Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru FACE SĂ STRĂLUCEASCĂ

 Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 415 pentru FACE SĂ STRĂLUCEASCĂ.

Petre Ispirescu - Ileana Simziana

... mai trecu, și iată că și fata cea mică zise tatălui său, într-o zi, când ședeau la masă: - Tată, lasă-mă și pe mine fac o cercare: lasă-mă, rogu-te, mă duc și eu -mi încerc norocul. - Deoarece surorile tale cele mai mari n-au putut-o scoate la căpătâi, mă mir cum îți mai vine vorbești de tine, care nu știi nici cum se mănâncă mămăliga. Și se cerca în tot felul -i taie pofta de plecare, dar în zadar. - Pentru dragostea ta, tată, mai zise ea, voi face pe dracul în patru, numai izbutesc; însă dacă Dumnezeu îmi va sta împotrivă, mă voi întoarce iarăși la tine, și fără mă rușinez. Se mai împotrivi tată-său, se mai codi; dară fiie-sa îl birui cu rugăciunile. La urmă de tot, zise împăratul: - Dacă este ... când am îmbătrânit, nici pe mine n-a mai încălecat altul. Și daca mă vezi așa de jigărit, este că n-are cine mă hrănească ca el. Astăzi, uite, de m-ar îngriji cineva cum -mi priiască mie, în zece zile m-aș face ...

 

Mihai Eminescu - Odin și poetul

... Mihai Eminescu - Odin şi poetul Odin și poetul de Mihai Eminescu Ei cer cânt... durerea mea adâncă S-o lustruiesc în rime și cadențe Dulci ca lumina lunei primăvara Într-o grădină din Italia. fac cu poezia mea cea dulce Damele suspine, ce frumoase Pot fi pentru oricine. Pentru mine Nu. Și juni nătângi cu țigarete-n gură, Frizați, cu sticla-n ochi, cu cioc sub ... ­ niște mofturi. Mai bine-aș smulge sufletul din mine, Aș stoarce cu o mână crudă, rece Tot focul sânt din el, ca în scânteie se risipe, pân-se va-njosi animeze pe deșerți și răi. O, și de-ați plânge chiar, dacă durerea Adevărată și neprefăcută V-ar topi ochii și a mea ... tare, iubitor De cele ce-au trecut, ce-s rădăcina Și gloria celor ce sunt." ­ ,,Ah! ce-am dori în ora morții mele, Roma guste pân-în fund păharul Mizeriei și-a decăderii, într-atât Încât se desprețuiască ei pe sine ­ Asta s-a împlinit... Romanii vechi și mândri, Învingătorii lumii, au devenit Romunculi... Dar cu ce s ... ...

 

Ion Luca Caragiale - Crucea și semiluna

... e viață? Dacă n-o privește un român în față? Nu mă tem de moarte, sunt ostaș de seamă; Chiar de veșnicia-i nu vreau am teamă! Vrea ca ne-ncalce mândru Baiazid; Va vedea că Mircea nu-i un invalid! Ce e drept, mă cheamă Mircea-cel-Bătrân, Dar am suflet tânăr, că ... cruntul Baiazet, Fluturând șalvarul marelui profet; Vrea ca ne-ncalce, socotind barbarul C-are ne-nsufle frică cu șalvarul... Ei bine! atuncea, noi -l încălțăm! Și al României nume -nălțăm! El insultă crucea; nu-nsult semiluna; Sincera credință respect totdeauna; Însă vai d-acela ce p-a mea lovește! Chiar ca d ... sunt apărător; De-a mea misiune sacră-s conștient: A Europei strajă sunt în orient. Deci, năframă albă într-un băț puneți Și la turc mergeți îndată, -i spuneți, Că capitulați bucuros semnez; Altfel, nici o vorbă! nu voi tratez! Mergeți dar cu toții, bravii mei ostași! Sigur sunt că mâine unul n-o fi laș! Fiți îndată gata atât vă mai zic: Fiți ... ...

 

Ion Luca Caragiale - Lache și Mache

... fumează, însă nici unul nu are tabachere, și de aceea nici nu cumpără tutun, fiindcă s-ar usca în buzunar. Astfel când Mache se întâmplă -ți ceară o țigară, trebuie -i dai două, sau daca nu, dânsul face o țigară venerabilă de senator, și după ce-ți mai ia și câteva foițe de hârtie, merge -mpartă prada cu celălalt. Dacă vreun cunoscut voiește cinstească cu o cafea pe Lache, acesta refuză cinstea în favoarea lui Mache, și astfel cunoscutul e silit -i cinstească pe amândoi. La teatru merg câteodată amândoi la galerie cu un singur franc: unul plătește, iar celălalt intră pe mofturi cu contramarca aceluiași ... Lache era înamorat și își făcea curtea în mahalaua depărtată a slăbiciunii sale, însoțit de Mache. Persoana — din greșală, desigur — începu palpiteze pentru acesta. Imprudenta, la biletul anonim al unuia, răspunse celuilalt:,,D-sale d-lui Mache, funcționar". Adresantului îi fu peste putință disimuleze, față cu nefericitul prietin, aerul de satisfacție pe care-l dă omului orice triumf de care el nu era sigur. Figura adresantului era radioasă ... ...

 

Mihail Kogălniceanu - Ștefan cel Mare în târgul Băiei

... alege. Pentru astă dată ne vom propune a scoate ceva din viața sa militară; pentru că este bine ca din vreme în vreme aducem aminte moldovenilor că ei odinioară erau un popor vestit în războaie, și așa gândească la cuvintele dlui Bălcescu că, Țara Românilor de își va lua vreodată rangul ce i se cuvine între popoarele Europei, aceasta o va fi ... supus, care de multe ori făcea război cu turcii, și cu noroc izbândea, neavând nici o pricină dereaptă asupra lui Ștefan vodă, ce numai ca -l supuie fie sub ascultarea lui, ca -i fie cuvântul deplin, când de multe ori se lăuda Mătiaș Craiu că, câte războaie face Ștefan vodă, toate cu puterea lui le face și de sub ascultarea lui face izbândă; și vrând de ce lăuda, ca arăte că-i adevărat, au trimis soli la Ștefan vodă i se inchine, iar Ștefan vodă n-au primit". Un al doile hronicar, Miron Costin, adaugă că, "la mesele și sfătuirile sale, Mătiaș se fălea ... se însă a da acestor doi competitori vreun fel de ajutor, ei se duseseră în urmă lângă Matei Corvin, la care erau siguri ...

 

Alecu Russo - Stânca Corbului

... cică gurița ei era un fagur de miere; cică ochii ei străluceau ca focurile, ce le aprind ciobanii noaptea în întunericul codrilor. Mulți flăcăi umblau -i vâneze dragostea; mulți cântau doine în childa ei, dar din toți numai unul, un plăieș cu pletele lungi și cu chipul de făt-frumos ... în valea Bicazului, prădând, arzând, ucigând tot ce era în calea lor. Tatăl Corbiței și logodnicul ei căzură morți lângă copila pe care ei voiau o apere, căci tătarii auziseră de frumusețea ei și aveau de gând o ducă poclon hanului de la Bugeac. Corbița însă scăpă ca apa printre degetele lor și o apucă la fugă spre munte, urmărită de tătari ... fată alerga pe după copaci, pe după stânci și din când în când se oprea puțin, ca se mai răsufle, dar n-avea vreme înghită măcar o dușcă de aer, căci tătarii îi călcau pe urme. Corbița, înspăimântată, nebună de groază și de durere, se îndreptă spre stânca asta ... Aicea ea se opri o clipă și cătă în urmă. Tătarii se apropiau cu fuga. Atunci ea căzu în genunchi și se rugă lui Dumnezeu ...

 

Ion Luca Caragiale - La Peleș

... Unde-i dobitoaca, mamițo? trăsni-o-ar Dumnezeu s-o trăsnească! zice madam Piscopesco, ciufulidu-și tare necăjită cârlionții de la ceafă, cari nu vor stea cum vrea dumneaei. — Lasă-mă, soro, te potrivesc, îi zice coana Lucsița. Și trage lângă fereastră-n lumină pe frumoasa ei fiică; ia fierul de frizat de dasupra flacării de spirt ... chioară ești?... m-ai fript! — Daca te miști! daca bâțâi mereu din picior! Fie, soro, la naiba! că prea ești nevricoasă!... A văz. Și coana Lucsița se uită-n ceafa grăsulie a lui madam Piscopesco și o scuipă, pe de o parte -i mai potolească ustureala, pe de alta n-o deoache: în adevăr, are de ce se mândrească o mamă. Apoi, cu mai multă atenție, supune și aranjează cârlionții rebeli așa de frumos că madam Piscopesco a și uitat ... de arsură. — Douăsp'ce și un sfert, soro! ce dracu faceți? tot nu te-ai mai isprăvit?... vrei -ntârziem? nu face pentru ca ne aștepte, mai ales întâia oară! Dar madam Piscopesco, fără s-asculte vorbele domnului Zefir Piscopesco, și încovoindu-se de talia ei elegantă în fața

 

Dimitrie Bolintineanu - Bârlad

... singur pat, Spumegă și-aleargă, și-alergând se bat. Astfel se-ntâlniră ambele armate Și d-a lor lovire par împovărate. Oameni puși sune, prin adânci păduri, Sună din cimpoaie, buciume, tamburi. Turcii stau și-ascultă larma depărtată! Cu trei alte armii cred că-au combată. Râul îi constrânge. Umbra ce s-a-ntins Îndoiește spaima. Focul lor s-a stins. Cei mai mari s-adună ... fuga lor nu-i scapă. Mulți, cuprinși de spaimă, sar și pier în apă. Alții, între dânșii singuri se ucig, Alții-n spada noastră, năvălind, -nfig. Astfel multe paseri, prin furtuni turbate, Zboară risipite, par înspăimântate! Unele s-aruncă peste râpi și mor, Altele pe sânul celor ce le-omor ... și-astfel le vorbește — ,,Raz-acestei lupte petrecută-n nori Luce ca lumina soarelui la zori, Dar a sa lumină foarte lucitoare, nu ne răpească prin a sa vulvoare. Fala e un soare mândru, strălucit, Ce orbește ochiul care l-a privit." Astfel ...

 

Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Dumineca Florilor 3

... numa pentru acest sfârșit au rânduit Dumnezeu în sfânta a lui besĂ©rică acĂ©ste 40 de zile ale postului acestuia, pentru ca aibă păcătoșii pricină se pocăiască de păcatele lor și Dumnezeu -ș arate cătră ei milostivirea lui. Au rânduit această vrĂ©me fie ca o zeciuială anului, nu pentru dânsul, ci pentru folosul nostru, pentru ca lăsăm răutățile, pentru ca înfrânăm patemile, pentru ca supunem trupul, pentru ca facem lucruri creștinești și plăcute lui Dumnezeu: hrănim pre săraci, miluim pre cei streini, ertăm pre cei greșiț, arătăm dragoste cătră Dumnezeu și cătră vecinul nostru, iar mai vârtos pentru ca ne curățim cugetele noastră de tina păcatului și cĂ©rem, ertăciune de la Dumnezeu pentru necinstele ce i-am făcut, peste tot anul, cu gândul ... făcând așa? Cine iaste creștinul acela carele într-acĂ©ste sfinte zile ș-au plătit datoriia? Cine iaste acel drept în credință și îmbunătățat, carele fie postit și sufletĂ©ște și trupĂ©ște, se fie pocăit de păcatele lui,

 

Ion Luca Caragiale - Pomada fermecată

... încet-încet, tot dând cu pomadă, s-ajung și genial. Nu-i decât idealul social în artă! Dar ceva mai mult, nici nu se poate fie talent sau geniu fără fi întrebuințat pomada mea. — Ba se poate, zici d-ta. — Ba nu se poate, răspund eu. — Dar Anacreon, dar Shakespeare, Machiavelli, MoliĂ ... aceasta recentă. — Așa? strig eu, fără -mi pierz cumpătul. Ia stăi, vezi! Și pun mâna în borcanul meu cu pomadă și-ncep -i frec si pe Anacreon, și pe Machiavelli, și pe toți, și-i frec, și-i năclăiesc, și iar îi frec, pân’ le scoț și ... sociale, chinurilor sociale, năzuințelor sociale, avânturilor sociale, idealului social. Astfel, am împăcat, într-un chip ingenios, reputația rețetei mele infalibile [sic], care trebuie de acuma fie o religiune, cu reaua deprindere și rutina îndărătnică a societății vechi: orice religiune proaspătă trebuie, la apariția sa, fie politicoasă și știe face oarecari concesiuni vechilor credințe ruinate, pe cari vrea le dărame. Așa, așa, tinere! încrede-te în rețeta mea — ea singură te poate scăpa de chelia interioară. Nu trebuie

 

Vasile Alecsandri - Istoria unui galben

... m-am iubit atât de fierbinte la anul 1820 în buzunarul căpitanului Costiță, pe când acest vestit corăbier călătorea pe Marea Neagră!... Unde-i acum te facă una cu cutia în care ne găsim și mă răzbune de obrăzniciile tale. GALBENUL (uimit de tulburare) : La anul 1820?... Căpitanul Costiță?... Marea Neagră?... Ce spui?... Tu erai atunci cu mine? PARAUA (într ... mirare) : Cu tine! Ce fel? GALBENUL (repede, adunându-și suvenirele) : Dar... îmi aduc aminte... într-o noapte întunecoasă, marea era întărâtată de furtună... corabia era se înece la Sulina... Toți se rugau lui Dumnezeu ca -i scape.... PARAUA: Așa este, bine zici. Eu tremuram de frică și, deodată, zuruind cu disperare, m-am aruncat și m-am lipit... GALBENUL: (dându ... crede-mă că dacă mi-ar fi fost cu putință mi-aș fi răpit viața de desperare; dar firea nedreaptă n-a vroit ne dea și nouă, galbenilor, dritul scump de a ne sinucide; în urmare am fost silit -mi mistuiesc durerea-n suflet și urmez pe noul meu stăpân la moșia lui. Dar poți tu ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>