Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LUMEA NOUA
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 698 pentru LUMEA NOUA.
Vasile Alecsandri - Pâinea amară a exiluluil
... va figura următoarea inscripțiune: Celor cu pâinea amară a exilului: Patria recunoscătoare. Ești om cât de ordinar, destinat a trece pe lume necunoscut? A face umbră pământului de azi până mâine? E destul să te împingă norocul a te înfrupta măcar cu alocuția ... Viena, în Londra etc., a-ți lumina mintea la focarul științelor și al artelor frumoase, a deveni pe nesimțite un om nou... îndopândute cu pâinea amară a exilului! Când privesc prin fereastră câmpiile acoperite cu zăpadă, copacii pudruiți cu praf de gheață, cerul ascuns sub ...
Titu Maiorescu - Despre progresul adevărului în judecarea lucrărilor literare
... la Academia din Berlin, face în Vossische Zeitung de la 21 iulie 1784 o recenziune asupra ei, în care zice, între altele: „Iacă un nou product, care este o rușine pentru timpurile noastre. Ce frunte trebuie să aibă un autor când scrie și tipărește asemenea absurdități! Și cum trebuie să ... de cultură, ne închipuim un june autor care, în acele excepționale condiții subiective despre care am vorbit, își înalță concepțiunea pănă la formularea unui adevăr nou pentru noi, fie în știință, fie în politică, fie în literatură. Nu ne preocupăm de însuși cuprinsul acestui adevăr. Nu este destul ca el să ...
Ștefan Octavian Iosif - Elegie (Iosif, 2)
Ştefan Octavian Iosif - Elegie (Iosif, 2) Elegie de Ștefan Octavian Iosif În amintirea poetului I. Păun-Pincio O, scump prieten, mă gândesc la tine Și-s ani de când ai fost uitării dat; Nu știu de ce mereu în minte-mi vine Surâsu-ți bun și-atâta de ciudat. Și răsfoind azi răvășita-ți carte, Mă năpădesc, făcându-mă să plâng, Miresme dulci de flori și frunze moarte, Parc-aș străbate într-un veșted crâng. Parc-aș vedea iar toamna ce-ntârzie Pe lunca fermecatului Siret, Și-aud cea de pe urmă poezie Ce mi-o spuneai așa duios și-ncet. Prieten mort, ți-aduci aminte oare De zilele seninei primăveri, Când îndrăgeam un fluture, o floare, Ca doi șăgalnici și naivi truveri? Ori, rătăcind pe lună prin alee, Visam la vreo domniță-ntr-un castel, Balconu-mpodobit cu azalee Și scara de mătase către el? Ți-aduci aminte-acele sfinte zile Când dibuiam întâiul ritm din vers?... Tu te-ai oprit la colțul unei file... Dar eu de-atunci, vai, câtă cale-am mers! Ci de trăiai și tu, era mai bine? Nu ești mai fericit acolo, mort? N-ai fi urcat Calvarul ca și mine, Purtând pe ...
... cleștarul apei sale, Și-a-ntins înțurțurata-i gură ca un voinic trudit de cale, Și-apoi s-a dus din nou în lume sunînd din vesela-i fanfară. S-a dus, și-n urma lui deodată s-a-ntins o pace-atît de-adîncă ...
... imaginația completă, inteligența înaltă. El a concentrat în sine vârstele omului. Emotiv și imaginativ ca un primitiv, naiv și curios ca un copil -- nou în fața universului, el a fost în același timp înarmat de cunoștințe ca un învățat și abstractor de idei ca un metafizician. 27 ... a progresului. 30. O literatură ca să se numească nouă trebuie să fie nouă. E greu, desigur, de stabilit câtă vreme un lucru e nou și când începe să fie vechi. O pălărie nu mai este nouă după vreo două luni. Iar dacă îți cumperi alta peste o lună, cealaltă ... care are asemănări cu ea. De aceea un scriitor poate ,,muri" o vreme și învia mai târziu, ca să moară și să învie apoi din nou -- și așa mai departe. 39. ,,Beția de cuvinte" e frazeologia pretențioasă și dezordonată, e o invenție verbală pricinuită de asociații incoherente de cuvinte, e fraza ... opera aceasta slabă, ca și cea slabă publicată de scriitorii înșiși, cade în uitare, rămâne în circulație numai opera lor bună -- și ei devin din nou mai mari. 41. Într-un roman, un personaj principal trebuie redat complet, cu calitățile și defectele lui, pentru că romanul trebuie să dea complet ceea ...
Dimitrie Anghel - Ultimele pagini
... Ultimele pagini de Dimitrie Anghel O, misterioasă și tainică pasăre cu nevăzute aripi, suflet, cum știi tu să renaști și să-ți iei zborul din nou ; Phoenix misterios, ce dreptate am avut să cred în tine, cînd am început să scriu primele pagini ale acestui volum ! Ca un Lazăr reînviat, mi ... hodina după care rîvneam de atîta vreme. Una după alta, s-a înșiruit de-atuncea negrul norod al slovelor, și am început din nou să scriu, adunîndu-mi visurile pierdute. Spre bucuria celor ce m-au înconjurat cu simpatia lor, am început să cred din nou în mine ; și spre neplăcerea și pizma celor ce așteptau să-mi citească epitaful, mi-am pus toată rîvna și încăpățînarea să-mi scutur, din ...
George Coșbuc - Puntea lui Rumi
... I Rumi adunase-n creier Toată cumințenia lumii — Și-ntr-o zi regele Gupta Cheamă la palat pe Rumi. î ș„Mâine-i Anul nou, știi bine. Și-obicei din vremuri este Ca-ntr-această zi să fie Sărbătoare de neveste. Și-aș dori vrun lucru mare ! Tu ești sfânt ...
Vasile Alecsandri - Doncilă Sub cel păr mare din sat Zace Donciul pe un pat; Nouă ani și jumătate De când zace el pe spate! Pentru dânsul nu e vară, Nu e dulce primăvară, Ci numai viață amară! Pe de-o parte carnea-i cade, Pe de alta vermii-l roade, El se roagă tot mereu Să-l sloboadă Dumnezeu. Toată lumea l-a lăsat, Lumea toată l-a uitat, Numai soră-sa Ancuța, Anicuța româncuța, Luceafărul satului, Salba împăratului, Nici pe Donciu l-a lăsat, Nici pe Donciu l-a uitat, Nouă ani ea l-a cătat, Nouă ani și jumătate L-a cătat tot ca pe-un frate. Zi și noapte l-a vegheat, Perne albe i-a mutat Când la cap, când la picioare, Când la umbră, când la soare! Într-o zi el o vedea Că de plâns se ascundea Și cu jale-așa-i zicea: ,,Ce-i, Ancuțo, draga mea? Ochișorii tăi frumoși Sunt ca doi luceferi roși: Poate că ți-a venit greu De când tu mă cați mereu?" ,,Ba, ferească Dumnezeu! Nu-i asta, drăguțul ...
Mihai Eminescu - O, stingă-se a vieții...
... Mihai Eminescu O, stingă-se a vieții fumegătoare faclă, Să aflu căpătâiul cel mult dorit în raclă! N-aflai loc unde capul în lume să mi-l pun, Căci n-am avut tăria de-a fi nici rău, nici bun, Căci n-am avut metalul demonilor în ... și s-a retors De mânile uscate a vremii-mbătrânite. Sunt limpezi pentru mine enigmele-ncâlcite: Nu-ntreb de ce în lume nu ne e dat de soarte Noroc fără durere, viață fără moarte. Am pus demult deoparte acele roase cărți Ce spun c-a vieții ... noi le ținem în mâni, Pe ele deopotrivă noi ne simțim stăpâni. O cupă cu otravă, un glonte, un pumnar Ne scapă deopotrivă de-o lume de amar. De ce țin toți la dânsa, oricât de neagră fie? Ea împlinește oare în lume vo solie? E scop în viața noastră Â vun scop al mântuirii? Nu junghiem ființa pe-altarul omenirii? A gândului lucire, a ... Decât să fiu în dreapta ori stânga hotărât, S-omor și eu pe altul sau să fiu omorât Și făr- de nici un titlu în ...
Ion Luca Caragiale - Noaptea învierii
... unei lumi viitoare, care, la lumina științei, văd păsurile și nevoile societății, și suferind de suferințele altora, dorind dorințele tuturor, cred și speră într-o lume mai bună, mai frumoasă, mai adevărată, mai justă, mai echitabilă. Ei erau amândoi de unanimă părere că în o mai bună organizație economică, o organizație ...
Iancu Văcărescu - Adevărul (Văcărescu)
... Iancu Văcărescu - Adevărul (Văcărescu) Adevărul de Iancu Văcărescu VI Nimic nu e nou, Nimica neștiut Din cîte arăt vouă : Lumina nouă nu e, Dar ea desființează Grămada-ntunecimei. Cercarea am pornit-o, V-am dat făgăduială ; Dar n ...