Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU CHIAR
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 1002 pentru NU CHIAR.
Vasile Alecsandri - Muierușcă din Brașău
... Vasile Alecsandri - Muieruşcă din Braşău Sub tufe de clocotel Zace-un tânăr voinicel, Cu mândruța lângă el. ,,Scoală, scoală, măi bărbate, Nu mai tot zace pe spate, Că mi-am urât zilele Mutând căpătâiele, Când la cap, când în picioare, Când la umbră, când la soare." ,,Oh ... gheață n-am găsit, Că pământu-i încălzit." ,,Muierușcă din Brașău! Mura-albastră-i ochiul tău Care mă ucide rău. Sloi de gheață netopită E chiar
Garabet Ibrăileanu - Spiritul creator
... într-o oarecare măsură e influențat de mediul în care trăiește, cum și acest mediu, la rândul său, e influențat de scrisul lui. Iar dacă nu găsește mediul prielnic, atunci nu e gustat, citit, lăudat și consacrat. Se poate însă ca, după moartea lui, să vină o generație care să-l priceapă. Atunci e dezgropat, selectat ... are inconștientul în viața sufletească. 11. Scriitorul mare place mai mult decât cel mic, pentru că, am văzut, e mai... mare. 12. Un poet, dacă nu are o calitate prin care întrece pe ceilalți, nu e poet de rasă. 13. Scriitorul adevărat nu se amestecă în genuri nepotrivite temperamentului său. Clasicul nu obișnuiește să zugrăvească incendiile apusului, nici romanticul nu se încumetă să ,,descoase" discursiv sufletele. 14. Adevăratul creator este până la un punct iresponsabil de creația sa, pentru că este dominat de ea. El ... ca și în toate artele, dimensiunile sale. Nu se poate concepe un MerimĂ©e autor al unui număr de nuvele egal cu al lui Maupassant. Nu se poate concepe un Leopardi autor al unui număr de volume egal cu al lui Hugo, chiar dacă Leopardi ar fi trăit optzeci de ani.
Ștefan Octavian Iosif - Lenore (Iosif)
... cerul e departe... Ce bine, vai, mi-a dat în schimb Pe rugile-mi deșarte? — Copila mea, odorul meu! Ascultă, fii cuminte! Nu supăra pe Dumnezeu Cu astfel de cuvinte! — Ah, mamă, mamă, e-n zadar, Și toate sunt pierdute! Nici Dumnezeu, nici iadul chiar Nu poate să-mi ajute! — Dar, fată, dacă te-a uitat Necredinciosul mire, Și poate el cu alta azi Trăiește-n fericire? La ... vino, ia-mă! Mâini! În zadar vă frământați; Ochi! în zadar mai plângeți. Ah, viața mea! Lumina mea! Apuneți și vă strângeți! — O, Doamne, nu te îndura De vorbele-i nebune! În deznădejdea-i fără frâu Nu știe, vai, ce spune! Ascultă, fată, sfatul meu! Te du la mânăstire Mireasa fără de noroc În cer găsește mire! — Ah, mamă, ce mi ... Vreau să-ți aud cuvântul. Vreau să te strâng la sânul meu... Cum geme-afară vântul! — Hei, geamă vântul, cât o vrea, Iubita mea, nu-mi pasă! Fugarul sforăie grăbit, Nu-i chip de stat în casă! Încinge-te de drum curând Te-oi duce-n goană cruntă Și jur că noaptea asta chiar ...
Gottfried August B%C3%BCrger - Lenore (Iosif)
... cerul e departe... Ce bine, vai, mi-a dat în schimb Pe rugile-mi deșarte? — Copila mea, odorul meu! Ascultă, fii cuminte! Nu supăra pe Dumnezeu Cu astfel de cuvinte! — Ah, mamă, mamă, e-n zadar, Și toate sunt pierdute! Nici Dumnezeu, nici iadul chiar Nu poate să-mi ajute! — Dar, fată, dacă te-a uitat Necredinciosul mire, Și poate el cu alta azi Trăiește-n fericire? La ... vino, ia-mă! Mâini! În zadar vă frământați; Ochi! în zadar mai plângeți. Ah, viața mea! Lumina mea! Apuneți și vă strângeți! — O, Doamne, nu te îndura De vorbele-i nebune! În deznădejdea-i fără frâu Nu știe, vai, ce spune! Ascultă, fată, sfatul meu! Te du la mânăstire Mireasa fără de noroc În cer găsește mire! — Ah, mamă, ce mi ... Vreau să-ți aud cuvântul. Vreau să te strâng la sânul meu... Cum geme-afară vântul! — Hei, geamă vântul, cât o vrea, Iubita mea, nu-mi pasă! Fugarul sforăie grăbit, Nu-i chip de stat în casă! Încinge-te de drum curând Te-oi duce-n goană cruntă Și jur că noaptea asta chiar ...
Ion Luca Caragiale - Cum stăm...
... Caragiale - Cum stăm... Cum stăm... de Ion Luca Caragiale — Cum stăm cu bulgarii? întreb pe amicul meu X... — Nici așa, nici aminteri. — Nu-nțeleg... — Cum, nu-nțelegi? Firește... fiindcă, păcum spui d-ta: nici așa, nici aminteri, însemnează parcă n-am sta în nici un fel, și într-un fel oarecare ... O revoluție agrară la vrăjmașii noștri nu ne poate face nici un rău, ba, poate, din contra... Atunci stăm bine! — Iar atât de bine, nu. Ia să mai citim: „Un ziar din Budapesta sosit azi dimineață ne spune că o persoană din anturajul prințului Ferdinand ar fi declarat într ... Un război, oricât de improbabil ar părea, poate fi totdeauna posibil!»" — Atunci, ce mai vrei? este o declarație oficială... Stăm rău! — Încă nu! Și urmează citirea: — „Noi nu vrem deloc război, a zis ministrul Ivancioff..." — Atunci, dacă nu vor, stăm bine! — „Trei șalupe bulgare cu explozibile..." — Stăm rău! — „Supraexcitarea populației rurale bulgare, în ajunul ridicării dijmei, este desigur ... cineva la bulgari fără să fie împușcat." — Rău! — „Mă duc astăzi la Silistra și la Arab-Tabia." — Bine! — „Bulgarii
... Caragiale - Cum stăm Cum stăm... de Ion Luca Caragiale — Cum stăm cu bulgarii? întreb pe amicul meu X... — Nici așa, nici aminteri. — Nu-nțeleg... — Cum, nu-nțelegi? Firește... fiindcă, păcum spui d-ta: nici așa, nici aminteri, însemnează parcă n-am sta în nici un fel, și într-un fel oarecare ... O revoluție agrară la vrăjmașii noștri nu ne poate face nici un rău, ba, poate, din contra... Atunci stăm bine! — Iar atât de bine, nu. Ia să mai citim: „Un ziar din Budapesta sosit azi dimineață ne spune că o persoană din anturajul prințului Ferdinand ar fi declarat într ... Un război, oricât de improbabil ar părea, poate fi totdeauna posibil!»" — Atunci, ce mai vrei? este o declarație oficială... Stăm rău! — Încă nu! Și urmează citirea: — „Noi nu vrem deloc război, a zis ministrul Ivancioff..." — Atunci, dacă nu vor, stăm bine! — „Trei șalupe bulgare cu explozibile..." — Stăm rău! — „Supraexcitarea populației rurale bulgare, în ajunul ridicării dijmei, este desigur ... cineva la bulgari fără să fie împușcat." — Rău! — „Mă duc astăzi la Silistra și la Arab-Tabia." — Bine! — „Bulgarii
Alexei Mateevici - Sfântul Vasile - Anul Nou în obiceiurile moldovenilor basarabeni
... laudă vredniciile (frumusețea ori hărnicia) fetei. Hăitul flăcăilor întotdeauna este mai frumos decât al băieților, care mai adeseori strică cuvintele, nepricepând bine înțelesul lor sau chiar le uită și nu le spun toate. Iată un ,,hăit flăcăiesc" care pare a fi unul din cele mai frumoase: ,,Am venit la domnul Și la împăratul ... iepe Cu copitele crăpate, Cu tei legate; Cu coada felezuiau, Cu urechile vânt trăgeau, Cu botul în sac puneau, Badei bine îi părea. Scoală, doamnă, nu dormi, Că noi de-aseară nu dormim, Că gerul ne geruiește, Viscolul ne viscolește, Limba-n gura ni se-mpletește. Doamna (numele fetei) din pat s-a sculat, Cu ... noi de spate, Anul Nou cu sănătate!" Vedem că în hăitul adus aici se povestește toata istoria muncii plugarului și a facerii pâinii chiar pân' la coacerea colacului ,,zăhăruit" și ,,îndulcit" pentru ,,plugărași". Țăranul nostru basarabean, întâlnind Anul Nou, se gândește mai înainte de toate la roada acestui an ... anul viitor stă numai în pâine, cum și este în adevăr. De aceea, și sărbătoarea Sfântului Vasile, stăpânului plugarilor, este cu totul plugărească, țărănească, iar nu bisericească. Adăuza după hăit, ...
Cincinat Pavelescu - Antologia epigramei românești
... ne me pince, La tĂ©naille de Mellin!... Probabil că verva epigramistului strânsese în cleștele ironiei sale neînduplecate mâna delicată a lui Ronsard, chiar în fața regelui. (Nu vi se pare că istoria se repetă și că epigramiștii își continuă obiceiul la dejunurile recente de la palatul regal?) Mellin de St. Gelais a ... scrie, fabula, apologul și epigrama s-au perimat cu desăvârșire, fiecare putând să-și spună părerile fără frică și fără înconjur. Jurnalismul, într-adevăr, tinde nu numai în Franța, dar chiar la noi și pretutindeni, să înlocuiască, pe lângă satiră și epigramă, mai toate genurile literare. Aici vedem cum presa de partid, când e condusă de ... les choses et Ies hommes dont îl parle. ClĂ©ment Marot regretă că poemele celor Două Testamente de Villon sunt pline de nume absolut necunoscute, chiar pe vremea aceea, și de aluziuni la fapte mărunte care nu pot să mai deștepte nici chiar o efemeră amintire. Și el sfătuiește pe poeți să nu-și mai aleagă subiectele Sur telle chose basse et particuliere. Părerea lui Marot e desigur împărtășită de critica cea mai avizată. Cred, însă, că sfatul ... ...
... Mii și sute de mioare... Ies în vară fătătoare; Berbeci are sute-ntregi, Cu cozile pe telegi, Și ciobani tot înarmați, Cu postavuri îmbrăcați, De nu crezi că sunt ciobani, Ci chiar neaoși căpitani. Nu mi-e ciudă de asta Cât mi-e ciudă de alta: Oprișanul încă-și are Herghelii în număr mare, Două, trei, cinci mii de iepe ... de casă! Voi dormiți și nu vă pasă Soarele c-a răsărit Și pe mine m-a trezit, Dar voi oare nu gândiți Când în somn vă leneviți Că am țară de domnit Judecăți de săvârșit Și boieri de boierit?" Toți aprozii se trezeau Și lui vodă ... Pe-Oprișan cât ea-l vedea, Sus, la domnul se ducea, Și-n genunchi trupu-și frângea Și grăind amar plângea: ,,Alei! doamne, fătul meu! Nu te ierte Dumnezeu Să omori pe Oprișanul Că-i peri până la anul! Știi tu, Mihneo, ori nu știi Că-n ziua Sântei Marii Era, doamne, ca să-ți vie Firman de la-mpărăție Să te scoată din domnie? Ș-aveai parte de ... a napoit Dăruind ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de februarie
... Nededate încă bine cu mârșavul povârniș; Altele, mai decăzute, mai deprinse, sau mai rele, Râd de cele care-au lacrimi sub al genelor umbriș... Lacrimi?... Nu mai știu să plângă de o vreme-ndelungată... Lacrimi?... Au vărsat destule ele, care nu mai plâng... Lacrimile nu dau pâine, și nici jimbla cea uscată Nu se cumpără cu ele, dacă pică sau se strâng. A! Civilizare! Secol de progres și industrie, Ai mașini de aburi duse, și cu ... revoltatele furtuni... Trăsnetul putea să cadă, c-ar fi râs și-atuncea încă... Inima i se schimbase în prăpastie adâncă, Pe-ale cărei margini triste nu mai crește iarbă chiar. Și din care nu reurcă nici răsunetul afar'. Unde se gândește, însă, stând în jețul ei trântită?... Fața ei odată mută e acuma-nsuflețită... Iat-o... Pare că vorbește ... plânsul de sunt ani îndelungați... Armonie! Limbă sfântă, care e ș-a ta putere Dacă faci să curgă lacrimi ca o dulce mângâiere Chiar din ochii ce de ele se arată mai secați? Care e ș-a ta putere, tu ce-nsuflețești îndată Chiar ...
Titu Maiorescu - Despre progresul adevărului în judecarea lucrărilor literare
... acum, ea amuțește apoi: auzită aici, ea se pierde acolo. Uneori o prinde cel ce o aude și își aduce aminte de ea, o poartă chiar din loc în loc. Dar tot nu mai este vorba dintâi; aducerea-aminte e necredincioasă; vorba purtată de altul nu e gândul vorbitorului, ci graiul purtătorului. De aceea sunetul trecător caută a se transforma în litera statornică, și ideea astfel întrupată, spărgând marginile ... dată adevărul conceput, autorul îi dă întruparea literară și îl aduce în viața publică. Presupunem că a ales un timp oportun și că nu este vorba de o concepțiune în afară de atmosfera actualității, ci de o idee, deși nouă, dar născută din chiar mijlocul luptelor intelectuale ale epocii în care trăiește și ale poporului din care s-a născut. Atunci prima întâmpinare din partea publicului și ... de a supune unei perpetue examinări fundamentul părerilor sale, el își are cercul inteligenței închis, se opune noului adevăr și, făcând aceasta, crede chiar că are în sine o mișcare în folosul inteligenței, pe când, în fapt,