Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru VOINICI
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 390 pentru VOINICI.
Petre Ispirescu - Poveste țărănească
Petre Ispirescu - Poveste ţărănească Poveste țărănească de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un împărat. El avea trei feciori. Când fu la ceasul morții, își chemă feciorii și le zise: - Feții mei, sunt cu sufletul la gură, precum mă vedeți; un lucru numai vă cei: în cele trei nopți după înmormântarea mea, să-mi păziți mormântul, câte unul din voi. Cum auzi făgăduiala din gura feciorilor săi, căscă gura și-și dete sufletul. Gătire se făcu de îngropăciune, mă rog, ca la moartea unui împărat, și cu mare alai și jale fu pus la odihna de veci. Feciori, carii știau ce glăsuie tatăl lor când îi ieși sufletul, se puse de pază în noaptea dintâi feciorul cel mai mare al împăratului. Pândi el ce pândi, și în puterea nopții, pe când și apele dormeau, se pomeni fiul de împărat cu un oarecine că vine și vrea să dezgroape pe mort. Nici că e de gândit a-l fi lăsat feciorul de împărat să facă așa o nelegiuire, fără decât se luă cu dânsul la luptă. Și lupte-se, și lupte-se, până ce, când începu să cânte cocoșii, ...
Vasile Alecsandri - Un episod din anul 1848
Vasile Alecsandri - Un episod din anul 1848 Un episod din anul 1848 de Vasile Alecsandri Fragment reprezentând partea a doua a romanului neterminat Dridri . Fragmentul a apărut, sub titlul de mai sus , în 1869. Încercarea de răscoală din ziua de 28 martie 1848, care avu în Iași o nereușire atât de tristă, grație unor șefi buni de gură și mai buni încă de fugă, a obligat pe mulți tineri din Moldova, victime entuziasmului patriotic, a se desțăra, pentru ca să scape de persecutările unui guvern cuprins de spaimă. Unul din ei, pe care-l vom numi Vali, era mai cu deosebire amenințat de a resimți efectul acelei spaime domnești, ce se traducea în acte de cruzime, însă el parveni a se refugia în munții Hangului. Visul s[...]n urma evenimentelor din capitală, nu țintea la mai puțin decât la deșteptarea poporimii muntene, pe care el voia să o reverse ca un torent asupra tronului. Vis naiv al unei închipuiri de poet! Acel tron devenise în adevăr un simplu scaun rusesc, după zisul mulțimii; dar prestigiul său nu se stinsese încă de tot în ochii țării; ...
Petre Ispirescu - Zâna zânelor
Petre Ispirescu - Zâna zânelor Zâna zânelor de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un împărat mare și puternic, și el avea trei feciori. Făcându-se mari, împăratul se gândi fel și chipuri cum să facă să-și însoare copiii ca să fie fericiți. ÎntrÂo noapte, nu știu ce visă împăratul, că a doua zi, de mânecate, își chemă copiii și se urcă cu dânșii în pălimarul unui turn ce avea în grădină. Porunci să-și ia fiecare arcul și câte o săgeată. - Trageți, copii, cu arcul, le zise împăratul, și unde va cădea săgeata fiecăruia, acolo îi va fi norocul. Copiii se supuseră fără a cârti câtuși de puțin, căci ei erau încredințați că tatăl lor știa ce spune. Traseră, deci, și săgeata celui mai mare din fii se înfipse în casa unui împărat vecin; a celui de al doilea se înfipse în casa unui boier mare d-ai împăratului; iară săgeata celui mai mic se urcă în naltul cerului. Li se strâmbaseră gâturile uitându-se după dânsa, și p-aci, p-aci, era să o piarză din ochi. Când, o văzură coborându- ...
... trecând muntele de aur, Și-l văd cum se războiește c-un nedumerit bălaur, Monstru, care-aruncă flăcări dintr-un piept impancerat. Văd pe-acest voinic cum cearcă trei copile de-mpărat Și cercându-le-n tot locul, zmei pe sub pământ alungă, Lumea galbenă-o străbate din o dungă-n ... Murgă mâncând mazere pe vatră Și mai văd pe Strâmbă-Lemne sfătuind cu Sfarmă-Piatră! Aici văd pajuri mărețe, sub a căror adăpost Voinic-înflorit devine mai frumos de cum a fost; Văd și pe Leagănă-Munții, și văd pe Ușor-ca-Vântul, Pe N-aude, pe ...
... orcine, că lui Florică al ei trebuie pe puțin o fată de-mpărat; de unde nu, nu trebuie! că, slava domnului! tânăr e, frumos e, voinic e, fecior de-mpărat mare e! Are vreme să mai aștepte pân-o găsi una pe potriva lui. Împăratul a zis una, împărăteasa ...
Petre Ispirescu - Ileana Simziana
... dacă văzu așa, îi zise: Se vede că pentru iubirea ce ai către împăratul, stăpână, te uiți așa de galeș la mine. Ce pui de voinic era în tinerețele lui! Multe izbânzi am mai făcut noi amândoi! Dară de când am îmbătrânit, nici pe mine n-a mai încălecat ...
... umbră și dormind De-a lui viață ne-ngrijind, Că de pază mi-l păzește Și la capu-i străjuiește Pandelaș, un grec voinic Cu pistoale sub ilic, Slugă veche și iubită De stăpânu-i dăruită. Soliman s-apropia Și din gură-așa grăia: ,,Bre Pandele! de vrei bani ...
Ștefan Octavian Iosif - Adio (Iosif)
... Să-mi scrii mereu, cît 'ei putea, Că doar tu știi să scrii frumos ! Și-acuma — ochii să-i sărut : Mergi sănătos și fii voinic ! Dar stai, o vorb-aș mai fi vrut, O vorbă numai să-ți mai zic : Tot ochii ăștia, amîndoi, Așa frumoși, așa senini, Să mi ...
Ștefan Octavian Iosif - Câmpul libertății
... cincizeci de mii de piepturi, Și-n ele inimi românești Cari strigă: „Libertate ! Drepturi Pe plaiurile strămoșești !...â€� O, sfîntă zi de sărbătoare! Popor voinic din văi și lunci, Te-om mai vedea odată oare Precum te-ai arătat atunci ? Povestea vremii ne învață Că orice rană are leac, Dar ...
Ștefan Octavian Iosif - Credință
Ştefan Octavian Iosif - Credinţă Credință (Baladă din Litvania) de Ștefan Octavian Iosif De cîntece răsună codrul În faptul mîndrei dimineți; La casa mică din poiană Descalecă un călăret. „Hei, bună vremea, mătușică. Drăguța unde mi s'a dus? — Pe pat de moarte-i, sărmănica, Acolo 'n cămăruță, sus. Voinicul urcă scara 'n pripă Cu gînd pierdut, cu suflet stins De ușă, biet, se sprijinește Nu poate 'nainta de plîns. O vino, vino, mult dorite, Căci în curînd mă vei dori: Curînd acești doi ochi albaștri Cu pînză s'or acoperi. În haină albă de mireasă, Mireasa'ți va dormi 'n sicriu, Și n'o vei duce tu la nuntă, Și nici acasă, mai tîrziu. M'or duce cioclii să mă 'ngroape, Vei plînge tu nemîngăiat, Apoi te-i logodi cu alta Căci sînt destule fete 'n sat...â€� „Tu ce mi-ai fost de-apururi dragă Și'n veci de veci nu mă 'ntristai — De-ai știi în inima'mi, sărmană, Cu vorba ta ce rană tai!â€� Lung se priviră plini de jale, Așa duios, cei doi iubiți Cu mînile înpreunate — Copii de moarte logodiți. Atunci ea lin închide ochii; El ...
Ştefan Octavian Iosif - Goana Goana de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Pornește-n zvon de zurgălăi Vuind caleasca boierească, Dănciugii goi s-alungă droaie, Boierul strigă din calească : — Hei! cine vrea această pungă ? Voinicul ăla s-o ajungă ! O goană de ogari nebună, Toți se răped, că toți o vor. Dînd chiot, surugiul mînă, Clăbuci fac armăsarii-n zbor ; Și urlă haita țigănească Prin nori de praf, după calească. S-apuce-ntîi toți vor o dată, Se zbuciumă, se îmbrîncesc ; Se-ncinge-o luptă desperată, Și cad, și se rostogolesc : Naintea lor caleasca zboară... Ei sar ; s-aștern pe goană iară... Tîrziu, sătui de alergare, S-abat pierzînd orice speranță... Caleasca după deal dispare. Departe flutură o treanță... E unul dintre puradei, Tot se mai ține-n urma ei. Un pas mai e pîn-la calească, Dar simte că rămâne-n urmă... Ar vrea să strige, s-o oprească, Dar răsuflarea i se curmă : Un gest în sus, un vaiet stins, Și cade mort, cu brațu-