Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PIERDE (ÎN)
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 809 pentru PIERDE (ÎN).
Mihai Eminescu - S-a dus amorul...
... mai vin, Și nici prin gând mi-or trece. Atâta murmur de isvor, Atât senin de stele, Și un atât de trist amor Am îngropat în ele! Din ce noian îndepărtat Au răsărit în mine! Cu câte lacrimi le-am udat, Iubito, pentru tine! Cum străbăteau atât de greu Din jalea mea adâncă, Și cât de mult îmi pare ... blândă față, Să faci din viața mea un vis, Din visul meu o viață. Să mi se pară cum că crești De cum răsare luna, În umbra dulcilor povești Din nopți o mie una. Era un vis misterios Și blând din cale-afară, Și prea era de tot frumos De-au ... un înger mi-ai părut Și prea puțin femeie, Ca fericirea ce-am avut Să fi putut să steie. Prea ne pierdusem tu și eu În al ei farmec poate, Prea am uitat de Dumnezeu, Precum uitarăm toate. Și poate că nici este loc Pe-o lume de mizerii Pentr-un ...
Mihai Eminescu - S-a dus amorul
... mai vin, Și nici prin gând mi-or trece. Atâta murmur de izvor, Atât senin de stele, Și un atât de trist amor Am îngropat în ele! Din ce noian îndepărtat Au răsărit în mine! Cu câte lacrimi le-am udat, Iubito, pentru tine! Cum străbăteau atât de greu Din jalea mea adâncă, Și cât de mult îmi pare ... blândă față, Să faci din viața mea un vis, Din visul meu o viață. Să mi se pară cum că crești De cum răsare luna, În umbra dulcilor povești Din nopți o mie una. Era un vis misterios Și blând din cale-afară, Și prea era de tot frumos De-au ... un înger mi-ai părut Și prea puțin femeie, Ca fericirea ce-am avut Să fi putut să steie. Prea ne pierdusem tu și eu În al ei farmec poate, Prea am uitat pe Dumnezeu Precum uitarăm toate. Și poate că nici este loc Pe-o lume de mizerii Pentr-un ...
Dimitrie Anghel - Liniște (Anghel)
... Dimitrie Anghel - Linişte (Anghel) Liniște de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 20 oct 1902 (sub titlul "În grădină") Cît de sfioasă crește noaptea, pălind încet din scară-n scară Și cîtă liniște se lasă; pe cer grămezile de stele Răsar ca niciodată ... într-o comoară. Lîngă habuz, leandrul fraged din cînd în cînd arunc-o floare, Iar apa-nrumenind o clipă, cînd își reface-oglinda-n lună, În loc de-o floare vede două cum tremurînd se împreună Ca două guri care se cată de mult să-și dea o sărutare. Vedenii lunecă ... pe drumuri feriți de orișice ispită, Iar eu, pășindu-le pe urmă, trec ca o umbră fericită Ce-ar rătăci pierdută-n tihna Cîmpiilor Elizeene. În slavă brațele-amîndouă le-nalți atunci, și-n noaptea clară Îngenunchind, sărut pămîntul și-i mulțumesc, simțind în
Mihai Eminescu - Diamantul Nordului
... orașe, castele de regi; Abia vede-o țară și iarăși o lasă, Căci piatra luminei gândirea i-apasă. De ani e pe cale... Se vede în fine Cuprins de pustiuri, de negură pline, Încet poticnește al calului pas, Și-n noapte departe se pierde-al său glas. El vede munți mândri, asupra cărora Pădurile negre nu știu aurora Și toate formează clădire înaltă De stânci ce grămadă stau una ... vine mândrul al mărilor crai. Cu gâturi întinse sirepi de omăt Prin norii cei negri zburau spăriet, Mânați de gigantul cu barb-argintoasă, Ce vântul în două despică frumoasă. Văzându-l pe tânăr înalță toiagul O aspră privire i-aruncă moșneagul, Cumplit amenință, în arc se coboară Și piere în doma-i înalt solitară. Se-ntunecă iarăși, în fulger năzare Vedenii uimite palatul cel mare; Năzare bătrânul în bolta ferestii, În pletele-i albe cunună de trestii. Fugea Cavaleriul. Dar codri-n urdie În urmă-i s-adună și iar se-mprăștie; Câmpiile șese alunecă iute, Deasupră-i s-alungă de fulgere sute, Și luna s-azvârle pe-a ... auzi cum pe frunze alunecă stropii, Ș-aleele scutur de rouă o ploaie Iar soarele nalță în
Mihai Eminescu - Diamantul Nordului (Capriccio)
... orașe, castele de regi; Abia vede-o țară și iarăși o lasă, Căci piatra luminei gândirea i-apasă. De ani e pe cale... Se vede în fine Cuprins de pustiuri, de negură pline, Încet poticnește al calului pas, Și-n noapte departe se pierde-al său glas. El vede munți mândri, asupra cărora Pădurile negre nu știu aurora Și toate formează clădire înaltă De stânci ce grămadă stau una ... vine mândrul al mărilor crai. Cu gâturi întinse sirepi de omăt Prin norii cei negri zburau spăriet, Mânați de gigantul cu barb-argintoasă, Ce vântul în două despică frumoasă. Văzându-l pe tânăr înalță toiagul O aspră privire i-aruncă moșneagul, Cumplit amenință, în arc se coboară Și piere în doma-i înalt solitară. Se-ntunecă iarăși, în fulger năzare Vedenii uimite palatul cel mare; Năzare bătrânul în bolta ferestii, În pletele-i albe cunună de trestii. Fugea Cavaleriul. Dar codri-n urdie În urmă-i s-adună și iar se-mprăștie; Câmpiile șese alunecă iute, Deasupră-i s-alungă de fulgere sute, Și luna s-azvârle pe-a ... auzi cum pe frunze alunecă stropii, Ș-aleele scutur de rouă o ploaie Iar soarele nalță în
... de George Topîrceanu Am îndrăgit, fără nădejde, Pe zâna moartă — Fericirea. Să nu vă bateți joc de mine, Sunt om — ca voi — în toată firea... Și-o văd, în fiecare noapte, Mireasa tânără cum vine; Ca o vedenie ușoară Încet s-apropie de mine. Din creștet, vălul alb, subțire De-a pururi ... ori părere, Eu te iubesc de mult, zeiță! Dar ochii tăi, ascunși vederii Nu vor, cu dulcea lor otravă, Să-mi vindece durerea-nfiptă Adânc, în inima bolnavă. O, vino, vino mai aproape, Aruncă vălul de pe față! Să simt fiorul sărutării, Să te cuprind odată-n brațe!... — De la ... menit să fim, iubite, În veci aproape și departe. Pierdut ești pentru totdeauna, De-mi ceri să-ți dau o sărutare, Că, dacă mă cuprinzi în brațe, Ca fumul, trupul meu dispare. E vai de cel ce-n viața asta, În suflet, taina mea o poartă. Când toți vor crede că sunt vie, El singur știe că sunt moartă!... ..................... Plutind, pornește pe alee, S-ascunde-n ...
Andrei Mureșanu - Un rămas bun de la Brașov
... Andrei Mureşanu - Un rămas bun de la Braşov Un rămas bun de la Brașov de Andrei Mureșanu Sus pe deal, ori jos la vale, În deșert privesc oftând, Cătră bine nu văd cale, Simț că soartea are-n gând Să m-arunce-n munți cu gheață, Ah, amara mea viață ... tinerele, Mielușei nevinovațți, Ce-ați fost sub grijele mele, Spuneți, v-am dat să gustați Vrun venin din mugur verde, Iarbă-de-fier, ce vă pierde? Rămâi, țară, sănătoasă, În al tău leagăn firesc, Nu-n deșert, că ești muntoasă, Încât ție nu-ți sosesc Caldele soarelui raze Ce prin munți pustii s-așează. Rămâneți ... voastre ruini turtite, Doamne, mult mai cugetam Că asemenea ursită Va fi mie rânduită! Tâmpă, frumoasă Sioane! P-al tău vârf când mă suiam, Ca în nescari vii icoane, Tot ținutul revedeam! Oar, lăsa-m-a cruda soarte Să te mai calc pân-la moarte? Oltule, vale frumoasă! Mult ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de iunie
... la amicia ta, Și cântecele tale zburau la nemurire, Și nimeni nu le uită și nu le va uita! Tu n-ai murit de foame în trista ta cădere, Și n-ai văzut în lacrimi pe mumă-ta-n durere, Prin cântecele tale născuși neatârnat, Și Muza ta duioasă poet te-a consacrat, Dar ea totdeodată nu ... numai ca martor l-a zilelor banchete Și-o viață dureroasă în lume să târăști"... Iar când voia să fie de lauri coronată, În taină să se-ncline pe fruntea-ți inspirată, Puteai în candelabre s-aprinzi ca s-o primești, Făclii nenumărate, sub care să pălești, Cu tâmpla rezemată de mâini, o-ntreagă noapte, Și până despre ziuă ... după voință, s-alergi în lumea mare, Veneția să-ți cânte o dulce inspirare, Prin sălile dogale voios să rătăcești, Să zbori până la Lido în neagra ta gondolă, Cu fruntea luminată de-o sfântă-aureolă, Și plin de o iubire eternă, să iubești! Să-ți pierzi orice iluzii, ș-amorul ... cu ideal, Făcând pe a ta Muză în clipă să creeze Taverna-n care vinul să curgă ca un val, Alături cu palatul în ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira I
... are, Nu pot să nu hulească știința; dar rău fac, Căci vorba lor n-ascultă bărbații înțelepți. Frumos tu judeci, minte, așa să fie trebui! În veacul nostru însă, a răilor povețe Țin duhul în strânsoare, împiedicând știința Ce n-are atâta numai protivnici și vrăjmași, Câți eu în scurt aice acum am arătat, Sau care puteam încă și mai fățiș să-i număr. Azi cumpăna-aurită a Temidei se află În ... ascunde-ți capul sec, Și subt o barbă lungă stomacul îmbuibat. Diaconul să meargă cu cârja înainte; Te-ntinde într-o caretă, și tot blagoslovește În dreapta și în stânga, când ești plin de venin. Din aste te-i cunoaște că ești arhipăstor, Și toți cu umilință ți-or zice preasfințite. Ce iese din ... scrie, nici citi. Asemenea cuvinte și pilde auzind, Astâmpără-te, minte, și nu fii supărată Că ești necunoscută, căci pașnica viață La cel care petrece în liniștit locaș, Deși urâtă pare, dar n-are-nvăluiri. Dacă înțelepciunea a vrut să te-nzestreze Cu darurile sale, te bucură în sine, Și cugetă în ...
George Topîrceanu - Poșta redacției
... aduci întâi certificat Precum că ești inamovibil, — Profesor... popă... magistrat... Să-ți faci întâi o carieră, Ori cel puțin o sinecură, Ceva, un loc în atmosferă... Și mai apoi literatură. Credeam și noi odinioară Și poate astăzi credem încă, Deși iluziile zboară, — Că tot ce zboară se mănâncă... Da ... mele Și versul meu e-naripat, — Și-n loc să mănânc eu din ele, Pe mine ele m-au mâncat! Dar dacă simți arzând în tine Al artei foc nepotolit, Căldura "flăcării divine" Ce și pe mine m-au pârlit; De vrei ca vulgul să te-admire Și orice prost ... bravo, ai talent! În existența ta pribeagă Tot singur, mândru și sărac, De vrei să lupți cu lumea-ntreagă Ca Cyrano de Bergerac; De-s în zadar a mele sfaturi Pe lângă visul tău, frumos Ca un castel cu zece caturi Din care cazi cu capu-n jos; De ... fii trimis în frunte Când s-o isca un nou război, Și nenorocul să te-nfrunte Când te-i întoarce înapoi, — Necazuri cu nemiluita În lunga ta captivitate, Să-ți pierzi amicii și iubita Ș-un post la Universitate... Visând, ...
Ștefan Octavian Iosif - Pasteluri (Iosif)
... n cîrciumă s-adună ; Pe cîmp abia se mișc-o turmă, Tînguitor talanga sună — Ciobanul a rămas în urmă, Cu cotul rezemat în bîtă, El cată dus în depărtare. Dar seceta posomorîtă Se-ntinde fără de hotare... II Prin sat aleargă paparude Și se-nvîrtesc în danț vioaie : Își scutur' pletele lor ude, Cîntînd descîntece de ploaie. Un uliu sus, deasupra noastră, Din aripi bate ostenit, Pierdut în liniștea albastră A cerului nemărginit. Nori albi din zare se ridică — Par minunate jucării ; Se-nșiră, se desprind, se strică În praf de raze aurii... III Tresari din somn... Ce harmalaie ! Țigani cu șatra — ce mai vrei ? În car, sub rogojina spartă, Fumează, cîntă, rîd femei... O droaie de copii în zdrențe Fac roată și se bat, și sar... Dulăi bătrîni, cu limba scoasă, Merg serioși pe lîngă car... Se depărtează caravana... De praf, abia o ... lor e lumea toată !... V Coboară seara pe cîmpie... Pe drum pustiu, un car cu boi Se leagănă încet, departe... Cresc nori de pulbere-napoi. În car, îngînă cărăușul Un cîntec vechi și trist nespus, Ca o poveste-ntunecată A veacurilor ce-au apus... Și, cum se ...