Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DA DRUMUL LA
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 520 pentru DA DRUMUL LA.
Ion Heliade Rădulescu - Ingratul
... Contrast de îngrozire, ca ea le infectai. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Te bolnăviși, viperă; cu brațele deschise Te primii în casă; te-am pus pe patul meu Și privegheam la capu-ți în ale boalei vise Întregi și nopți, și zile, știi tu și Dumnezeu. Plângeam la căpătâiu-ți, îți răsuflam lângoarea, Răcitele-ți picioare la sân ți le-ncălzeam, În inima-mi fierbinte d-atunci vărsai duhoarea, Veninul tău de șarpe d-atuncea îl strângeam. Al tău suflet de iazmă ... mi plăpânde i se păreau mustrare, Și mila-mi ca urgie adânc îl sfâșia. Cu alte lacrimi nouă îți dam o sărutare Și te lipeam la pieptu-mi strigându-ți: frățior! Te-ncolăceai în spasmuri la blânda mea chemare Și-n ochii-ți trecea fulger, pe frunte-ți un fior. Doi ani un cap de vrajbă între școlari, studenți, Învățători, tovarăși ... drepturi și n-aveai trebuință, Ți-erau netrebnici toate, de toate te fereai. Făcuseși vro cinci rânduri de basne ticăloase, Și nu-ți găseai potrivnic la o himeră-fleac: Rea boală te-apucase, ce cade nu la oase, Ci-n minte se-ncuibează și nu mai are leac. Împovărat de grijă, de und' să-mi vie-n minte Că rău te apucase ...
Ștefan Octavian Iosif - Icoane din Carpați
... piept, să-l spargă, Să zboare-n lumea largă De-atîta voie bună! Griji amărîte, zbuciumări deșarte, Vă las de-acum ! Vă las cu bine ! La o parte ! Voi n-aveți ce-mi căta la drum ! Pieriți, întunecate duhuri ! Sunt liber ca ciocîrlia-n văzduhuri ! Îmi flutură părul în vînt, Și cînt, — Mă cheamă-n zare munții, munții mei ! Ce ... Din plaiurile-aceste, Și ca un fulger din înalt Să cad fără de veste, Și să te iau cu mine, sus, Și să te duc la mine, Departe, unde lacrimi nu-s, În zări în veci senine. V Este ceasul cînd truditul Muncitor voios aruncă La o parte grija zilei Și uneltele de muncă ; S-au întors de la pășune Liniștitele cirezi, Umbre cresc pe nesimțite Prin grădini și prin livezi. Dar un zvon de mii de glasuri Umple zarea fără veste : Craiul zilei ... fală, Sara purpurie-i schimbă Zeghea-n mantă triumfală... VI DOINA Se tînguiesc Tălăngi pe căi, Și neguri cresc Din negre văi, Plutind pe munți... La făgădău, La Vadul-Rău, Sus, la ...
Ion Luca Caragiale - 25 de minute...
... este înțesat de lume garnizoana, garda civică, școalele, autoritățile, notabilii și cât public a mai putut încăpea. Directorul a plecat de la șapte de-acasă spre a lua, împreună cu primarul, cele din urmă dispozițiuni la fața locului. Nevasta lui a rămas să se gătească și să vie mai târziu la gară cu copiii și cu amicul. Amicul este un profesor foarte tânăr, care locuiește la directorul de un an de zile; el dă lecții la copii și redijează Sentinela Ordinii; e băiat bun și scrie minunat: se dă ca aproape pozitiv că tot el a scris proclamația. Acum ... pe cocoana, pe copii și pe domnul profesor. Măria-sa doamna e foarte veselă de conversația damelor; dar dumnealor o iau repede și se-ntind la vorbă... Una o povățuiește pe doamna să se păzească pe drum de răceală: — Nu te juca, soro! boala n-alege. Doamna mulțumește de binevoitoarea povață și asigură că s-a-ngrijit bine, a ... cu familia acestuia, deși damele erau surori. Chiar o polemică, ,,cât s-a putut mai parlamentară, s-a urmat cu privire ...
Ion Creangă - Fata babei și fata moșneagului
... cuptorul, îl humui și-l griji, de-ți era mai mare dragul să-l privești! Apoi își spălă frumușel mâinile de lut și porni iarăși la drum. Și mergând ea acum și zi și noapte, nu știu ce făcu, că se rătăci; cu toate aceste, nu-și pierdu nădejdea în Dumnezeu, ci ... binecuvântează pe fată, care își ia lada în spate și se întoarnă spre casa părintească cu bucurie, tot pe drumul pe unde venise. Când, pe drum, iaca cuptorul grijit de dânsa era plin de plăcinte crescute și rumenite... Și mănâncă fata la plăcinte, și mănâncă, hăt bine; apoi își mai ia câteva la drum și pornește. Când, mai încolo, numai iaca fântâna grijită de dânsa era plină până-n gură cu apă limpede cum îi lacrima, dulce și rece ... coapte ce erau, și dulci ca mierea. Părul, văzând pe fată, și-a plecat crengile-n jos; și ea a mâncat la pere și și-a luat la drum câte i-au trebuit. De-acolo mergând mai departe, iaca se întâlnește și cu cățelușa, care acum era voinică și frumoasă, iară ...
... VI 2.7 SCENA VII 2.8 SCENA VIII 2.9 SCENA IX ACTUL I (Interiorul unei cârciume, clădire cu grinzi de lemn. În fund, la mijloc, ușa de intrare; la stânga, fereastră mare de prăvălie cu blon; lângă fereastră, taraba. La stânga, planul întâi și al doilea, două uși cari dau în două odăi. La dreapta, planul întâi, chepengul beciului și o ușe care dă în celar. La stânga, în față,o masă de lemn și scaune rustice. Lavițe pe lângă pereți.): SCENA I DRAGOMIR, GHEORGHE și ANCA (Toți trei stau împrejurul mesii ... a citit osânda, râdea... ANCA (cu mult interes): Cum?... De unde ai văzut tu când i-a citit osânda? DRAGOMIR: Am fost la judecată. GHEORGHE: Ai fost? ANCA (din ce în ce mai interesată): La care judecată? DRAGOMIR (contrariat): La jurați, când l-a osândit. ANCA: Ai fost tu la jurați!... și mie atâția ani de zile să nu-mi spui! DRAGOMIR: Ți-am spus... ANCA: Ba nu. DRAGOMIR (supărat): Ei! Așa e, nu, firește ... spre ea, ea înaintează spre el ; el se repede, o apucă de mână ș-o duce hotărât în față. ) Ce vrei?... Ce te uiți așa ...
Vasile Alecsandri - Toma Alimoș
... dreapta se înarma, Paloșul din sân scotea, Ș-așa bine-l învârtea Ș-așa bine mi-l chitea, Că pe Toma mi-l tăia Pe la furca pieptului, La încinsul brâului, Deasupra buricului, Unde-i greu voinicului. Toma crunt se oțerea… Mane-n scări se-nțepenea, Dos la fugă și punea. — Alelei! fecior de lele! Căci răpiși zilele mele! De te-aș prinde-n mâna mea, Zile tu n-ai mai avea ... deasupra se-ncingea Și la murgu-i se ducea Și cu murgu așa grăia: — Alelei! murguleț mic, Alei! dragul meu voinic! De-ai putea la bătrânețe Cum puteai la tinerețe! Murgul ochii-și aprindea, Necheza și răspundea: — Iată coama, sai pe mine Și de-acum te ține bine, Să-ți arăt la bătrânețe Ce-am plătit la tinerețe! Toma iute-ncăleca, După Mane se lua Și mereu, mereu striga: — Alelei! murguleț mic, Alei! murgul meu voinic, Așterne-te drumului Ca și ... meu voinic! Ochii-mi se painginesc, Norii sus se învârtesc. Te grăbește, aleargă, fugi Și ca gândul să mă duci Colo-n zarea celor culmi, La ...
Mihail Zamfirescu - Cerșetorul
... Mihail Zamfirescu - Cerşetorul Cerșetorul de Mihail Zamfirescu Informații despre această ediție „Creștini și frați, ce sînteți, uitați-vă la mine! Nu treceți pe bătrânul sărac și rugător, Căci sînt străin în lume, trăiesc numa'n suspine; Sînt orb, fără putere, și'n ziua, care ... fața vostră! și dați, și să vă fie Pentru părinții voștri...! Ș'a vostră avuție, De unde dați, să crescă. — Dați, dați la cerșetor!â€� „Sînt gol și vîntul bate, și noptea înaintează! Eu mi-am pierdut cărarea... și vîntul cu fiori Îneacă a mea ... d'ajutor! Să vă 'ndulcească traiul și oricare durere, Să n'ajungeți ca mine, s'aveți orice veți cere Pentru copiii voștri. — Dați, dați la cerșetor!â€� Așa plângea într'o seară de iarnă viscoloasă Un orb cu mâna întinsă, cerșând la
George Coșbuc - Moartea lui Fulger
... făcea De mila ei, și sta-ngrozit. Și-atunci un sfetnic a venit Și-n fața doamnei s-a oprit, Privind la ea. Un sfânt de-al cărui chip te temi Abia te-aude când îl chemi: Bătrân ca vremea, stâlp rămas, Născut cu lumea într-un ... Volbură-mpărat Și știu pe Crivăț cel turbat Ca țara lui. Ce oameni! Ce sunt cei de-acum! Și toți s-au dus pe-același drum. Ei și-au plinit chemarea lor Și i-am văzut murind ușor; N-a fost nici unul plângător, Că viața-i fum. Zici ... cei lași ar vrea Pe neluptat. De ce să-ntrebi viața ce-i? Așa se-ntreabă cei mișei. Cei buni n-au vreme de gândit La moarte și la tânguit, Căci plânsu-i de nebuni scornit Și de femei! Trăiește-ți, doamnă, viața ta! Și-a morții lege n-o căta! Sunt ... chin răbdat, Dar una știu: ea ni s-a dat Ca s-o trăim! Ea n-a mai plâns, pierdut privea La ...
... dar a trebuit să merg. Ne-am îndreptat cu toții într-acolo. Ograda era plină de oameni. Jandarmul i-a dat la o parte și am intrat în casă. Rănitul era un om în vârsta mijlocie. Primise o muche de topor în cap, la ceafă, dar nu murise. Nu putea scoate însă nici o vorbă. Nici nu se gândiseră măcar să-l ducă la spital. Am poruncit să-l trimită în trăsura mea și-am întrebat de cel ce lovise. Era vecinul, un moșneag. Am trecut alături. Într-o ... și pe feciorumeu, acolo... Iaca așa... În clipa aceasta se deschise ușa, intră un jandarm și-mi aduse vestea: — Să trăiți, domnule procuror, până la spital rănitul a murit. La vorbele acestea, moșneagul tresări ușor, dar rămase locului. În tăcerea care se făcu, glasul bătrânei se auzi de lângă cuptor: Dumnezeu să-l ierte. Apoi ... eram cu barda în mână, că cioplisem un par să-l înfig într-o spărtură de gard, am văzut roșu și l-am lovit pe la spate. Și dacă a murit, Dumnezeu să-l ierte. ...
Gheorghe Dem Theodorescu - Oaia năzdrăvană
... năzdrăvană, Nici iarbă păștea, Nici apă nu bea, Nici umbra-i plăcea, Ci mereu umbla Și mereu zbiera. Cioban, d-o vedea, Lângă ea se da Și mi-o cerceta Și mi-o întreba — Oiță, oiță, Oiță plăviță, Oiță bălană, Cu lână bârsană, De trei zile-ncoace Gurița nu-ți ... Și ei mi s-au dus, S-au dus în ascuns De s-au domuit, Și mi s-au vorbit, Și mi s-au șoptit La apus de soare Să mi te omoare Sub poale de munte, Prin crânguri tăcute, Oi când aromesc Și câini ostenesc. Cioban, d-auzea, Cu oaia ... De n-o fi-n zadar, Să le spui așa, De te-or asculta Când m-or îngropa Și m-or astupa, Să-mi puie la cap Ce mi-a fost mai drag Căvălaș de soc, Mult zice cu foc; Căvălaș de os Mult zice duios; Căvălaș cu fire ... ea. Vorba nu sfârșea, Dorojani venea Și se repezea Și mi-l răpunea, Turmele să-i ia. Iar de-l omora, Ei mi-l îngropa La brâu de perdea, ’N strunga oilor, Jocul mieilor, Dorul bacilor; În dosul stânii, Unde dorm câinii. Ei, de-l îngropa, ...
... te miri că mă clatin în scară! Tu crezi că mi-e teamă de timpul pierdut? Vai nu, ci de mine că-s fiară! Atunci la plecare plânsesem tustrei Și mama, sărmana, bătrână Ținându-ne-alături în mâinile ei De-o parte și de-alta de mână, Sta-n poartă la ... Voi singuri ai mamei pe lume! Acum el e mort și departe de-ai săi Și parca-mi tot sună cum geme. Dar eu alergam la redută, prin văi, S-ajung cu porunca la vreme. Mușcase cu gura pământul de chin, Și strânse pământul în mână; Întreaga sa față și părul său plin De sânge-nchegat cu țărână. Luându ... La umbră sub poala pădurii, Spălându-i pe gene lipitul noroi Și spumele crunte-ale gurii Și-nceț ridicându-l de spate puțin Îi pusei la ... spuse, Și nu știam bietul ce-aș face dintâi, Dar calul aminte mi-aduse Că nu era vreme, și-acolo-l lăsai, Să-l văd la reîntoarcere iară Vai, frate, murind, tu de tine oftai, Ori poate de mine, că-s fiară? La-ntoarcere-mi spuse străjerul un drum