Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru UN PIC

 Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 191 pentru UN PIC.

Constantin Negruzzi - Melancolie (Negruzzi)

... mulțămire în a firei dezbracare, Căci frumoasa primăvară înfrunta a sa-ntristare; Însă toamna suferindă potrivită cu-al său chin E un leac l-a lui durere, un părtaș l-al său suspin. Acel șes, acea dumbravă și colnicele cernite Îl privesc, și de-a lui jale parcă-s și ele ... De Saturn desfigurate, îmi aduc ades aminte Cât de mari au fost odată, câte neamuri au învins, Și simt ochi-mi că se împlu de un patriotic plâns. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Văd o veche monastire, sfânt azil de pocăință, Unde nevinovăția își aleasă locuință. Al aramei tristul sunet gândul meu a deșteptat ... viteze, părăsind a lumii greu, Își petrec restul vieții lăudând pre Dumnezeu. Gândul lor fugind din lume este numai vecinicia, Când îi văd, un nou preț are în ochi-mi melancolia, Judecând că-n lumea asta ne e dat să suferim... Unde sunt? Unde mă aflu? — Lângă-un ... află o adâncă liniștire; Cu respect și duioșie mă închin astui mormânt... Patriot a fost acesta, de folos l-al său pământ. Nu un ...

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de iunie

... Și tocmai de la Sena, ce curge maiestoasă, La Dâmbovița noastră, îngustă și tinoasă, Să facă să revibre divinul ei murmur? Și noi avem desigur un cer curat și-albastru Și inime voioase și inime-n dezastru, Și noi avem în aer parfum și melodii; Avem pe Heliade; Alecsandri, un astru; Avem Bolintinenii cu sfinte rapsodii; Avem Depărățenii, precum și Franța soră, Avut-atâtea genii apuse-n auroră, Dar ce n-avem, desigur, sunt suflete ... ta voce invidii provoca, Dar tu aveai cu tine lăstarele puterii, Căci mândra tinerime mereu te invoca. Cu tine n-aveai tronul, indiferent la toate; Un Ludovic cel mare în Franța nu domnea; Dar tu aveai aceea ce nimeni n-are poate Amici care să plângă când sufletu-ți plângea! Femeia ... ntr-însa să amesteci real cu ideal, Făcând pe a ta Muză în clipă să creeze Taverna-n care vinul să curgă ca un val, Alături cu palatul în care să viseze În mijlocul orgiei vrun nou Sardanapal! Pe Malibran, în care vibra melodioasă, A îngerilor voce ... n-ai murit de foame, ca palidul Gilbert, Și patria-ți, — ingrată fiind, — ți-a zis: ,,Mănâncă!" Cântași cu toate-acestea ...

 

Vasile Alecsandri - Mihu copilul

... n codru, iată, Că Ianuș deodată, Cum benchetuiește Și se veselește, Stă, încremenește, Pe gânduri pornește Că din când în când Aude sunând, Codrii răzbătând Un mândru cântic, Cântec de voinic Ș-un glas de cobuz Dulce la auz, De cobuz de os Ce sună duios. Și iată, și iată Că Ianuș deodată Tresare și sare Și zice ... cel voinic Cu degetul mic Armele-și ridică, Pleacă pe potică Cu murgul voios Prin codrul frunzos. Și-n urmă-i vuiește, Codrul clocotește De un mândru cântic, Cântec de voinic, De-un glas de cobuz Dulce la auz, De cobuz de os Ce sună frumos! ↑ În locul acestor două versuri o variantă zice: "Păunaș de codru ... presupune că ar exista de pe epoca Cruciadelor. Însuși caracterul cavaleresc al eroului baladei ne întărește în această idee. ↑ Levent înseamnă viteaz de soi. Un voinic poate să fie de neam prost, iar un levent trebuie să fie de neam bun. ↑ Șade în loc de șede , precum șapte în loc de șepte, provincialism din Moldova. Asemenea se zice ... puterile. Oamenii însărcinați cu harța erau aleși printre cei mai îndrăzneți și mai iubitori de luptă, de-acolo vine cuvântul hărțăgos pentru ca să exprime ...

 

Vasile Alecsandri - O primblare la munți

... suflet, ne primi cu o bucurie și cu o bunătate ce îi câștigară îndată dragostea și respectul nostru. De-abia ne așezaserăm în casă pe un pat lung, și îndată ni se înfățișă un frate purtând o tablă încărcată de chisele cu dulcețuri și de pahare cu apă rece. Atunci, tuspatru am zis într-un glas: binecuvântat să fie în toate veacurile acel om înțelept care a introdus în țara noastră un obicei atât de dulce și răcoritor! Dulcețurile, cafeaua (în felegene) și ciubucul turcesc alcătuiesc o treime nedespărțită, care în toate întâmplările vieții aduce mulțumire trupului ... psaltichie veche și afumată, și în cealaltă, o pereche de metanii de lână neagră. Fața lui brăzduită de vreme și de patimi vădea în el un suflet ce a fost tulburat de dureri; însă în toată persoana lui era zugrăvită o sfințenie măreață ce îi da un aer de profet. Un pat de scânduri acoperit cu o cergă roasă, un scaun cu trei picioare și o masă pe care se vedea o cruce săpată de lemn, două prescuri și un ...

 

Vasile Alecsandri - Mănăstirea Argeșului

... Pe Argeș în sus Cu turma te-ai dus, Pe Argeș în jos Cu turma ai fost. Nu cumva-ai văzut Pe unde-ai trecut Un zid părăsit Și neisprăvit La loc de grindiș, La verde-aluniș?" ,,Ba, doamne,-am văzut Pe unde-am trecut Un zid părăsit Și neisprăvit. Câinii cum îl văd, La el se repăd Și latră-a pustiu Și urlă-a morțiu." Cât ... picau Trupu-și despicau. Iar bietul Manole, Meșterul Manole, Când se încerca De-a se arunca, Iată c-auzea Din zid că ieșea Un glas nădușit, Un glas mult iubit Care greu gemea Și mereu zicea: ,,Manole, Manole, Meștere Manole! Zidul rău mă strânge, Țâțișoara-mi plânge, Copilașu-mi frânge, Viața mi ... București, se găsește descrierea acestei biserici împreună cu stampe litografiate ce reprezintă frumusețile arhitecturii sale. ↑ Acest meșter Manole a rămas în tradiție un personaj legendar. Poporul atribuie lui Manole zidirea tuturor monumentelor vechi din țară. ↑ Toți păstorii români poartă în brâu un fluier mic ce se numește fluier ciobănesc, și sună din el deosebite arii, unele vesele, iar cele mai multe melancolice și foarte expresive. Un călător străin, muzician de mare talent, zice ,,că adeseori, când cineva umblă în munții țărilor române, el aude în depărtare ...

 

Ion Luca Caragiale - O vizită la castelul %E2%80%9EIulia Hasdeu%E2%80%9D

... fost în stare, cum singur mărturisește să conceapă un plan așa de complex, așa de logic și de frumos. E un castel tare și totdeodată un templu. Baza lui are forma simetrică a unei cruci; axa-i principală urmează o linie perpendiculară pe meridian, așa căfațada templului privește drept ... al cărei cadru înconjură ca o aureolă. În galeria circulară, îndărătul Mmtuitorului și sub fereastra rotundă, stă bustul, asemenea colorat, al Iuliei Hasdeu, acoperit de un văl alb wbțire* Ochii ei au o putere de privire extraordinară, din altă iuine, o privire care nu fixează nici un punct material și care, pătrun-zind obstacole imposibile de pătruns pentru noi, se adîncește nemăsurat în infinit, către un punct luminos, ce o uimește și o face fericită, către „Marele Centru". Ieșim pe terasa din stînga. Un vînt răcoros adie. De jur împrejur se văd ridieîndu-se dealurile verzi cari domină valea Doftanei. Mă opresc o clipă, amețit de atîtea impresiuni^ să ... acoperită cu flori. în aripele de jos ale castelului avem, la dreapta și la stingă cite două saloane, unul mare și altul mic; în fund, un altar, și in fundul altarului, ...

 

Petre Ispirescu - Broasca țestoasă cea fermecată

... broasca mai țâșni o dată, iar el își aruncă ochii la dânsa mai cu băgare de seamă. Se uită drept în ochii broaștei, și simți un nu știu ce, colea la inimioară, pare că îl săgetase ceva. Șezu iarăși jos. Ar fi voit să plece, dară parcă îl pironise cineva locului ... și când ar fi fost butucite. Se miră de astă lâncezeală. Și, mai aruncându-și căutătura la broască, văzu ochii ei, pare că strălucea de un foc ce simțea că îl atinge. Atunci își luă inima în dinți și strigă: - Asta să fie logodnica mea. - Îți foarte mulțumesc, dragul meu iubit ... care păcălitoare. Daca văzu, tăcu din gură și înghiți rușinea ce-i făcură frații înaintea tatălui său. Se gândi el: "Acum o mie de vorbe un ban nu face. Lasă, își zise el, să vedem că cine râde mai la urmă, râde mai cu folos". A doua zi fiecare ... își adusese zestre însemnată: robi, cai, căruțe ferecate; și le priimise împăratul cum se cuvine împăraților și fiilor de împărați. Ei, daca se adunară la un loc, aduseră vorba iarăși despre broasca fratelui lor celui mai mic, și începură împreună cu logodnicele lor a grăi despre dânsul cam în ...

 

Vasile Alecsandri - Borsec

... răcorească trupul prin băutura borvizului . Acea fântână, ce este izvorul tămăduirii atâtor patimi, se află în mijlocul Borsecului și nu e mai mare decât de un cot cvadrat; adâncimea ei poate să fie cel mult de doi coți, după cum m-a încredințat un neguțitor de postav. Si cu toate aceste, nu numai că ea îndestulează pe fieștecare zi sute de stomacuri, dar apoi totodată din sânul ei se ... ce se împrăștie în lume. Ea este îngrădită cu ostrețe de lemn și are în stânga un loc ce se numește grădină, iar în dreapta un șopron lung ce se cheamă galerie. Amândouă aceste locuri sunt menite spre a sluji de primblare persoanelor care fac cura. În adevăr e ... lor; șăgile veselitoare zboară în văzduh; cavalerii și damele se formează în grupe, și convorbirile se fac mai interesante. Atunci încep criticile între deosebitele cete; un soi de război spiritual naște pretutindeni, și locul primblării dinaintea fântânii este un adevărat câmp de bătălie, unde mulți nenorociți rămân uciși de săgețile sarcasmului. Însă, o! ticăloșie omenească! Vine o vreme, un ...

 

Mihail Kogălniceanu - Ștefan cel Mare în târgul Băiei

... aureola de slavă ce-i înconjură crește și se sporește mai mult, și tot ce este mare, frumos, eroic se atribuie geniului și brațului lor. Un asemene bărbat a avut și Moldavia; și acesta este Ștefan cel Mare. Nici un domn, înaintea sau în urma lui, n-a ajuns la vânta și celebritatea sa; nici unul nu și-a păstrat între ... ce să lăuda, ca să arăte că-i adevărat, au trimis soli la Ștefan vodă să i se inchine, iar Ștefan vodă n-au primit". Un al doile hronicar, Miron Costin, adaugă că, "la mesele și sfătuirile sale, Mătiaș se fălea că Ștefan vodă îi era ispravnic, pus de dânsul în ... dânsul. Ungurii, socotindu-l ucis, și începuseră a suna de biruință, adunându-se pe lângă dânsul; dar vitejii săi aprozi [3], făcându-i un zid cu trupurile lor, îi dădură vreme ca să se ridice. Atunce un aprod, numit Purice, descălecând, dădu calul său domnului; Ștefan, fiind însă om mic și neputând a se arunca pe șa: "Doamne, îi zise ... ...

 

Petre Ispirescu - Copiii văduvului și iepurele, vulpea, lupul și ursul

... Taci cu dada, băiețelul dadei, că uite am pus turta în foc să se coacă. Până atunci pune capul ici în poala dadei și trage un somnuleț bun. Băiatul crezu pe soru-sa și tăcu. Într-acestea iată că se pomenese cu un unchiaș. - Bună vremea, nepoților, le zise. - Mulțumim dumitale, moșicule, îi răspunde fata. - Dară ce aveți acolo în foc? - Ce să avem, tată moșule, iaca am ... Ei se făcuseră mari și li se urâse a mai mâna prin scorburi și prin hățișuri. Ar fi voit să aibă și ei un locșor să puie capul pe căpătâi. Umblând băiatul în vânat, într-una din zile întâlni un iepure. El întinse arcul să­l săgeteze. Dară iepurele îi zise: - Nu mă săgeta, voinicule, că ți-oi da un pui de al meu carele îți va fi de mare folos. Băiatul ascultă pe iepure și îi luă puiul. Merse mai înainte și se întâlni ... vulpea. Ea îi zise ca și iepurele, și îi luă un pui. Mai merse ce merse, și întâlnindu-se cu lupul, îi luă și lui un

 

Gheorghe Asachi - Voichița de Românie

... și a soțiilor acelor juni carii sub ordinul tău merg la bătălie. Patria va triumfa, dar multe dintre noi vor rămânea orfane și văduve! Un ostaș: Doamne, un trimes cu însărcinare de la pașa de Silistra să anunță ca să vă vorbească! Vlad: Oare ce să fie? Nu cumva vine cu un nou dușman? Spune să intre! (Oșteanul se duce și femeile de asemene). Scena V Cii de mai nainte și Osman Osman: Alesului între sectatorii lui ... pe fiia sa, ar fi dispus a răscumpara a ei eliberare prin mari sacrificii. Vlad: Planul e bine combinat și merită un ferice rezultat. De aceea, la lucru, că fortuna favorează pe acii întreprinzători! Osman: Din partea mea voi face cele pentru alți neputincioase; mă voi îngrija ... cuprindă calea. Vlad: Eu mă voi ocupa despre cele-alte. Să ni revedem! Osman: Revederea ferice să ni fie! Scena VI Cii de mai nainte, un curier Curierul: (intrând repede, cătră Vlad) Despre munții Vrancii se coboară oastea moldovană repede ca un povoi; a lor arme scânteiază la raza soarelui, încât abia poți acolo ținti ochii! Vlad: Ce fac viglele noastre? Curierul: Ai noștri a ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>