Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FĂRĂ CA SĂ
Rezultatele 801 - 810 din aproximativ 1500 pentru FĂRĂ CA SĂ.
Ion Luca Caragiale - Primăvara (Caragiale)
... Ion Luca Caragiale - Primăvara (Caragiale) Primăvara de Ion Luca Caragiale Pastel optimist Când plouă lin în primăvară, Toți zic: “Să dea Domnul, să dea!â€� Și de te culci pe prisp-afară, Mai vezi pe cer și câte-o stea... E cald, și ploaia răcoroasă Ozon în aerul ... De ploaie tot se-nveselește, Pe orice frunză e un strop. Și soarele o caldă rază Trimite pe furiș prin nori; Iar flori și pasări ca să-l vază Se-nalță, zboară către zori. Pastel pesimist Tot plouă! A! ce primăvară! Cum curge fără să mai stea! Se-ntinde ceața grea p-afară, Pe cerul sumbru nici o stea. E frig... și apa mocirloasă Infectă aerul curat, La câmp e ... Cobesc din nou a iarnă grea; Plouate vrăbii cad o mie, Nu vezi zburând o rândunea. O barză, cu pas de măsură, Sosește ca explorator... Și plouă... plouă...-n bătătură, Pustiu... Departe pleacă-n zbor. Tot plouă, plouă, inundează... Mai vin și ape din zăpezi; Umflate, apele spumează, Torente ... îngrop; De ploi plugarul sărăcește, Mălai, făină, nu e strop. Și soarele, o slabă rază Când o mai pierde printre nori, O tristă baltă luminează Fără apus și fără
Paul Zarifopol - Din istoria poeziei românești
... Foarte de însemnat e și tonul în care vorbește Alexandrescu de poezia populară de inspirațiile necultivate ale naturii sălbatice, cum zicea dânsul. Era de așteptat ca un scriitor care prețuia atât de mult strictețea strașnică în execuția artistică, să fie nemulțumit de incorectitudinea atât de frecventă în versurile populare. Alexandrescu judecă poezia populară ca un elev pătruns de învățăturile lui Boileau. Ciudățenia sau necorectitudinea facturii literare îl face pe Alexandrescu să nu vorbească decât ironic de vechii poeți ca Pralea, traducătorul Psaltirii în versuri, sau Paris Momuleanu. Critica lui Alexandrescu se rezumă și se precizează astfel în următoarele versuri din epistola către Voltaire: Aș ... nu-nțeleg acei care îl ascult, În vreme ce însuși el nu se-nțelege mai mult. Altul, strigând furios că suntem neam latinesc, Ar vrea să nu mai avem nici un cuvânt creștinesc, Și lumii să arătăm că nu am degenerat; Altul, ce scrie pe șleau ca preotul de la sat, Zice că e deslușit, se crede simplu, iar eu Mă trag doparte, privesc și scriu cum dă Dumnezeu. Cu toate acestea ... în erotica lui, altminteri neglijabilă, el strecoară bucuros idei generale. În faimosul vers: Să stăpânim durerea care pe om supune Alexandrescu a dat,
Vasile Alecsandri - Dan, căpitan de plai
... plăcea să-nfrunte cu dalba-i vitejie Pe cei care prin lume purtau bici de urgie, Și mult iubea când țara stiga: La luptă, Dane! Să vânture ca pleava oștirile dușmane. Atunci a lui mânie ca trăsnetul era, În patru mari hotare tuna și fulgera, Iar țara dormea-n pace pe timpii cei mai răi Cât Dan veghea-n picioare la ... pe murgul cel țintat, Moș Dan și eu la Nistru ne ducem pe luptat! Dar eu, întreabă Fulga, eu să nu-mi cerc puterea? Tu să rămâi aice ca să-mi păzești averea. Frumos odor e Fulga! și naltă-i e făptura! Sub genele-i umbroase doi ochi lucesc ca mura, Și părul său de aur în crețuri lungi se lasă Ca pe strujanul verde un caier de matase. El are glas puternic în gură rumeoară Și mers cu legănare de gingașă fecioară. Oricine-l vede-n ... Nistru, multa urdie tătărească Năprasnic se ucide cu gloata românească. Dan zice: Măi Ursane! acolo e de noi! Acolo râde moartea în crâncenul război. Acolo să dăm proașcă, sub ochiul cel de sus, Tu dinspre faptul zilei, și eu dinspre apus, Și cale ...
Titu Maiorescu - Răspunsurile "Revistei Contimporane"
... că sug veninul pământului spre a-l comunica celor care le ating. Dl Vasile Alexandrescu-Ureche observă că unui zețar îi e permis să fie ignorant ca un redactor de la Convorbiri, că, de citea mult Convorbirile, de tâmpire nu scăpa, și împărtășește cititorilor săi că în casa dlui Maiorescu nu lipsește ... a scăpa de toate greutățile? De exemplu: la pag. 15 din no. 1 al Revistei zicea dl Sion: „În adevăr, voiți exametre? ascultați: Limbile să salte Cu cântece nalte.“ De ce să nu zică erata din no. viitor al Revistei: „În no. 1 al Revistei, pag. 15, rândul 6 de jos, sărindu-se câteva cuvinte din ... pe timpul lui Attila? Probeze-mi-se că nu, și va rămâne de minciună Voltaire cu opiniunea sa despre ignoranța criticilor.“ Nu am să probez că nu, și nu am să probez că da, fiindcă nu s-a vorbit nici un cuvânt despre aceasta. Singurul punct în discuție este: citarea lui Amm. Marcellinus pentru ... Marcellin este rău citat pentru deschiderea moravurilor hunilor?“ întreabă dl Ureche. Nu pretinde aceasta dl Maiorescu. „Istoricilor de la Convorbiri aceasta poate ...
Ion Luca Caragiale - Broaște... destule
... zi. Leonică se afla în dârdora căsătoriei. Era sâmbătă. A doua zi seara mă gătii cum putui mai bine, și la ceasurile nouă fără ceva mă aflam la Sărindar. În loc însă de a găsi la biserică masalale și trăsuri ca la toate nunțile, găsii curtea pustie și ușa bisericii închisă. Gândii că m-am înșelat în privința datei, ceasului sau numelui bisericii. Mă apropiai de ... piept cu... Leonică în original. — Veniseși la nunta mea? — Firește. — Nu se mai face: am stricat. Nu mă vrea, pace bună! Lac să fie, că broaște... destule! Peste vreo două luni mă pomenesc cu un plic: era o nouă invitație la nuntă, întocmai ca cea dântâi, numai numele domnișcarii era altul. — În ziua nunții lui Leonică am lipsit din oraș. Întorcâdu-mă a treia zi, îl ... ce viață? ce moștenitori? Gândești că m-am cununat? — Am primit invitația... — Da, dar am stricat tot. Nu mă vrea, pace bună! Lac să fie, că broaște... destule! Primisem al cincilea bilet de cununie din partea lui. Știam acuma bine că „broaște destule"! Mai au trecut apoi câteva ... ...
Mihai Eminescu - După această întâmplare minunată
... După această întâmplare minunată După această întâmplare minunată de Mihai Eminescu ........................................ ...După această întâmplare minunată, Cavalerul meu își grăbi calul spre măgura unui deal depărtat, ca să treacă bălțile și mlaștinele periculoase ale Bugeagului. Dar abia isprăvise jumătatea drumului și drumuri multe veneau în cruce și ori încotro se-ntorcea nu vedea ... ecou surd și adânc, apoi iar tăcere mortală. Bătu a treia oară, nici o mișcare de ființă vie. Se dete câțiva pași îndărăt, ca să vadă de n-a zări cumva lumină în vro parte a castelului... Lumina apăru tot în locul unde apăruse și mai ... din turn... ca un geamăt***. Îi trecu prin oase și măduvă acest sunet răgușit, evlavios, plângător. Era în întuneric total. Își întinse mâinile și începu să suie și această scară... O mână rece ca a unui mort îi apucă stânga și-l trase după sine... cercă a o smulge, dar nu putu, dete cu spada ... grila [j] de fier. El îl lovi cu piciorul și-l deschise. Ducea într-un coridor întortocheat și în unghiuri, abia destul de larg pentru ca un om
Ion Luca Caragiale - Cuvântare
... de veac se cântă: Deșteaptă-te, Române !..., Talpa țării, Noi vrem pământ !... Învățați carte ! luminați-vă ! Ei ! s'a deșteptat românul... începe lumea să se lumineze. Cine strică ? Noi suntem de vină că am fost chemați să luăm parte la viața publică (aplauze). Clasele sociale care au dominat țara au fost odinioară puse într'o grea dilemă:ori să renunțe a mai domina, cedând în favoarea intereselor străine, ori să continue a domina în favoarea intereselor naționale - și firește au fost silite să primească soluția din urmă. da; când Europa a acordat Românilor ca atari o stare de drept internațional, acele clase dominante au trebuit să dea țării, mai de milă, mai de silă, o formă de Stat europeană, și numai decât să introducă și la noi cultura apuseană... Și atâta a trebuit să aibă urmări. Când se părăsește o stare politică patriarhală, firește nu se mai pot păstra moravurile patriarhale. Nu noi stricăm dacă, deșteptându-ne în fața ... Ionescu, ce ?... nu numai viitorul, dar și trecutul (mare ilaritate). Ei, d-lor, aceasta mi se pare prea din cale-afară... aristocratic (aplauze sgomotoase). Înțeleg să tăgăduiești oricărui om, cât de mare ar fi, viitorul; să ...
Ion Luca Caragiale - Greu, de azi pe mâine... sau unchiul și nepotul
... o femeie foarte de ispravă; a rămas văduvă de tânără cu o pensioară de la bărbat, și n-a mai vrut să se mărite, ca să-și poată îngriji de copil, un băiat. A muncit, l-a crescut și, după atâta necaz, l-a văzut ... ce nu te duci d-ta în persoană? îți este văr bun, și știu cât datorește părinților d-tale care l-au ajutat pe vremuri să ajungă așa de sus. — M-am dus de trei-patru ori; dar mă tot amână; și, drept să-ți spun, o dată... nici n-a vrut să mă primească; nu mai îndrăznesc. — De ce nu se duce tânărul? ca nepot. — S-a dus o dată; dar l-a primit foarte brusc... și cum e el timid, nu mai are ... X..., titlu tot mare și tot pe prima pagină: „Mișeleasca înscenare!... Goana infamă contra cetățenilor onorabili!... Regimul proscripțiunilor și al terorii!... Cetățeni fruntași închiși ca tâlhari în ajunul alegerilor!... Ministrul fără
Constantin Stamati - Omul și cerul
... de la dame, pe jos, câteva flori. Așa repede timpul și făr’ de îndurare, Trece și vă răpește tot ceea ce iubiți, Și nu vrea să vă lase o umbră oarecare, De fericirea voastră în lume cât trăiți. Numai pe etern cerul stelele tot săltează, Surâd ca ochii veseli și etern luminează. Oh! vezi pe bieții oameni cum cer cu ne-ncetare, Cum doresc să trăiască un secol de-ar putea, Cum cer noroc, avere, pompe și desfătare, Cum cer acelea toate ce trec fără să stea! Oh! vezi pe amorezul cum cere să-l iubească A sa amorezată statornic, neschimbat, Vedeți pe părinți, maice cum doresc să trăiască În toată fericirea a lor fii ne-ncetat! Vedeți eroi, filosofi, poeți, artiști mulțime, De ce furtuni și chinuri etern se bântuiesc ... și luna sfârșește a sa cale, Dar ea surâde încă, când se revarsă zori, Și tot încă se uită către pământ cu jale, Ca când zice adio bieților muritori. Misterioasa lampă a unei alte sfere! De ce nu pot eu, oare, eu, slabul muritor, Să
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Viforul
... Lui ia-i urletul și nu-i mai rămâne nimic... OANA: A, nu fi nedreaptă... Ștefăniță vorbește frumos. DOAMNA TANA: Ce ușor e să pai când ești stăpân!... De se încurcă, toți zic: N-a vrut să spuie... Ce bine se stăpânește! De bate câmpii, toți zic: Ce sus s-a ridicat! De se mânie, ca fiara sălbatică, toți zic: E ca un râu prăvălit din munte! Eu avui norrcul să fi fost fata lui Neagoe Basarab... Cum înșiri mărgăritarele pe un fir alb de mătase, așa curgeau vorbele lui: vorba și învățătura... Și acum nenorocul ... atât cât este. (Arbore se pleacă și aprobă.) ȘTEFĂNIȚĂ: Ce te pleci, Arbore? Arborii se pleacă numai de vijelie... Doamnă... (Îi întinde mâna. Tana dă să i-o sărute. Ștefăniță o retrage.) DOAMNA TANA: Voiam să fac ce se cuvine... ȘTEFĂNIȚĂ: Destul c-ai voit... DOAMNA TANA: M-am deprins de la părinți să fac ceea ce voiesc, dacă ceea ce voiesc se cade să voiesc. (Arbore se pleacă.) ȘTEFĂNIȚĂ: Ce te pleci, Arbore?... Să nu rămâi ca ...
Mihai Eminescu - Când crivățul cu iarna...
... aripa-i câmpii întinse late, Când lanuri de-argint luciu pe țară se aștern, Vânturi scutur aripe, zăpadă norii cern... Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră, S-aud cânii sub garduri că scheaună și latră, Jăraticul să-l potol, să-l sfarm cu lunge clești, Să cuget basme mândre, poetice povești. Pe jos să șadă fete pe țolul așternut, Să scarmene cu mâna lâna, cu gura glume, Iar eu s-ascult pe gânduri și să mă uit de lume, Cu mintea s-umblu drumul poveștilor ce-aud. Orlogiul să sune  un greier amorțit  Și cald să treacă focul prin vinele-mi distinse, Să văd roze de aur și sărutări aprinse În vreascuri, ce-n foc puse trăsnesc des risipit, Ca vorba unei babe măruntă, țănduroasă. Atuncea focu-mi spune povestea-a mai frumoasă. Din el o aud astfel cum voi să o aud Ș-amestec celelalte cu glasu-i pâlpâit. Și mândru-acest amestec gândirea-mi o descoasă, O-nșiră apoi iarăși cum dânsa a ... i gât Încet, beat de iubire, o mângâi, o sărut. Și sărutări o mie trezesc în ea mii vise Și fruntea-i turburată s-apleacă