Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PUS PE USCAT
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 223 pentru PUS PE USCAT.
Petre Ispirescu - Ileana Simziana
... Simziana de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un împărat. Acel împărat mare și puternic bătuse pe toți împărații de prinpregiurul lui și-i supusese, încât își întinsese hotarele împărăției sale pe unde a înțărcat dracul copiii, și toți împărații cei bătuți era îndatorați a-i da câte un fiu d-ai săi ... fiindcă n-avea încotro. El nu știa cum să facă, cum să dreagă, ca să împlinească voia acelui împărat de a-i trimite pe unul din fiii săi, ca să-i slujească: fiindcă n-avea băieți, ci numai trei fete. Dintr-aceasta el sta pe gânduri. Grija lui cea mare era ca să nu crează acel împărat că el este zacaș și se îndărătnicește a-i trimite vreun ... grajduri, și de nici unul nu i se prindeau ochii, deși erau armăsarii și caii cei mai buni din toată împărăția. În cele mai de pe urmă dete și peste calul tatălui său din tinerețe, răpciugos, bubos și zăcând pe coaste. Cum îl văzu, se uita la el cu milă și parcă nu se îndura să se depărteze de dânsul. Calul, dacă văzu așa, îi ...
Mihai Eminescu - Fata-n grădina de aur
... să-l ție sfântul. Ajunse-o vale mândră și frumoasă  Părea că-i chiar grădina lor de-acasă. Și sub un tei el de pe cal se dete, Se-ntinse leneș jos, pe iarba moale  Din tei se scutur flori în a lui plete Și mai că-i vine să nu se mai scoale. Și ... șoptind din mii de laturi, Și corbii croncănesc și zboară-n fală În aer clar ca pete de cerneală. Atunci o frică inima-i pătrunde, Pe cal se pune și fugi din vale, Și-n loc s-urmeze drumu-acolo unde Voia să meargă, s-a întors din cale. Sosește iar în ... o, scumpul meu odor, Pân- ce să mângâi inima-mi amară Culca-mi-aș capul la al tău picior Și te-aș privi etern ca pe o steauă Frumos copil, cu umerii de neauă.  O, geniu mândru, tu nu ești de mine, De-a ta privire ochii mei ... sufletu-i divin: El stă frumos sub bolțile ferestii, Purtând în păr cununa lui de trestii. Blond e-azi și părul lui de aur moale Pe
Panait Istrati - Ciulinii Bărăganului
... toate țările locuite de români, și care se adresează aceluia ce-și ingăduie prea multe libertăți în public: — Ia ascultă, mă! ce, te crezi pe Bărăgan...? Căci Bărăganul e singuratec. Pe spinarea lui, nici un copac! Și de la un puț la altul, ai tot timpul să mori de sete. Nici de foame nu te apără ... ești înarmat contra acestor două nevoi ale gurii și dacă vrei să te afli singur cu dumnezeul tău, atunci du-te pe Bărăgan: e ținutul pe care creatorul l-a hărăzit Munteniei pentru ca românul să poată visa în voie. O pasăre care zboară între două lanțuri de munți ... viața lui e grea, și el nădăjduiește mereu că cineva va veni poate odată să-i arate cum ar putea să muncească mai cu folos pe îndărătnicul lui de Bărăgan. Visări, gânduri, înălțare și pântec gol, iată ce dă gravitate omului născut pe Bărăgan — această pustietate care ascunde apa în străfundul ei și unde nimic nu răsare de la sine, nimic, în afară de ciulini. * * Nu e ... Ai zice că Bărăganul se cocoșează, se întinde, după voință, bucuros de toată lumea asta de ciulini, care se dă de-a berbeleacul pe ...
... curgă vinul, nene Cărășel, răspunse iute băiatul dulcețăresei Iordăchioaia. - Când e miezul nopții, de dorm și apele - atunci joacă dracii și strigoii între hotare –, pe la vreme aceea mergi în câmp, pe un fânaț, și ascunzi fluierul într-un mușinoi de furnici, care-i scos taman pe hotar. Apoi, te-ntorci acasă, fără să te uiți îndărăpt, iar la nouă zile te duci, iarăși la miezul nopții, și-ți iai trișca. O ... când o zări, dimineața, la poartă, leșină, gândind că-i făcătură și zăcu trei săptămâni la pat. Kauk o duse la comună, suduindu-l amarnic pe Cărășel, căci numai el putea să fie poznașul. „Domniiâ€� de la comună îl chemară pe Cărășel printr-o mărcuță, cum era obiceiul pe vremea aceea, ca să-și dea seama de fapta lui. Serafim se duse la comună cu fața smerită ca un călugăr. Iapa cu pricina se ... cu bărbile ca niște mături stufoase, și armeni tineri, cu mustața de-abia înspicată. Au părăsit tejgheaua ca să-ncingă sabia și să hoinărească, noaptea, pe drumuri. Crâșmarul Mandache Sorcovăț scoate din beci vinul cu garafa și-l toarnă în ulcele, umblând jur-împrejur ...
Vasile Alecsandri - Legenda ciocârliei
... spaima și ca dorul. El fuge pe sub soare, el fuge pe sub lună Și piere într-un fulger cum piere vestea bună; Și trece pe sub nour, și trece pe sub stea Clipiș, cum se strecoară prin oameni vestea rea! Se duce calul Graur spre codrii de stejari În care greu se luptă balaurii cei ... zare Cu-albastra, zgomotoasa, clocotitoarea mare. Acolo calul Graur își încetează zborul, Nemaiavând pământuri să bată cu piciorul, Iar Lia se coboară cu grabă de pe cal Și merge de se pune pe-al mării verde mal, Privind cu dor la raiul din fundul depărtat Pe care se ridică al soarelui palat. Pe unde-ți merge gândul, stăpâna mea iubită? O-ntreabă glasul umbrei de cale obosită. Ah! dragă surioară! duioasa Lia zice, Zărești în depărtare cea insulă ... sub copită. Zărindu-l, Lia vesel de cale se gătește, Dar când e ca să plece și când se despărțește De Graur, ea-l sărută, pe coadă-l mai dezmiardă Și-l cheamă drag pe nume și plânge c-o să-l piardă. Apoi se-ntoarce iute la mal, și iute sare Pe noul cal ce-o poartă ușor ...
... clopotele cântă... Ah, iată cum aleargă de-a lungul unui plai Copila mamei, albă ca îngerii din rai Și capul mic și vesel pe spate și-l aruncă! E liniște pe dealuri și cântece pe luncă Și fete-n haine-albastre, ca cele de-mpărat, Se joacă-n scânteierea văzduhului curat Pe sus, năluci frumoase cu fulgere încinse. Copila mamei-n zarea câmpiilor întinse Tot face semn să vie și mamă-sa la ea. Și mama pleacă ... rugat! Lui cântec și tămâie, lui rugile și plânsul, Lui preoți și biserici și toate pentru dânsul! Că zece bani de are un biet de pe cărări În loc să-și ieie pâine, îi dă pe lumânări, Pe fumuri de tămâie; el toate ni le cere Și-n schimb ne dă-ntuneric și foame și durere. Muriseră creștinii în jur de-acest cuvânt ... mântuindu-și vorbirea, de sub mâini Ca fulgerul se-ntoarce spre-altar cu ochi păgâni Și geme ca jungheată: De-al altora nu-l doare Pe-al lui să și-l învie, pe-al meu să mi-l omoare! Au scos-o cu puterea. Pe drumu-ndelungat O duc acum ...
Ioan Slavici - Păcală în satul lui
... ar fi voit, ar fi găsit el ac pentru cojocul sătenilor; el însă nu voia. Avea tragere de inimă penru oamenii din satul lui. Nu! pe oamenii din satul lui nu putea el să-i încurce, cum ar fi încurcat a bunăoară pe oamenii din satul lui Tândală. Întinse dar pielea să se usuce, iar după ce se uscă, o luă în vârf de băț și plecă cu ... ajunse Păcală iar pe drumuri. Se duse și tot se duse mereu, de dimineață până la prânz și de la prânz până seara. Când era pe înserate, el se opri într-un sat de la marginea drumului și se uită împrejurul său, ca să-și găsească vreo casă la care să ... Doamne ferește ce!... Nu! ci fiindcă vornicul era cel mai de frunte om din sat și nu putea să-l primească la casa ei ca pe orișicine, iar peste zi vornicul, om cu multe treburi, nu putuse să vie, ci le făcea cinstea acum, mai pe seară. Alt nimic nu era la mijloc, Doamne ferește! Era gata nevasta cu toate: purcelul era frumos și rumen de-ți poc- nea șoricul în ... ...
... felul ista. N-ai bani, n-ai nici grijă, ai bani, te tot ține de buzunar ca să nu-i fure răii. Cu frică trăiește pe lume cel ce are mulți bani. Lumea cea beată, negreșit, asculta, socotea și lua în seamă. Da pe atunci pe la Calancic se făcea drum de fier și nu se vedea soarele de fel de fel de ticăloși, ca de lăcustă. Tătuca pe urmă își luase seama, dacă era de-acu târziu. Vorba nu-i vrabie, de va zbura, n-o prinzi. Merg ei, domnule, prin păduriță și ... ascunde-o, da, zice, mâine dimineață ți-oi da-o și te-oi petrece pân-acasă, sărmănico. I-a luat femeia banii, da pe Anicuța a culcat-o pe cuptor, unde usca pe atunci mături. Și tot pe cuptorul cela, pe mături, dormea fiica pădurarului, tot așa de mică, ca și Anicuța noastră. Pe urmă Anicuța ne spunea nouă, că așa miroseau măturile celea, ca cum miroase mierea! S-a culcat Anicuța și nu poate s-adoarmă ... fără de minte — că pe ...
... felul ista. N-ai bani, n-ai nici grijă, ai bani, te tot ține de buzunar ca să nu-i fure răii. Cu frică trăiește pe lume cel ce are mulți bani. Lumea cea beată, negreșit, asculta, socotea și lua în seamă. Da pe atunci pe la Calancic se făcea drum de fier și nu se vedea soarele de fel de fel de ticăloși, ca de lăcustă. Tătuca pe urmă își luase seama, dacă era de-acu târziu. Vorba nu-i vrabie, de va zbura, n-o prinzi. Merg ei, domnule, prin păduriță și ... ascunde-o, da, zice, mâine dimineață ți-oi da-o și te-oi petrece pân-acasă, sărmănico. I-a luat femeia banii, da pe Anicuța a culcat-o pe cuptor, unde usca pe atunci mături. Și tot pe cuptorul cela, pe mături, dormea fiica pădurarului, tot așa de mică, ca și Anicuța noastră. Pe urmă Anicuța ne spunea nouă, că așa miroseau măturile celea, ca cum miroase mierea! S-a culcat Anicuța și nu poate s-adoarmă ... fără de minte — că pe ...
Petre Ispirescu - Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei
... auzi Țugulea că peste câteva zile are să se facă nunta zmeoaicei celei mici, și pentru veseliile de nuntă trebuindu-le vânat, zgripsoroaica scofâlcită împărți pe fiecare din gineri pe unde să vâneze. Îi fu destul pentru astă dată că auzise și atât. Când se întoarse la frații săi, începuse a intra alba ... meargă la vânat. Când văzură frații caii se minunară. îl întrebară, dară el nu voi să le spuie nimic, zicând că nu știe. Încălecară frații pe caii zmeilor și porniră. Țugulea însă încălecă pe calul zmeului celui mic, căci era mai vânjos. Zmeoaica, văzând că întârzie ginerii, zise fiicelor sale: - Asta nu e lucru curat. Ia vedeți vinele lui ... Țugulea intră într-o peșteră să se adăpostească până va trece zmeoaica. Urgisita de zmeoaică, unde venea, măre, venea turbată de mânie, trecu ca fulgerul pe lângă peșteră și apucă înainte, că nu vedea cu ochii de cătrănită ce era. Țugulea îndată ieși din peșteră, încălecă și pe ici ți-e drumu. O luă la sănătoasa înapoi spre răsărit și merse, și merse, până ajunse la curtea unui împărat care de douăzeci de ... ...
... III (1902), nr. 90 (26 Aprilie), p. 1. ImÄ terminasem studiile juridice și-mÄ făceam practica prescrisă de lege pentru censura de avocat. Intre clienții pe carÄ îÄ primisem de la principalul meÅ, era și o femee care trăsese în judecată pe mama eÄ pentru partea ce i se cuvenia din moștenirea rÄ•masă de la rÄ•posatul eÄ tată, vre-o 400 florinÄ. După ce procesul ... țÄ averea. Fiind-că n’are ce să făcă cu ea, el ți-o lasă dar te lĂ©gă cu hipotecă de îÄ rămâi rob pe tĂ³tă viața și munceșci numaÄ pentru dînsul. Luând informațiunÄ, m’am încredințat, ca ceÄ treÄ tovarăși legaseră ast-fel pe toțÄ săteniÄ maÄ nevoiașÄ. Termenele de plată eraÅ puse în Ianuarie pentru-ca până pe timpul secerișuluÄ creditoriÄ să pĂ³tă avea titlul executoriÅ, și eÄ nu ținĂ©u să fie achitațÄ în banÄ, ci Ă³meni generoșÄ, se mulțumĂ ... viețuire fără de frîÅ, și din z i în z i se sporesce numÄ•rul celor ce nu maÄ aÅ nimic , nu sînt stăpânÄ nicÄ pe propriile lor puterÄ și sînt mânațÄ spre ură neîmpăcată. RomâniÄ aÅ înființat băncile lor, ca să se răscumpere uniÄ ...