Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU SE SIMȚI BINE
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 593 pentru NU SE SIMȚI BINE.
Alecu Russo - Despre "Steaua Dunării"
... de a ți le împărtăși. I. Că numărul abonaților la Steaua Dunării ar fi mare... deși mare... dacă!... Pot oare spune acest dacă?... Nu te vei mânia și supăra ca alți redactori... care nu se mulțumesc a fi numai redactori, dar vor a fi școală, sau cel puțin un eho al școalelor muncite de România literară ... negreșit foarte frumoase, dar pentru mulți moldoveni de prin țară și de prin munți, unde răzbate Steaua , sunt moarte. Adă-ți aminte de Patria , ce nu o înțelegeam nici tu, nici eu, deși scrisă pe hârtie frumoasă, cum nu se fabrichează la Piatră. Muncește-ți pana și pune o zăbală străinismului. În adevăr, străinismul ne-a deșteptat odată, dar începe de o vreme ... până la sfârșitul lumii, se poate, de nu ai fi judecător la Berlin, adică Vornicia de aprozi și Divan de întărituri. Cumpănește și dezleagă cum se poate uni astă greutate cu fala vestită, cu mâna darnică și inima cea deschisă a românului... IV. Altă descoperire am făcut, că răul ... Steaua... România literară... sau cel nămol de rele tălmăciri ce le vând Iașul și Bucureștii?... Adevărul este că și aicea încep oamenii a ...
Mihai Eminescu - Înger și demon
... a genelor umbrire; Ce-ți lipsește să fii înger - aripi lungi și constelate. Dar ce văd: Pe-a umbrei tale umeri vii ce se întinde? Două umbre de aripe ce se mișcă tremurânde, Două aripe de umbră cătră ceruri ridicate. O, nu-i umbra ei aceea - este îngeru-i de pază; Lângă marmura cea albă văd ființa-i aeriană. Peste viața-i inocentă, viața lui cea sântă ... Contra inimii murinde, sufletul vor să-i sugrume! A muri fără speranță! Cine știe-amărăciunea Ce-i ascunsă-n aste vorbe? - Să te simți neliber, mic, Să vezi marile-aspirații că-s reduse la nimic, Că domnesc în lume rele căror nu te poți opune, C-opunându-te la ele, tu viața-ți risipești - Și când mori să vezi că-n lume viețuit-ai în zadar: O ... Alte lacrimi, alt amar Mai crud nici e cu putință. Simți că nimica nu ești Și acele gânduri negre mai nici a muri nu-l lasă. Cum a intrat el în viață! Cât amor de drept și ...
Alexei Mateevici - Ce ne trebuie nouă%3F
... cea mai neapărată și numai atunci, când va fi ea îndeplinită, putem să le îndeplinim pe celelalte. Drepturile, care vor fi cerute de noi atunci, se despărțesc în două: l. drepturi naționale (drepturile norodului nostru) și 2. drepturi cetățenești. Orișicine știe că împărăția rusească este locuită nu numai de ruși și de moldoveni, ci mai trăiesc în ea multe alte neamuri, care vorbesc fel de fel de limbi, au fel de fel ... care locuiește într-o țară atât de mare, ca Rusia, trebuie să mai aibă și de sine cârmuirea (autonomia) lui, căci fiecare neam numai atunci se ocârmuiește bine, când se cârmuiește potrivit cu obiceiurile lui, potrivit cu drepturile lui naționale. Pe de altă parte, dintr-un oraș, cum este, de pildă, Petersburgul, nu se pot ocârmui bine fel de fel de neamuri, care prind bucăți de pământ din împărăție, depărtate de capitala țării (de târgul cel mai mare). Așa fel de cârmuire ... trebuie să le cătăm și noi, moldovenii. Al doilea rând de drepturi este alcătuit din drepturile numite cetățenești, vasăzică, acele drepturi, de care trebuie să se folosească toți cetățenii (locuitorii) Rusiei, fără deosebire de nație (norod) și credință. Aceste drepturi sunt trebuincioase, pentru ca traiul poporului întreg să ...
Paul Zarifopol - Caragiale, pe scurt
... de perturbarea bruscă a unei experiențe perceptuale neobișnuit de intense! Medicul care, din oficiu, a făcut autopsia, îmi spunea că încă nu văzuse creier atât de frumos dezvoltat; însă nu văzuse nici o arterioscleroză atât de perfectă, încât aproape nu se înțelegea cum putuse mașina să nu se oprească încă de mult. Puțini dintre prietenii lui Caragiale rezistaseră ispitei naive de a interveni cu sfaturi, ca să-l hotărască a ... exemplu, și din punctul de vedere al artei respective. Acesta e, probabil, efectul unui obicei propriu vocației politice, al cărei nerv este, hotărât, numai îndrăzneala, nu totdeauna de calitatea cea mai fină. Se zice că odată, pe când se discuta în o comisiune a Camerei o lege industrială plină cu amănunte de specialitate, un politician, cunoscut ca întrerupător hazliu, a aruncat ... cu orice preț, și, precum am observat, întâmplarea aceasta, la locul și timpul dat, era intempestivă. Fixați asupra acestei relativități istorice, ar fi potrivit să nu se mai mârâie după fiecare constatare a unei vocații atăt de evidente, ci, sau să se ...
... dară adevărat. Pe la anul 1838 sau 1839 mă întâmplasem într-o după-masă la polcovnicul M., unde o numeroasă adunare de militari și particulari se îndeletnicea a bea ciubuce pe niște lungi divanuri în odaiacea mare, care pe atuncea încă nu se chema, peste tot locul, salon. Fumul întuneca odaia și vorba felurită se curmezeșea. În mijlocul vuietului, ușa se deschise și dl Maior B... intră. Un ura îl primi și vorbele își luară iar cursul lor. Iașul la 1839, ca și astăzi, nu se deosebea prin vreun entuziasm strașnic pentru nici o individualitate sau vro pricină. Primirea dlui B. mă mira... și este de mirare, căci omul nu avea nimică de cele ce impune o persoană societății Iașului. Nici înrâurire... nici bogăție... nici lingușire... nici tinerețe, nici scandaluri politice sau amoreză; cronica Iașului ... sosi... Un soldat adusese holeră în Iași, într-o clipală moartea își întinse aripile asupra marelui oraș. De multe ori slobozind unui soldatfoaia la spital, se ducea la groapă. La început ocârmuirea, spreliniștea poporului, ascundea răul, dară răul îndoindu-se, însutindu-se în puține zile, spaima apucă orășenii; începură oamenii afugi ca în bejăniile tătărăști, cei care rămâneau se
Mihai Eminescu - Antropomorfism
... rândunele, Cum din cuib scot puii capul, se cutează pe ulucuri Și apoi la miezul nopții îi aud făcând buclucuri, Sărutându-se cu ciocul, drăgostindu-se-ntre ele.  Soarte-avem nefericită  îi răspunse-atunci bătrâna: Nu-i găină rândunica, rândunoiul nu-i cucoș. Necredința lor știută-i; aspri, răi, tiranicoși, Ei trezesc vÄ�ața-n inimi și apoi o învenină. Numai flori-s fericite, căci pe ... Își zburli penele-n ceafă și cu furie s-aruncă. Luptă crunt, pe când deoparte stă nefericita pruncă, Urzitoarea Iliadei, ce își plânge Don Juanul. Se trântesc, se rup cu ciocul și mănâncă tăvăleală  Obosesc. Se naște-acuma pe-o minută armistiț. Dar curând se-ncaier iarăși. Don Juanul cel pestriț Cade-n sânge și sultanul trâmbiță pe el cu fală. Iară doÅ„a nu trădează ce-n simțire-i se petrece, Nu trădează de-i durere, voioșie, nepăsare  Poate vru să deie prețul părții cei învingătoare Și de-aceea rămăsese ca și marmura de rece. Ci ... vorbiri spirituale, observații învățate, Despre-a artei culinare mari mistere-ntunecate, În divină nepăsare, ei stau jertfa s-o consume. Vai! de ce nu ...
Petre Ispirescu - Cele douăsprezece fete de împărat și palatul cel fermecat
... deșteptase. Visase că unde venise la dânsul, măre, o zână mai frumoasă decât toate zânele din cer și de pre pământ, și-i zisese să se ducă la curtea împăratului locului aceluia, că acolo are să se procopsească. Când se deșteptă, își zise: "Mă, ca ce să fie asta?" și începu a se pune pe gânduri; toată ziulica îl munciră gândurile și nu se domirea de loc, de loc ca ce să însemneze un asemenea vis. El nu înțelegea că steaua sub care se născuse venea să-l slujească. A doua zi, mergând iarăși cu vitele la păscut, abătu din drum și dete iarăși pe la copaciul ... câte o noapte. Împăratul aștepta cu mare nerăbdare în fiecare dimineață ca să-i aducă câte vreo veste bună; dară în loc de aceasta, i se spunea că junii ce se puneau de pândă seara nu se mai găsesc dimineața. Nu se știa ce se fac. Nici de urmă măcar nu li se ...
Nicolae Filimon - Ernani. Operă serie în 4 acte
... a lăsat nimic de dorit; dar în partea cantabilă a acestui rol a fost prea mediocru în raport cu ceea ce se cere pentru esprimarea ad litteram a acestei partițiuni baritonale, scrisă pe o estențiune și pe un volum de voce mai mare decît ale ... simță o deosebire însemnătoare între felul cu care a esecutat și forța ce urma să dea acestei părți, ca să fie interpretată cum se cade și să placă mai bine publicului. D. Cesare della Costa, în rolul lui don Ruy Gomez da Silva, a fost bine în toate. Ca artist dramatic a susținut frumos, cu mult natural și cu multă demnitate, caracterul lui Silva, grande di Spania; ca cîntăreț ... cadența de la cavatina Infelice e tu credevi [3] este cu totul lipsită de simțul comun; saltul făcut de la octava basă la cea acută nu este decît un salt mortale, o sforță monstruoasă, și am dori ca să nu se mai repete fiindcă efectul ce-l produce, deși îndrăzneț, e neplăcut. Orchestrul, corul, au mers prea bine pentru că au fost ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Trubadurul
... pare falsă calea pozitivismului. Se vede că un mare adevăr, la trecerea sa din natură în noi, nu se supune la aceeași lege generală. Și nu e adevăr care să fie perfect identic în toate capetele; dovadă despre aceasta e că în vreme ce acest adevăr rămâne în stare de abstracție ... Nu, nu, răspunse Trubadurul, cătați în ochii mei și veți vedea dacă-mi arde de basme. Pe supt pielea lustruită a obrajilor lui se resfirau, ca o rețea vânătă, firele vinelor. Gura mică, cu niște buze subțiate, ca un arc tras cu creionul pe hârtie albă. Ochii verzi dormitau ... cu frunze late și crețe. La umbra unui carpen voi Trubadurul să poposim. Ne îngrijea soarta Trubadurului. Totdeauna fusese plăpând și chinuit de vise, dar nu așa de slab și de deznădăjduit. Îl cocoloșeam cât puteam. Nici de bani, nici de casă, nici de cărți el nu trebuia să se îngrijească. Ne era drag peste măsură. Durerea, ca și veselia lui erau desfrânate. Nici tragedian, nici comedian n-ar fi putut să-l întreacă în ... greu să mă înțelegeți fără să vă sfărâmați metoda voastră d-a judeca, d-a înțelege și d-a simți ...
Petre Ispirescu - George cel viteaz
... lui. Ea venea totdeauna, spre a se adăpa, la apele cele limpezi ale fântânei. Într-una din zile, păscând pe ici pe colea, se apropie de stuful cu flori. Cum dete de copil, se puse lângă dânsul, începu să-l lingă și să-și apropie ugerul de gurița copilașului. Acesta, cum simți, începu să sugă și supse până ce se sătură bine, și așa dor prinse capra de copil, încât o lună de zile nu se depărtă de lângă dânsul. Călugărul, văzând că nu-i mai vine capra, începu s-o caute, și caut-o în sus, cautÂo în jos, capra nicăiri. Își luase nădejdea de la dânsa ... este fecior de împărat. După ce se mai mări, călugărul îl învăță să citească și să scrie. Plânse George și călugărul, când muri capra, de nu li se zvântă lacrimile de la ochi multă vreme. O îngropară ca pe oameni. George se tângui mai cu foc de pierderea ei. El știa bine că nu-l făcuse capra, dar o cinstea ca pe o mamă, ca pe una ce-l hrănise și-l crescuse.
Ion Luca Caragiale - Grand H%C3%B4tel "Victoria Română"
... triști și adoarme oftând greu din afund. - Toată intervenirea mea acum în favoarea animalului este zadarnică. Degeaba raționez eu de sus de la fereastră, că nu le e permis unor oameni ai autorității să turbere liniștea nopții și somnul contribuabililor. Pot eu striga mult și bine: cine m-aude? Huiduiturile și râsetele acopăr chiar glasul celui mai interesat, chelălăiturile animalului. ÎI mai văd doar cum se zbate sub loviturile măturoaielor, ridicând cu contorsiunile lui un nor gros de praf... Sunt nervos; nu mai pot privi; dar tot ascult... De mirare... câinele nu mai țipă deloc. A fugit!... Urmează râsete... Mă uit iar. Măturătorii stau tolăniți pe trotuar; iar la lumina felinarelor din colțuri se vede în mijlocul stradei victima lungită - e un cățel mic, alb și lățos... Mă culc supărat la loc. Mai am două ceasuri și scap... Bietul ... are? dumnealui a fost amantul meu? Comisarul, îndreptându-și mondirul boțit la piept: -Sergent! E beată...la arest! Doi inși o înhață; ea se smucește și dă să se repează iar; dar un sergent voinic o apucă de braț și o-nvârtește-n loc: -