cu toate că cercarea pre minte sprijinește, Și ce câștigă numai cu anii; însă vremea Nu dă esperiență la cei ce nu pricep A lucrurilor reguli; iar omul silitor La ea s-ajungă poate și ... certați și învățați, Din ei alege unul al faptei bune drum, Din care nu-l abate nici frica nici nădejdea; A sa îndatorire cu râvnă împlinește; Plăcut și cu blândețe, la vorbă măsurat, Compătimește însuși când vede pre sărac, Și mila împărțește cu inima curată. Iar altul crud și trufaș pre tatăl său ar vinde Ca să-și îndestuleze iubirea de argint; El pradă visteria și moare într ... îmi petrec, Și pân-în urechi intru în tina desfrânării. Crezând că fericirea stă numai în avere, Acelor mari puterea în sine pizmuiesc, Dar caut cu tot chipul a lor prieteșug; Privesc cu nepăsare și râd de sărăcie. Voiesc cu toate-acestea, ca fiul meu în lume Și ...
Dosoftei - Psaltirea în versuri
... svinte, Ț-ai însămnat de mainte Strălucoarea svintei fețe, De ne-ntoarce la blândețe. De-aceasta m-dai bucurie Inemii și veselie, Ca de casă cu strânsoare, Cu haine tinse la soare. Vin și grâu să prisosască, Oloiul să nu lipsască. Iară eu cu pace bună Voi adormi depreună, Și când din lume m-ii1 duce, Mă vei odihni cu dulce, În casa ta cea senină, Cătră nedejde deplină. PSALMUL 5 Sloboz, Doamne,-n urechi svinte Grai cu de jele cuvinte Și mi-ascultă mișea rugă La greu, ce-ț sunt a ta slugă, Dumnezău și împărate, Că mă rog cu ... lor păgânătate, Să-i urnești la răutate, Că te, Doamne, mâniară, Clevetindu-te prin țară. Iară ceia ce te-aștaptă, Pre toț să-i bucuri cu plată, Cu tine-n veci să petreacă Bucurie, să le placă. Să să laude cu tine Carii ț-vor numelui bine, Că dai bună cuvântare Direptului și spori mare. Doamne,-n scut de bună vrere, Ne-ncununi cu mângâiere. PSALMUL 6 Să nu mă-nfruntez, Doamne, la ceas de mânie* , Când îm vei lua sama,
Mihai Eminescu - Antropomorfism
... Mihai Eminescu - Antropomorfism Antropomorfism de Mihai Eminescu În poiata tăinuită ca-n umbroasă zăhăstrie, Trăia puica cea moțată cu penetul de omăt; Nu-i cucoș în toat-ograda, ce de-iubire căpiat S-urmărească insolenter inocenta ei junie. Ce cochetă e copila, cu ce grație ea îmblă? Și ce stele zugrăvește în nisip cu dulcea-i labă  O găină virtuoasă, o găină prea de treabă, Cu evlavie ea cată fire de-orz și coji de jimblă. Dară cine să admire a ei nuri și tinereță? Boul chior, ce vede ... Petit-crevĂ© blazat, ironic, cu pasiuni titanomahe, Obiectiv cronicei zilei a găinelor monahe, Pe tipic îi face curte  Lovelace de la cotețe. Cu plăcere ea admite curtea junelui șagalnic. Orice-obrăznicie, rugă, ea îi trece cu vedere, Ca-n sultanul vechi să-escite gelozie și durere  Vai ! de unde poate crede un sfârșit atât de jalnic! Căci sultanul, care-o ... prea e mare, cine ești? și cine-s eu? Eu petrec și eu fac curte cui voiesc și orișiunde. ÂTe-oi sili să lupți cu mine! iritat strigă sultanul. Își zburli penele-n ceafă și ...
Ion Luca Caragiale - Congresul Cooperativ Român
... Chitila. Noi, regretând locomotivele, reintrăm în ordinea zilei. D. STANCU BECHEANU , lipscan: Domnilor, pe când vorbeau onor. preopinenți, amicul meu, nenea Ghiță Pencovici, îmi dedea cu cotul. (Râsete.) Puteți râde, domnilor! no să-mi măsor eu la bătrânețe vorbele cu santimetru... Îi știu pe toți ce cumaș [2] sunt; materia asta o cunosc, slava Domnului! nu mi-e rușine! Țara asta vrea profteționism — nu ... n-are supărare, noi am cerut; dv. ce dați? (Aplauze.) D. STAROSTE al birjarilor, un adevărat pravoslavnic în materie economică, biciuind liber-schimbismul, compară congresul cu a cincea roata la căruță. La imputarea ce i s-a făcut că e liber-schimbist, amintește proverbul cu capra și oaia; la imputarea că n-a luat bărbătește inițiativa unei mișcări mari a corporațiunii sale, zice: bate șaua să ... într-un colț și fumează. Zgomotul continuă.) D. TEODORESCU , franzelar, un om copt, caută a potoli focul adunării: Domnilor, stați! aci nu e cu lopata! Cine a luat cuvântul? Ce am venitără să facem aici? gogoși? D. N. MÂNDREA , fabrica de cizme Filaret, cu
Mateiu Caragiale - Craii de Curtea-Veche
... trăsăturile feței sale veștede, în cuta sastisită a buzelor, în puterea nărilor, în acea privire tulbure între pleoapele grele. Iar din ce spunea, cu un glas tărăgănat și surd, se desprindea cu amărăciune, o adâncă silă. Viața lui, din istoria căreia i se întâmpla rar să dezvăluie ceva, fusese o crâncenă luptă începută de timpuriu. Ieșit din ... la învățătură. Întors în țară, se văzuse jefuit de ai săi, înlăturat, hărțuit, prigonit și trădat de toată lumea. Ce nu se uneltise împotriva lui? Cu ce strigătoare nedreptate îi fuseseră întâmpinate lucrările, truda de zi și noapte a jerfitei sale tinereți, cum se învoiseră cu toții să-l îngroape sub tăcere! Din grelele încercări de tot soiul prin cari trecuse atâția ani de restriște și cari ar fi doborât un ... ciudate a fost întrucâtva și teama de sine însuși, fiindcă, sub învelișul de gheață din afară, Pașadia ascundea o fire pătimașă, întortocheată, tenebroasă care, cu toată stăpânirea, se trăda adesea în scăpărări de cinism. Cu veninul ce se îngrămădise în inima sa împietrită, puterea l-ar fi făcut lesne primejdios. Și nici o încredere la el în virtute, în cinste ...
Mihai Eminescu - Iconostas și Fragmentarium
... balustrada de mijloc, hainele albe pe bănci. Grilajul de la corul femeilor zugrăvea în perete o mreajă de umbră. Eloimii asupra intrărilor străluceau ca scriși cu stele... Nu era aceasta cu bolți mândre nalțate, cu icoane luminoase pe ele, cu șiruri de stâlpi sfințiți de cântări melodioase ― era o arhitectură țapănă, rece, goală ― era atât de pustiu de frumusețe ca pieptul unui om ... mai licărea. El își 'ntinse mânile peste masă și-l apucă pe bătrân de barbă. Bătrânul nu zise nimic. C-o mână-și strânse brâul, cu cealaltă lovi cu cuțitul pe contrariul lui și-i străpunse gâtul, încât sângele-i împroșcă obrazul. Tânărul se răsturnă cu scaun cu tot și sângele-i curgea șiroi pe podeaua acoperită înadins cu mult năsip. Aurul lui căzuse la pământ și se 'mprăștiase prin balta de sânge . Nepreocupat de cel tânăr, Levy culegea galben cu galben, îi curățea de sânge și năsip și-i punea în punga lui veche... Apoi stătu mult în tăcere, părea a socoti ceva ... Ruben l-adusese, îl dezlegă la gură, scoase și distinse pe masă ce era în el... erau straie purtate de Domn, cari odată de mare ...
Anton Pann - Norocul și mintea
... să vie, Dar el de aceasta nici nu vrea sa știe. În zadar mult bine îi făgăduiește, El caprele sale nu le părăscște. Văzînd că cu bine nu-l poate supune, ÎI ia cam cu sila și cu-nșelădune, Zicîndu-i că drumul dintr-un loc abate Și să nu greșască el să le arate. Mergînd dar cu toții într-o depărtare, La prînz conăciră la un oraș mare, Unde negustorul a croit îndată Ciobaniului haine scumpe din bucată, 0 giubea ... zise : -Înălțimea-voastră ! America Nouă e patria noastră, Neam de-mpărat sîntem, venim spre primblare, Luînd docamdată aste spre vînzare, Și de să vor vinde cu bun preț aceste, S-aducem mai bune scoposul ne este. Împăratul zise : -Dragul meu prieten ! Un asfel de lucru nu poate fi ieften, Și crez că nici ... însoare, să ia așa fată. Deci dar negustorul, văzînd că voiește Șade lîngă dînsul și îl sfătuiește Ce fel să se poarte către împăratul, Cum cu a sa fiică, cum cu tot palatul. Le zice o dată, iar le poftorește, Din prinz pînă seară tot îl procitește. lar el, bleojdind ochii ...
... hotarele lumiÄ stăpânite de moravurÄ maÄ dulcÄ. EroiÄ noștri dar toțÄ aÅ fost apÄ•rătorÄ de țară, de neam și de lege, marÄ prin înțelepciunea cu care aÅ sciut să susțină dreptatea, și prin bărbăția cu care aÅ respins pe asupritorÄ, iar nu prin destoinicia lor de a stĂ³rce măduva din Ă³sele altora. Chiar MihaiÅ-Vodă VitĂ ... nicÄ o dată din vedere, că cu cât maÄ marÄ îțÄ sînt datoriile, și sînt neobosoțÄ în purtarea sarcinilor ce aÅ primit și neînduplecațÄ față cu ceÄ negligențÄ orÄ neoneștÄ. Aceia, carÄ fac negoț, nu-l fac pentru-ca, profitând de nevoile, de slăbiciunile, de nepriceperea orÄ de ușurința altora, să ... dar nu ne-am schimbat firea și nu putem să suferim în mijlocul nostru Ă³menÄ, carÄ trăesc secând puterile de viĂ©ță ale altora. Cu cât maÄ mult ne ridicăm prin cultură, cu atât maÄ vîrtos iese în noÄ la ivĂ©lă firea cea adevărată a raseÄ nĂ³stre și cu atât maÄ neînduplecațÄ devenim față cu cei ce nu sînt în stare să iubĂ©scă pe semeniÄ lor și să ia parte la lucrarea obștească,