Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru SPRE RĂSĂRIT
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 407 pentru SPRE RĂSĂRIT.
Vasile Alecsandri - Dumbrava roșie
... suverani. Voi merge la Moldova, la Ștefan drept voi merge, Și luciul de pe frunte-i cu spada mea voi șterge, Iar lumea îngrozită, privind spre răsărit, Vedea-va-n loc de soare al meu chip strălucit! A zis, și-n nerăbdare-i pe lângă el în grabă Adună ... codrilor desime? Din când în când sub nouri, trecând ca o săgeată, Clipește o lumină și ca prin vis arată Bătrâni cu fruntea goală plecată spre pământ, Femei cu prunci în brațe și pletele în vânt, Copile spăimântate mânând turme de oi Și flăcăuași în fugă mânând cârduri de boi. Pe ... salturi, trec râurile-not Ș-aleargă-n neodihnă, voinicii, cât ce pot La glasul țării scumpe ce-i cheamă-n ajutor. Merg unii cu grăbire spre codrii Bucovinei, Ș-acolo se adună la strâmtele potici, Pândind, ca vânătorii, mișcările jivinei, Și tot rugând: .ă, Doamne, să treacă pe aici! Merg alții ...
Petre Ispirescu - Lupul cel năzdrăvan și Făt-Frumos
... părțile la el, de i se scurgeau ochii. Când, într-o zi, văzu că pomul înmugurește, înflorește, se scutură florile și roadele se arată: apoi spre seară dă în pârguială. Îi zâmbea mustața împăratului și îi lăsa gura apă, când se gândea că a doua zi o să aibă ... merse cale lungă depărtată, până ce ajunse în pustietate. Aci făcu popas și sfătuindu-se cu robul său cel credincios, găsi cu cale să apuce spre răsărit. Mai călătorind ei o bucată bună, ajunse la o pădure deasă și stufoasă. Prin bungetul ăsta de pădure mergând ei pe dibuitele, căci altfel ...
Alexandru Macedonski - Sub stele
... lăsat peste natură Se-ntrezăresc prin frunzătură Stelare-adâncuri ce tresaltă. Întregi sisteme De nebuloase siderale Răsar din lumile spectrale Ca ofilite crizanteme. În sus spre ele A gândului mitraliare C-o uriașă cutezare Străbate țintă printre stele, Dar noaptea naltă, Ce stăpânește neclintită, Se duce vecinic negrăbită De ...
... Andrei Mureşanu - Omul frumos Omul frumos de Andrei Mureșanu Frumos e omul, Doamne, când mintea e regină, Și simțul ce ca șerpe spre rele îl înclină, Supus, loial și drept; Vârtutea-atunci măreață răsare ca ș-o floare, De brumă neatinsă la rumena-i coloare În fragedul lui ...
George Topîrceanu - Rapsodii de vară
... Cine-ar putea să spună Câți secoli au trecut De-o lună, De când nu te-am văzut?... Salcâmii plini de floare Se uită lung spre sat, Și-n soare Frunzișul legănat Le-atârnă ca o barbă... Acolo mi-am găsit În iarbă Refugiul favorit. Acolo, ca-ntr-un templu, De ... Te uiți în jurul tău... Iar ea-ntr-un suflet vine Cu părul desfăcut La mine, Să-mi spuie ce-a făcut... Așa, spre zarea largă, Pe zi de-atâtea ori Aleargă Pe drumuri lungi de flori. V Târziu, când peste lanuri Coboară spre câmpii Noianuri De umbre argintii; Când luminosul crainic, Luceafărul stingher Și tainic S-aprinde iar pe cer Și cu lumina nouă Sclipește ca un strop ...
Dimitrie Anghel - Preludiu (Anghel)
... simpatiile, să arunc ca un ciurar destoinic bobul ales pentru sămînța rodnică deoparte și netrebnica pleavă nerodnicilor vînturi. Și fiind așa, cînd un apel vine spre mine încrezător că eu, un visător ce nu a urmărit în viața lui decît frumosul, un poet trist ce dezgustat de viața de ... același orizont, ca să vadă răsărind soarele. Acel mîine va veni însă, și călătorul ceam fost eu și am căutat să văd răsăritul de soare spre care gonesc valurile înaintea altora va atinge țărmul morții odată precum îl atinge orișice val pe care îl mînă imensa curbă a mării ...
George Coșbuc - Drumul iubirii
... de George Coșbuc Eu o știu din cartea sfântă, Și ți-o spun, să te ferești! Baiazid, tălmăcitorul Vrerilor dumnezeiești, Ale cărui vorbe-arată Drumul spre-adevăr, precum Carul de pe cer conduce Navele spre-al Nopții drum, Predica-n moscheie-odată: - "Dumnezeu, el ne iubi, Să-l iubim și noi." Într-asta Ben-Said grăbit veni: - "Mare-nvățător al ... a dat-o Dumnezeu? N-am știut-o niciodată, Spune-mi ce-i, s-o știu și eu!" Baiazid încet se-ntoarse, Și-arătând spre-acel bătrân: - "Ben-Said, tu cați măgarul, Iată-l, ăsta-i, adă-i fân." Mi-a rămas aminte vorba Marelui învățător. Ben-Saizii ...
... rând ciocanul îi așează, frumos mistria-i rostuiește; Și — lucru vrednic de mirare din răsărit până-n apus! — Un grandios castel, d-asupra, spre nori se-nalță și tot crește: Pe cât jos se scobește stânca, pe-atât se-mpodobește sus... ...Mai trebuie frontonul splendid, alegoria triumfală, Și-i ...
Ion Luca Caragiale - O făclie de Paște
... nebunului. Mulțimea se dă într-o parte făcând un loc larg împrejurul lui. Nebunul dă un ocol cu ochii și-și oprește privirile care ard spre ușa lui Zibal; scrâșnește din dinți, se repede țintă pe cele trei trepte, și într-o clipă, apucând în palma dreaptă capul copilului, în cea ...
Mateiu Caragiale - Singurătatea (Caragiale)
... mi începe să-nțeleagă, Cu-amar dezgust, a vieții zădărnicie-ntreagă Și, liberă, străină de tot ce-i pământesc, Se-nvoaltă, se-ntraripă, spre slăvi semeț se-avântă Cutezătoare, gravă, mai sus, mereu mai sus, În prada-nfrigurării ce aprig mă frământă Renasc cel de-altădată, acel ce nu ... În fluida oglindă, alături de-al meu chip, În străveziu zăbranic aievea se ivește O tainică-arătare... Adâncele-i priviri Ce se resfrâng prin lacrimi spre mine-și ațintește Iar glasu-i ca-ntr-o rugă, tremurător, șoptește. De mult cunosc ispita acestei năluciri... Întotdeauna dânsa mă mustră cu blândețe: - De ... fugara fericire, Urmează-le deci legea și nu te vei căi... - Taci, îi răspund, mai scumpă îmi e a mea durere, Prin ea spre-nțelepciune eu cugetu-mi ridic, Ce-mi pasă dacă sufer, când sufer în tăcere, Când nu cârtesc, nu blestem și nu cer mângâiere, Când nu ... ce-a din urmă o voi disprețui. Cât mai curând ea vie, aducă-mi alinarea De veci și voi primi-o netulburat și mut - Spre a putea respinge și-atunci înduioșarea Goni-voi amintirea și voi chema uitarea Să-mi legene sfârșitul, al liniștii-nceput. Că margini nu ...
Nicolae Gane - Piatra lui Osman
... fetele, blonde ca spicele de grâu, gătite în hainele lor de sărbătoare, cu flori pe cap și cu altițe pe sân, țiind fiecare ochii plecați spre pământ ca și cum n-ar zări ochirile îndrăznețe ce le veneau ca niște săgeți de foc din ceata flăcăilor. Și toată lumea, bătrâni și ... observator însă, ar fi zărit tot atunci o figură arămie, cu doi ochi mici în cap, alunecându-se ca o șopârlă prin mulțime și înaintând spre Irina cu pași nevăzuți ca și spiritul cel rău. Numai Ion observă această împrejurare. — Luat-ai tu samă la ceva? zise el lui Toader ...