Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru (VEZI) T
Rezultatele 811 - 820 din aproximativ 2218 pentru (VEZI) T.
Alexei Mateevici - Hristos și Samariteana
Alexei Mateevici - Hristos şi Samariteana Ostenit, la fântâna lui Iacov, Hristos La răcoare puțin se oprise; Și pe când hodinea-nfierbântat și setos Samariteana la apă venise. Băutură-au cerut Fiul Cel Omenesc. I-a fost mare femeii mirarea: ,,Cum așa? — a răspuns — în ce ură trăiesc Samaritenii cu voi?! Nici se văd, nici grăiesc, Și Tu ceri, ca să-ți sting însetarea!" Samaritenei așa i-au vorbit Iisus: ,,Când ai ști Cine-ți stă înainte După apa cea vie dor mare, nespus În pieptul tău însetat s-ar aprinde". ,,Cum ai scoate-o atunci din adâncul pietros A strămoșului sfintei fântâne?" Samariteana așa a-ntrebat pe Hristos: ,,Văd că n-ai nici un vas pe la Tine. Au mai mare Tu ești decât sfântul strămoș, Ce ne-a dat-o pe veci moștenire? În vremi vechi, păscând turma-ntr-acești munți stâncoși, El aicea găsea hodinire". Și Hristos i-au răpuns: ,,Cel ce apă va bea Din fântână, — acela-nseta-va, Pe când umbră de sete nu poate avea Cel ce apa mea vie gusta-va, Căci apa vieții în curgerea ei Păcatele toate le ...
Alexei Mateevici - Pietre vechi
... țintirim, Țintirimul jidovesc -- Doi copaci îl străjuiesc. Mai încolo — un pârău Prin pietriș coboară greu. Săpături destul de-adânci Par a se vedea prin stânci. Cine știe ce-adăpost? Chișinăul cic-a fost... Botna seacă dă în șes Și se pierde-n stuhul des, Și nu ...
Alexei Mateevici - Preoțimea și poporul nostru
... fel de fel de ticăloșii. Acest lucru face necrezarea țăranilor încă și mai mare. În fiecare obște de oameni sunt și lepădături. Asta se poate vedea întotdeauna și peste tot locul, dar mai ales în ziua de astăzi în viața noastră. Noi luăm preoțimea întreagă îndeobște și vedem cu bucurie că ...
Alexei Mateevici - Trecutul și viitorul
Alexei Mateevici - Trecutul şi viitorul Trecutul și viitorul de Alexei Mateevici S-a dus... Luat de mersul vremii încă un an mare prin întâmplările lui a plecat în vecinicie, ca să nu se mai întoarcă. Încet, pe nesimțite, am pășit noi pragul anului vechi. Și iată că acum am intrat în cea dintâi zi a Anului Nou. Pe nesimțite. Se pare cam ciudat, că în așa vreme mare, însemnată, noi trecem pe nesimțite de la viața anului trecut, cu toate frământările ei, la viața necunoscută, plină de taină, oarecum acoperită cu o perdea,— la viața anului viitor. Dar însăși vremea îl ia pe om, îl face să mai uite câteodată de cele mai de seamă lucruri în viața sa, având în cap grijile traiului zilnic. De aceea, omul trebuie mai adeseori să-și aducă aminte de starea lui îndeobște, de locul lui și al celor care trăiesc o viață cu dânsul în mijlocul altor oameni, cu altă stare în viață. Mare este anul care numai ce a trecut. Fără îndoiala că încă și mai mare are să fie anul viitor. În scrierea din numărul 59 am arătat în parte însemnătatea ...
Alphonse de Lamartine - Poetul murind
Alphonse de Lamartine - Poetul murind Poetul murind de Alphonse de Lamartine Traducere de Ion Heliade Rădulescu - 1866 A vieții mele cupă se sparse încă plină, În lungi suspine viața-mi se duce și declină Nici lacrimi, nici suspinuri n-o pot întârzia! În bronzul ce mă plânge în sonuri precurmate A morții mână rece ultima-mi oră bate. Să gem oar'? sau mai bine să caut a cânta? Să cânt, căci al meu suflet e încă p-a mea liră; Sa cânt, căci mie moartea ca lebedei inspiră Pe țărmuri d-o-altă lume un grid melodios. Semn bun acesta este, și geniul mi-l face. De este-al nostru suflet amor, cerească pace, Un cânt divin dar fie adio d-aci jos. În spargerea sa lira răsună mai sublimă, În stingerea sa lampa dodată se reanimă Și d-o lumină vie străluce, și s-a stins; Lebăda vede cerul la ultima sa oară; Și omul, singur omul, el numai se coboară Să-și numere trecutul, de doruri reîmpins! Și ce sunt aste zile ce omul le imploră? Un soare și alt soare, o oră ș-altă oră, Și ...
Andrei Mureșanu - O privire peste lume
Andrei Mureşanu - O privire peste lume O privire peste lume de Andrei Mureșanu Deșert e tot ce vede semețul ochi supt soare Și nu e fericire deplină pre pământ; Un vis e ce-amăgește ființa muritoare Din oara când se naște și până la mormânt! Văzutu-s-a om cândva să zică l-a sa moarte: “Mă duc cu bucurie, c-am fost și-s fericitâ€�? Un rege-a stat în lume, a cărui rară soarte La altul în natură cu greu a mai zâmbit; Și iată că el singur a scris cu-amărăciune, Târât de-a lumei valuri, ce turbă ne-ncetat: “Nimic supt cer statornic, ci tot deșărtăciune, Deplină fericire supt soare n-am aflat!â€� Un tată se silește s-adune-averi în lume Încungiură oceanuri cu mii nefericiri, Când fiu-i se răsfață văzând că are sume Ce pot să corespundă la oarbele-i simțiri! Un jude calcă legea, cu scop să mulțămească Desfrâul unei patimi de care-i subjugat; În urmă dă prinoase, cu scop să amuțească Simțirea conștiinței ce-l mustră ne-ncetat. Un trântor suge mierea ...
Andrei Mureșanu - Simpatie la Viena
Andrei Mureşanu - Simpatie la Viena Simpatie la Viena de Andrei Mureșanu Spune-mi, mamă, ce să fie, Ce mă trage-așa cumplit, Cât abea aștept să vie, Ceasul care e menit, Ca să-mi treacă pe-nainte În pas bine regulat Cavalerul cel cuminte De ostași încunjurat. Ah, mamă, sunt vulnerată D-o săgeată care-n veac Va sta-n inimă vibrată, Și s-o vindec nu am leac. Mă usc, mamă, pe picioare, De mă culc, de stau sau șed, Nicăiri n-aflu răcoare Ceas bun, sau minut nu văd. Ce te prinde dar mirare, Măiculiță, când mă vezi, Că mă scol de la mâncare Numai ca să mă așez Vizavi cu-a lui ședere Ochii mei în ochii lui, Să-l descriu după plăcere, Când altă scăpare nu-i. De mă duc la promenadă, Ochii-mi zboară-n sus și-n jos, La surori fac semn să șadă, Și-ntorcându-mă dau dos, Fac pasuri înduplecate Cu scop ca să-l întâlnesc, De-aș merge chiar și-n cetate P-acela care-l doresc. Bate ora, una, două, Bate, c-încă n-a sosit; Bate două peste nouă Aud marșul, a ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la pogrebaniia omului prestăvit
Antim Ivireanul - Cuvânt de învăţătură la pogrebaniia omului prestăvit Cuvânt de învățătură la pogrebaniia omului prestăvit de Antim Ivireanul Mult pătimașul acela și îngăduitoriul Iov, piatra răbdării, după luptele cĂ©le mari ce i-au făcut vicleanul diavol și l-au golit ca într-o clipă de ceas de toate averile lui și l-au lipsit de toată cinstea, de toată bogățiia, de toată slava și de toate soțiile lui și au rămas numai cu muiarea, afară din casa lui, șăzând într-un gunoiu, cu multă ticăloșie, plin de bube și de viermi, iar încăș la acĂ©stia toate, pentru ca să rușinĂ©ze pre vicleanul diavol și să-l biruiască cu bărbățiia sufletului lui și cu răbdarea, precum zice mai pre larg istoria lui, n-au dat nebunie lui Dumnezeu, nici au greșit cu buzele lui, măcar că cu acĂ©stia toate, socotind și el deșărtăciunia și ticăloșiia aceștii vieți și multele învârtejiri și prefaceri ale lucrurilor omenești, plângea și să tânguia și suspinând zicea: Pre moartea am chiemat-o să-mi fie tată, Iov, 17, adecă, ea cum ar zice: moartea-mi iaste tatăl, carele mă naște. Oare ce poate fi aceasta, iubiții miei, ce zice direptul ...
Antim Ivireanul - Dedicația Psaltirei românești, tipărită la București, în anul 1694
Antim Ivireanul - Dedicaţia Psaltirei româneşti, tipărită la Bucureşti, în anul 1694 Dedicația Psaltirei românești, tipărită la București, în anul 1694 de Antim Ivireanul Blagocestivului, prealuminatului și preaslăvitului domn și oblăduitoriu a toată provoslavnica Țara Rumânească, bunului și creștinului Ioan Costandin Băsărabă voevod și al mieu de bine făcătoriu și milostiv stăpân, cu plecăciune metanie făcând, de la Dumnezeu toată buna fericire poftesc. Toată zidirea văzută și nevăzută, cuvântătoare și necuvântătoare, câtă s-au făcut de cea adâncă a lui Dumnezău înțelepciune, înălțate și luminate doamne, carĂ©și după firea sa, silĂ©ște de-și arată slujba și lucrarea ei, după cum i s-au poruncit. Stihiile ca niște întâe pricini îndeamnă pre toate chipurile neamurilor, de-și dau roada sa la vrĂ©mea lor. Iară mai vârtos de toate, fericita și mai aleasa și cuvântătoarea zidire, omul, silĂ©ște de aduce nu numai un fĂ©liu de roadă, ce foarte multe câte trupești, iară mai multe sufletești, de vrĂ©me ce și el de doao s-au zidit, adecă den suflet și den trup. Și toate pentru el s-au făcut și i s-au dat aciastă simțitoare lume cu toată frumusĂ©țea ei, ca ...
Antim Ivireanul - Dedicația din Ceaslovul tradus de Antim și tipărit la Târgoviște, în anul 1715
Antim Ivireanul - Dedicaţia din Ceaslovul tradus de Antim şi tipărit la Târgovişte, în anul 1715 Dedicația din Ceaslovul tradus de Antim și tipărit la Târgoviște, în anul 1715 de Antim Ivireanul Prealuminatului, preacreștinului și înălțatului domn și oblăduitoriu a toată Ungrovlahia, Io Ștefan Cantacuzino voevod, pace de la Dumnezeu, și de la smereniia noastră arhierească blagoslovenie. Acest Ciaslov, preaînălțate doamne, care iaste rânduiala slujbei besericești al nopții și al zilii, la altă față nu ciarcă să se închine, fără numai la înălțimea cea de Dumnezeu cinstită a mărimei-tale, carele ești fiiul cel ales al besĂ©ricii, îndreptătoriu cel lăudat al politiei, slava cea luminată a pravoslavnicilor, și minunatul sprijenitoriu al creștinătății. Și adevărat cĂ©rerea iaste dreaptă, și închinăciunea cuviincioasă, pentru căci precum din tipografie n-au eșit până acum aciastă carte, nici mai împodobită de cum să vĂ©de, nici de tot tălmăcită pre limbă rumânească precum acum s-au tipărit; așa și în scaunul Ungrovlahiei n-au șăzut alt domn, nici înfrumusețat cu atâtea daruri, nici îmbogățit cu atâtea bunătăți, câte strălucesc în creștinescul și împărătescul tău suflet. Au fost cei ce mai nainte au stăpânit, alții luminați pentru numele ...
Antim Ivireanul - Precuvântare la gramatică
Antim Ivireanul - Precuvântare la gramatică Precuvântare la gramatică de Antim Ivireanul Iată că a încolțit sămânța străină, adecă gramatica slavonească, o artă cunoscută și un lucru bun și iscusit, și în zilele domnieivoastre. Pentru fiecare e de mirare și plăcut lucru, când pe câmpul lui (în țarina lui) cresc oarecari grăunțe de altă limbă, căci vede un lucru nou și tăinuit, ce mai nainte n-a fost și nu s-a văzut. Astfel că multă mirare s-a întâmplat și cu neamul nostru lipsit sau de sămânța aceasta, adică de cetirea adevărată slavonească, sau de fructul ei, adecă de înțelegerea celor cetite, când în urma îngrijirei pline de iubire a voastră, ajunse vremea ca să se arate și acest fericit dar, adecă limba slavonească, în țara noastră. Și dacă limba slavonească la ai săi sau la ai casei (cum s-ar zice), adecă la slavi, e prea slăvită și admirată, acolo unde ea se întrebuințează ca limbă proprie, cu cât mai mult la noi, cari o întrebuințăm nu ca pe a noastră, ci ca pe una străină și împrumutată, ar trebui ca să fie ridicată în slavă ...