Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE ACEASTA
Rezultatele 891 - 900 din aproximativ 1467 pentru DE ACEASTA.
Dimitrie Anghel - Dușmanul mașinismului
... și el mai mult. Poate că era greșit și că vechilul său avea și el dreptate cînd spunea că pămîntul nostru nu-i încă destul de obosit pentru a-l hrăni pe cale artificială și a-l lucra cu atîtea mașini, cînd ai destule brațe de muncă pentru un preț așa de derizoriu. Dar proprietarul fiind un spirit tiranic, ținea să facă după cum voia el. Și pentru acest scop nu cruța nici o cheltuială. Tot ce era nou era dinainte adoptat și de dînsul. Pluguri și secerători care umblau pe lanuri ca niște dihănii cu aripi fantastice ; elevatoare care ridicau paiele căzute de pe dinții mișcători ai batozei și clădeau singure stogurile galbene ca niște cozonaci ; moriști care duduiau împrăștiind nouri de pleavă, alegînd grăunțele galbene ca aurul, mașini de semănat care lăsau pe urma lor boabele în șiraguri de creștea grîul rînduit ca o armată și cîte altele nu aducea el spre disperarea domnului Panțu. Zece lemnari și două covălii, în care foalele nu ... a focului ardea fără încetare ca în grota lui Vulcan lucrau de dimineață și pînă seara pentru repararea și întreținerea acestor monștri. O ceartă neîncetată ...
Petre Ispirescu - Copiii văduvului și iepurele, vulpea, lupul și ursul
... tăi, bărbate? Ar putea să mănânce și ei ceea ce ne-a rămas. - Iată-ne aci și noi, iată-ne aci. Și ieșiră de după coșul bordeiului și mâncară. După ce se sculă tatăl copiilor, vitrega întrebă pe copii cum a nemerit de s-au întors. Iară fata îi povesti tot ce făcuse, și cum se ascunseseră după coș, daca ajunseră acasă, de frică să nu-i bată. Pasămite ei se luase după dâra de mălai ce o presărase fata, când merseră în pădure. Mai trecu, ce mai trecu, și strigoaica de vitregă iară se ținu de câra bărbatului său ca să-și prăpădească copiii. Și neavând ce-și face capului, tatăl își luă copiii și plecă cu dânșii iarăși în pădure ... aceasta îi zâmbește și îi spune ceva gogleze. El pricepu, hoțomanul, de ce nu-l mai trage inima să meargă la vânat, și căta fel de fel de pricini ca să rămâie acasă. Și tot astfel până ce se îndrăgosti cu fata cum se cade. Băiatul își căta de treaba lui și nu băga de
Nicolae Dimachi - Lună, lună, te văz lună
... Nicolae Dimachi - Lună, lună, te văz lună Lună, lună, te văz lună de Nicolae Dimachi Informații despre această ediție Lună, lună, te văz, lună, Și-nfocată cu lumină, Răvarsă a tale rază O dulceață de viiață. Pe sămne nu poți sîmțîre La a mè nenorocire, De privești făr-de-ndurare A lăcrămilor vărsare, Și privești cu o răpire Jalnica mè tînguire Iar un flutur văz că zboară Bătînd dintr-o aripioară Cu ... le cernit, Arată-mi ce mi-ai hotărît. Ah ! moarte de mi-ar veni Din suflet o aș primi, Căci aș cunoaște-un hotar La acest
Cincinat Pavelescu - Indiscreții
... Cincinat Pavelescu - Indiscreţii Indiscreții de Cincinat Pavelescu Asistând la piesa Isus a dlui N. Iorga, poetul Cincinat Pavelescu a fost întrebat la sfârșit dacă i-a ...
Cincinat Pavelescu - Pro domo (Pavelescu, 2)
... Cincinat Pavelescu - Pro domo (Pavelescu, 2) Pro domo de Cincinat Pavelescu N-am pretenția deșartă Că, în goana-acestor rime, Am închis idei sublime De revoltă și de
Constantin Negruzzi - Apolog (variantă la Domnul P. Prunco)
... Constantin Negruzzi - Apolog (variantă la Domnul P. Prunco) Apolog de Constantin Negruzzi Apărut cu titlul Domnului P. Prunco, în Alăuta românească , 1837, 14 martie Tot timpul care oamenii Pe lume îl petrec, Preste roata Norocului ... Gândind să-și facă mendrele Precum nădejduia, Rotunda roată răpede Pe schițe se-nvârti, Și mândrul poticnindu-se, Cade cum nu gândi. Iar omul ce de rație Se tot călăuzi, Și-n toată vremea cumpăna În orișice păzi, Nu-i pasă dacă vifore Pe lume s-au stârnit, Vârtejele-ntâmplărilor Îl ... timp ținea, Curând veni-va soarele Ce le va-mprăștia. Cunoaște jucăriile Vicleanului Noroc, De-a lui favoruri putrede Râzând, își bate joc. Acest
Dimitrie Bolintineanu - Mărirea lui Mihai
... Dimitrie Bolintineanu - Mărirea lui Mihai Mărirea lui Mihai de Dimitrie Bolintineanu I Din trei țări române, cei mai mari s-adună Și cu trei coroane pe Mihai cunună. La prea mândre mese căpitanii-nchin ... zboară. Mâna verginală, fragedă ca crin, Atrăgea din harpe sunetul divin, Iar accentul vocii cei armonioase Se-ntuna cu-aceste vorbe grațioase: ,,Tu, reunire splendidă, De minte, de tărie, D-amor; cerească glorie! Sublimă armonie! Ce-n coama dalbă-a zorilor Verși valuri auroase Și pe gurița verginei Pui roze grațioase ... revarsă lacrime divine. II Domnul trece noaptea singur în veghere. Inima-i răpită fuge spre durere, Până somnul dulce cu-aripa-i d-eben Vine de-i îmbată sufletul său demn. Printre vise vede o fantasmă dulce. Fața-i ca lumina florilor străluce, Ca torent sub soare râură-ai săi peri ... Ea vorbește... — ,,Cerul binevoitor Preursește țării splendid viitor; Însă tu pieri-vei fără bucurie, Cei străini preda-vor țările c-urgie, Ce prin ani de
George Coșbuc - Povestea căprarului
... George Coşbuc - Povestea căprarului Povestea căprarului de George Coșbuc Publicată în Literatură și artă română , 1899, nr. 1 (25 nov.) Când ne-au respins de la movilă, Căzurăm mulți pe-aceste lunci. Și-ntreg un regiment atunci, De ce-a văzut, a plâns de milă. În șiruri strânse și-mproșcând Necontenit cu foc mulțimea, Se da-ndărăt dorobănțimea, Loc turcilor pe șes făcând. Curgea și mult și iute focul ... văzut, Îngenuncheat acolo-n cale, Trăgând spre-arapii ce din vale Veneau mereu. O, n-am crezut Că omul în mânie poate S-azvârl-așa de mult omor, Că plumbii-n deznădejdea lor Curg râu! Dar azi le cred pe toate. Iar noi ne-ndepărtam mereu, Și i-am strigat de ... stă să moară, Și că-i păcat de Dumnezeu. Nevrând să-l lase pe câmpie, Și să-l aducă neputând, El sta cu mortul, dus de-un gând: Străjer răzbunător să-i fie! Dar turcii vin, tot vin, un roi, Și tot mai larg li-e-n urmă pasul Acum nici ... i-a-necat apoi coloana Și nu i-am mai văzut apoi. Înfiorat și-acum îmi bate Cu jale inima, când scriu: Strivit de turci, să mori de
Ion Luca Caragiale - Sub ce regim trăim!
... Ion Luca Caragiale - Sub ce regim trăim! Sub ce regim trăim! de Ion Luca Caragiale O probă nouă de destrăbălarea în care a ajuns administrația sub acest regim ne-o aduc foile opoziției. De necrezut, dar adevărat. Ar gândi cineva că ne aflăm într'o țară barbară. Judece oricine. Doamnei Eufrosina Catargiu, soția d-lui Lascăr Catargiu, primul consilier ... reacțiunea să sape cât mai adânc un abiz între Coroană și Națiune, i s'a furat pe calea ferată un geamantan. Stăm bine de tot !... Acu închipuiască-și oricine. Daca bagajul soției primului ministru, care stă la putere prin voința regală, este expus la așa accidente, ce trebue să ...
Vasile Alecsandri - Doina voinicească 7
... Vasile Alecsandri - Doina voinicească 7 Sub poale de codru verde [1] O zare de foc se vede Și la zarea focului Stau voinicii codrului! Nu știu zece sau cincisprece Sau peste sută mai trece. Știu că beau vinațe reci ... ei cât ce luptau, Potirașii alungau, Da-n codru când se-ntorceau Nici un os nu mai găseau, Că-n urma voinicilor Calcă ceata lupilor De prin fundul codrilor. ↑ Unii lăutari cântă această Doină în următorul chip: Sub poale de codru verde O zare de foc se vede, Iar la zarea focului Stau haiducii codrului, Nu știu zece sau cincisprece Ori peste sută mai trece, Ci mi-și frige un ... Dar nu-l frige cum se frige, Ci-l înfige în cârlige Și-l întoarce prin belciuge Ca să-i fie carnea dulce. Sub umbră de păducel Voinicii mănânc din el Și din gură zic astfel: ,,Codre, codre înfrunzit, Ține-mă-n tine ferit, Că nimic nu ți-am stricat Și ... mi atârnai. Le-aș fi pus, codre, pe jos, Dar pământu-i umedos Și fierul e ruginos. Codre, codre, dușman ești! Tu voinicii amăgești Și de dușman nu-i ferești. Cât ești, codre,
... fruntea ieșită din față, fetele tresar sub privirea lui. Un cap bălan cu părul lung până pe umeri, cu o față albă și străbătută ca de-o răsuflare de rumeneală, cu doi ochi mari și albaștri ca fața cerului privită de pe culmea muntelui. Totdeauna e în această față ceva ce nu se mai găsește în alte fețe, un fel de tristețe, un văl de gânduri, iară în surâsul de pe buzele lui ascuțite totdeauna e ceva ce-ți deschide sufletul. E minunat flăcău Miron și nu e minune că toți îl caută și doresc ... când jocul se sparge, Marta pleacă spre casă. Unii merg într-o parte, alții într-alta. Toderică merge cu Marta până la răspântie, îi dorește de bine, apoi cotește la stânga și o lasă să meargă cu ceilalți mai departe. Până acasă ea merge însoțită de fete și de flăcăi. Între flăcăi este și Miron, care, precum de la sine se înțelege, totdeauna merge alăturea cu dânsa. Peste puțin, ei lasă apoi ulița, trec un pârleaz de la dreapta și merg pe o cale mai scurtă, pe poteca dintre vii, pe la Fântâna Corbului, unde izvorăște apa cea bună. Până aci merge ...