Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ZĂU
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 178 pentru ZĂU.
Emil Gârleanu - Sineturile conului Gheorghieș
... vizitiu bun... Vorba-i că boierul Mihalcea se vede că i-a înțeles gândul și nu-i dă banii... Ce-i de făcut?... Zău așa, parcă tot ar mai ajuta pe coana Zamfirița; cum a ajuns și dânsa, din ce era! Biata femeie, ar da numai cu ...
Ion Heliade Rădulescu - Coconul Drăgan
... care ești străin, venit de ieri, d-alaltăieri p-aici, îți zic venetic , iar nu veneticesc ; și dumitale, cocoane Drăgane, de când ești în slujbă, zău, toată lumea îți zice lunatic; crede-ma, să te crează Dumnezeu, că pe nici un român n-am auzit să-ți zică lunaticesc . Domnii cei ...
Ion Luca Caragiale - Autoritate
... mă persecută așa de grozav? D. Ionescu a început să râză răutăcios și mi-a răspuns cu o prefăcută ezitare: — Zău... nu... știu! — Hamlet! strigă un glas din odaia de alături, biuroul directorului, ți-ai adus urmarea la cronică? — Da, răspunse d. Nicu. Scoase ...
Mihai Eminescu - La aniversară
... te iubesc?... Dar să-ți spun ție... eu nu sunt aspră... Ce ai zice tu dacă... dar te rog să nu spui nimănui... dacă... dar zău să nu spui... — Ce? — Vezi tu! formal te-am oprit... am făgăduința ta că nu mă vei săruta niciodată. Așa-i? — Așa ...
Mihai Eminescu - Părintele Ermolachie Chisăliță
... din altar. ― Aud, părinte. ― Prochimen glas al șaptelea, [...] ― Eei! părinte! Apoi bine, se cade să mi te spurci în obrazul meu! Apoi zău nu se cade! ― Taci, că te rup, zicea părintele cu o apostolicească liniște. Iară postul onorific de palamar îl ocupa onorabilul domn Nicodim Parpalac ...
Vasile Alecsandri - Român Grue Grozovanul
... sau de nu-i, Tot cu dreptul vreau să-ți spui Că de când m-am ridicat Și-n Bugeac eu am intrat Mulți tătari, zău, ți-am stricat Și tătarce-am văduvit, Fete mari am bătrânit Și Bugeac am pustiit, De bahmeți l-am sărăcit, [8] Bugeacul pe jumătate Și ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Norocul dracului
Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Norocul dracului Norocul dracului de Barbu Ștefănescu-Delavrancea — Ba e noroc! — Ba nu e noroc! — Ba e noroc, muiere! — Ba nu e, mă omule, nu! — Adică, nu muncesc eu, femeie? — Ba muncești pentru unul, și noi suntem opt guri, și cu Plăvița, nouă. Și Plăvița mugi, și patru copii mărunți începură să strige: — Mi-e foame! — Și mie mi-e foame! — Și mie! — Și mie! Omul vărsă un ștergar cu mălai în copăița femeii. — Scutură ștergarul. — L-am scuturat. — Copaie plină, copaie pe jumătate, copaie pe sfert, și azi să lingi fundul copăii. Opt guri, opt, și cu Plăvița, nouă! Și Plăvița, parc-ar fi înțeles, mugi de după casă, mestecând un cocean uscat, iar copiii începură să plângă. — Că mie mi-e foame! — Și mie! — Ba și mie! Omul se uită lung, se scărpină în cap, băgă ștergarul în sân și plecă zicând: — Ba e noroc, dar n-am eu noroc. Iar femeia din prag îi strigă: — Ba nu e și nu e, omule! Dacă muncești, e, dacă nu muncești, nu e. Și omul plecă să caute ...
George Coșbuc - Filozofii și plugarii
... v-a plăcut? Sfetnicii toți într-o gură prind a râde: Ce cuvinte! Să ne placă un om, care nu e, zău, deloc cuminte, E nebun! Atâta-i totul!... La-ntrebarea cea dintâi A răspuns moșneagul bine, a vorbit cu căpătâi; Însă cât ... Dar era mare rușine, că ei, domni cu-nvățătură, Capul să și-l plece-n fața unui vâj de pe-arătură! Cam șod lucru-i, zău, acesta! Dar altceva ce să faci? Bine-a zis cine-a zis asta: de nevoie mânci colaci! Astfel, sfetnicii așteaptă până ...
Ioan Slavici - Zâna Zorilor Zâna Zorilor de Ioan Slavici A fost ce-a fost: dacă n-ar fi fost nici nu s-ar povesti. A fost odată un împărat, - un împărat mare È™i puternic; împărăÈ›ia lui era atât de mare, încât nici nu se È™tia unde se începe È™i unde se sfârÈ™eÈ™te. Unii ziceau că ar fi fără de margini. Iar alÈ›ii spuneau că È›in minte de a fi auzit din bătrâni că s-ar fi bătut odinioară împăratul cu vecinii săi, din care unii erau È™i mai mari È™i mai puternici, iară alÈ›ii mai mici È™i mai slabi decât dânsul. Despre împăratul acesta a fost mers vorba cât e lumea È™i È›ara, cum că cu ochiul cel de-a dreapta tot râde, iară cu cel de-a stânga tot lăcrămează neîncetat. În zadar se întreba È›ara, că oare ce lucru să fie acela, că ochii împăratului nu se pot împăca unul cu altul. Dacă mergeau voinicii la împăratul, ca să-l întrebe, el zâmbea a ...
Nicolae Gane - Comoara de pe Rarău
... zise Costin surâzând, dac-am rămâne astă-noapte acolo sus la Pietrele Doamnei, să vedem și noi para cea galbănă și umbra domniței? — Ba zău, răspunse călăuzul jumătate serios, jumătate în glumă, ți-ar trece prin minte să faci una ca asta?... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . După alte două ore de suiș, ei ajunseră ...
Radu Greceanu - POVESTE DE JALE ȘI PRE SCURT asupra nedreptei morți a preacinstitului Costandin Cant
Radu Greceanu - POVESTE DE JALE ŞI PRE SCURT asupra nedreptei morţi a preacinstitului Costandin Cantacuzino, marelui postialnic al Ţării Româneşti POVESTE DE JALE ȘI PRE SCURT asupra nedreptei morți a preacinstitului Costandin Cantacuzino, marelui postialnic al Țării Românești de Radu Greceanu Pământule și ceriule, stelele, și tu, lună. Boiari, striini și rudelor, s-ascultați d-ănpreună, Înpărații și prințipii, și toată politiia, De la mare până la mic, să vedeți istoriia, Pentru ca să vă minunați de marea strâmbătate, Care scrie că s-au făcut din multă răutate! Zic, dară, și voi, pietrilor și liamnelor, să plângeți, Și tuturor săracilor, de jale să vă atingeți! Și toată ticăloasa Țara aciastă Rumânească, Cu toate mănăstirile înpreună, să jălească Pre Costandin postialnicul, pre Cantacozinescul, Pre marele acela omu și prea înțeleptul! Că priiatenii săi cei buni, care-i iubiia foarte, Aceia l-au zavistuit și l-au adus la moarte Cel ce cu blagocesvie și frică dumnezeiască, Și cu smerire pururea, pohtiia să trăiască! Priiatenii lui cei aleși, care-i trăgea nainte, Și pentru dânsul toți era la milă și la cinste! Că din săraci și din nimic i-au scos la boerie, Și i-au făcut ...