Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru VIAȚĂ
Rezultatele 811 - 820 din aproximativ 1756 pentru VIAȚĂ.
Alecu Russo - Cugetări scrise în închisoarea de la Cluj
Alecu Russo - Cugetări scrise în închisoarea de la Cluj Cugetări scrise în închisoarea de la Cluj de Alecu Russo Fiecare revoluție trebuie să nască un adevăr pe lume, și fiecare criză prin care a trecut omenirea a produs un bine sau germenul unui bine, dar nimic până acum nu a putut să desființeze falsul patriotism. Falsul patriotism este masca egoismului în timpurile de tulburare. Aceia care speculă libertățile popoarelor, care nu au alte principii decât interesul personal, alt Dumnezeu decât pe sine însuși, altă profesie de credință decât noi prin noi și pentru noi ; aceia care nu cred nici în popor, nici în libertate, nici în sacrificiuri, nici în devotament, se acoperă cu haina patriotismului în zile de lupte, în zilele cele mari ale popoarelor. Ei par că fac sacrificiuri, dar nu sacrifică nimica, ci pun la dobândă. * Frazele sunătoare ale acelor ce grăiesc mult ascund adeseori precugetări urâcioase. Adevărații oameni ai poporului, aceia care gândesc ca dânsul, vorbesc puțin, lucrează cât pot și plâng, când alții tot grăiesc! Poporul suferă și geme, poporul lucrează, poporul nu grăiește decât prin tăcerea lui. Când adevărații oameni ai poporului au grăit și cu umărul poporului ...
Alecu Russo - Mihai Cuciureanu
Alecu Russo - Mihai Cuciureanu Mihai Cuciureanu de Alecu Russo România literară la deschiderea ei a început cu o notiță tristă despre o pierdere mare ce a făcut neamul românesc cu Neculai Bălcescu, nu numai ca un cercetător de istoria neamului, dar ca o inimă aprinsă de râvna neamului. Astăzi mai trecem încă o pierdere, și România își va face o datorie sfântă a deschide coloanele sale la toate biografiile oamenilor și tinerilor, ce au lucit ca stele luminoase cu fapta sau cu nădejdea pe cerul ist întunecat încă al deșteptării și al falei românești. Fără a schimba nimică, dăm publicului notița lui Mihai Cuciureanu, ce ni s-a împărtășit de familia lui în următorul chip: "Mihail Cuciureanu — născut în 5 noiembrie 1819 în Botoșani. Părinții săi, boieri cinstiți și prețuiți în opinia publică, au sădit cu înlesnire în primitoarea inimă a pruncului și a junelui principiile religiei creștine și iubirea de neatârnare de care el însuși era cu preferință stăpânit. După ce primise pe bazele acestor principii, în casa părintească, pregătirea elementară, asupra căreia răposatul acum padagog Ch. de Du-chet , bărbat pre iubitor ...
Alecu Russo - Ofițeri francezi în Moldova
Alecu Russo - Ofiţeri francezi în Moldova Ofițeri francezi în Moldova de Alecu Russo Întovărășiți de doamna baroneasă D... ofițerii din nr. 23 al Stelei , amăgiți de un huiet răspândit că Moldova vroia a organiza o armie, porniră din Cracovia și după multe întâmplări, precum se întâmplă nenorociților fugari, nevoiți a se odihni în Cernăuți mai mult decât un ceas, apucară drumul spre Moldova. Iată din cuvânt în cuvânt călătoria lor: "După ce făcusem pe tovărășița noastră a înghiți o litră de pâine de făină de păpușoi, muiat într-o butelcă de vin, duși de un țăran ce ne silise poliția a lua cu plată, pornirăm la nouă ceasuri seara spre a intra în Moldova. Vremea era frumoasă, dar noaptea întunecată și drumurile grele. Fratele-meu da brațul baronesei, mergând dinapoia trăsurii; eu eram înainte cu călăuzul nostru, arătându-i vârfurile pistoalelor, căci mărturisesc că cugetam că sila făcută nouă de a porni noaptea era pentru a ne prăda pe graniță. Mergeam de mai multe ceasuri de-a lungul Prutului, picând de osteneală, când calul nostru pică în nisip; zadarnică fu truda de ...
Alecu Russo - Stânca Corbului Stânca Corbului de Alecu Russo Legendă culeasă de la Bicaz Vizitând valea Bicazului, care dă în valea Bistriței, caii noștri se înșirau pe cărări înguste și pietroase, conduși fiind de un călăuz muntean. Acesta era tipul românului din Carpați, tânăr, vesel, sprinten, dibaci, lipsit de învățătură, însă înzestrat cu bunul simț al strămoșilor noștri. El își purta calul în joc și ne povestea în graiul său poetic viața lui de copil al munților, vânătorile sale la urși și chiar îndrăgirile inimii lui, spunându-ne totodată numele piscurilor și admirând ca noi mărețele așezături stâncoase, care ne înconjurau ca un amfiteatru uriaș. Strâmtoarea în care curge pârâul Bicazului este una din cele mai frumoase din Carpați; natura pare că a voit a aduna la un loc tot ce a putut crea mai grațios, mai pitoresc și mai grozav. Tablou magic și demn de penelul lui Salvator Rosa . Soarele asfințind într-un ocean de lumină înfocată; câțiva plăieși trecând printre copaci; câțiva vulturi, zburând roată împrejurul vârfului Ceahlăului, și jos, lângă o naltă stâncă, caii noștri adăpându-se în apa limpede a Bicazului! — Priviți — ne zice călăuzul ...
Alecu Văcărescu - Trandafiraș norocit
Alecu Văcărescu - Trandafiraş norocit 21 [Trandafiraș norocit] de Alecu Văcărescu Informații despre această ediție Trandafiraș norocit, Care te-ai învrednicit Să-mpodobești acel sîn Unde pururea mă-nchin ! Roagă-te și pentru mine Să mă aibă mai la bine, Găsește vreun mijloc Să m-așeze într-al tău loc ; Și-i spune că am durere, Nu dragoste cu părere, Poți să-i și făgăduiești Că tu, de te veștejești, Eu firea nu mi-o prefac D-oi avea noroc să-i plac. Arată-i cu umilință Că-n loc de ghimpi am credință Fă-mă s-ajung la devlet Și ia-mi și viața
Alexandr Puşkin - Şalul negru Șalul negru de Alexandr Pușkin (Traducție) - traducere de Constantin Negruzzi Publicată în Curier de ambele sexe , periodul I, nr. 6 La șalul cel negru mă uit în tăcere Și sufletu-mi rece e nemângăiat, Pentru că de jale, de chin și durere Este sfășiat! Eu astăzi la lume a spune voiesc, Din care pricină cumplit pătimesc. Când eram mai tânăr iubeam cu dulceață O gingașă greacă cu părul frumos, Cu negre sprincene, cu rumănă față Și trup mlădios; Căci atunce lesne în amor credeam, Și amărăciunea-i încă n-o știam. Iscusita fată cu a sa iubire, Cu-a ei cătătură ce înflăcăra, Singurul meu bine, ș-a mea fericire Pe lume era. Dar statornicie este pe pământ?... Credința e vorbă, amorul cuvânt! Într-una din zile, poftisem la masă Câțiva buni prieteni, cu care vorbind Mă simțeam ferice, la greaca frumoasă Gândul meu fiind. Căci de zile negre grijă nu purtam; Vro nenorocire nici macar visam. Iat-un mârșav jidov vine și-mi șoptește: “Greaca ta, stăpâne, ce-atât o iubești, Te vinde pre tine și te viclenește, Iar tu nici gândești!â€� Eu îi ...
Alexandru Beldiman - Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovii întîmplare după răzvrătirea greci
Alexandru Beldiman - Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovii întîmplare după răzvrătirea grecilor, 1821 Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovii întîmplare după răzvrătirea grecilor, 1821 de Alexandru Beldiman Fragmente Informații despre această ediție Cuprins 1 [Invocația] 2 [Parada eteriștilor] 3 [Fărădelegile ienicerilor] 4 Note [Invocația] Ce necaz, ce osîndire, vai mie ! ce foc amar, Ce trăsnet și ce lovire, ce otrăvitori pahar. Cine-au socotit vrodată, cine-au putut pune-n gînd, Jalnica țării stricare s-o vază așa curînd? În ce stare, amar mie! te cutremuri cînd gîndești A lacrimilor năvală, chip nu este s-o oprești. Toată țara-i în picioare, om peste om dă fugând, O suflare nu întîmpini și să n-o privesti plîngînd. Sate, orașe, ținuturi, mai toate pustiile vezi; Ș-un norod în îngrijire, atâta încât nu-l crezi Povățuitoriu [1] nu crede, n-ascultă mîngăitoriu, Aleargă, neștiind unde, vor liman [2] , cer agiutoriu. Cine să-l povățuiască [3] , căci dregătorii n-au rămas, Cei mai îndrăzneți și vrednici din dregătorii s-au tras [4] Vai, ponorături [5] , prăpăstii, codrii cei înfricoșați Gem de duioasa oftare a celor înspăimîntați. Toți aleargă, cer ...
Alexandru Macedonski - Alea jacta est
... ntristare Ca sufletu-mi în dor, Iar lacrimile mele Întunecă și stele, Și soare-ncălzitor. E iarnă, este gheață Întinsă pe-a mea viață Precum pe niște văi Zăpada se întinde Și-n giulgiu-i cuprinde Păduri, izvoare, căi. Și cum ascunsă tace Privighetoarea-n pace Prin scorburi de ...
Alexandru Macedonski - Când aripi...
... Zburam spre empireu, Mai sus de gloate... Când aripi al meu suflet avea. Purtam în grai argintul curatelor izvoare, În cuget, visuri roze... — De viață mă-ncântam, De soare mă-mbătam, Eram argint și soare... — Când aripi al meu suflet avea. Era ca o-nflorire de zile minunate, De ...
Alexandru Macedonski - Cântec (Macedonski)
Alexandru Macedonski - Cântec (Macedonski) Cântec de Alexandru Macedonski Și pentru ce n-ar fi permis Al vieții mele tainic vis Să-l împlinești, Iubindu-te, să mă iubești? Să mă iubești! Făgăduind, — ziceai că ții, Prin cuget dacă-mi aparții De ce, — de ce N-ai vrea să calci peste orice? Peste orice! De mă iubești, — să te supui, O sărutare să depui Pe fruntea ta, Și morții-n gropi vor tresălta! Vor tresălta! Pe buza ta, pe-obrazul tău, Oh! lasă-mă să fiu călău, Călău de flori, Și vor cânta privighetori! Privighetori! Pe ochii tăi și pe-al tău sân, Trecând amorul meu păgân, Amorul meu, Tu poți să-l faci un semizeu, Un semizeu! Natura este-n haină nouă... Privește! flori de zarzări plouă... Sub ele, — noi, Vom fi la umbră amândoi Cu
Alexandru Macedonski - Cântec voluptuos
Alexandru Macedonski - Cântec voluptuos Cântec voluptuos de Alexandru Macedonski Ale sângelui furtune cine nu le-a cunoscut, Cine n-a simțit căldura soarelui ce-i curge-n vine N-o să știe niciodată ce ascunde-adânc în sine Învelișul meu tăcut. Fără nici-o-nsuflețire e ș-o apă liniștită, Însă mintea ce cutează, însă ochii ce pătrund, Clocotind sub mii de forme, află viața încâlcită De la creștet pân' la fund. Oh! Ascultă... Iată noaptea ce de mult o așteptăm... Cu zgârcenia nu merge când te-apuci să faci pomană... Să chemăm o voluptate mai presus de cea umană Și în ea să ne-