Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CA SĂ

 Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 3068 pentru CA SĂ.

Antim Ivireanul - Luna lui dechemvrie, 6. Cazanie la Sfântul Nicolae

... în casa lui aur, argint, scule și alte haine și când iase din casă pune lacăt și încue, pentru ca nu meargă vreun hoț i le fure, se păgubească, așa și smereniia încue, ca un lacăt, toate bunătățile, ca nu meargă hoțul cel de obște, diavolul, le fure și va păgubi de osteneala ce-au făcut. Și iată că, după putință, cu scurte vorbe v-am spus putĂ©rea și lucrarea acelor 4 bunătăț ... care ș-au pus sufletul pentru oi. Acesta au păzit porunca lui Dumnezeu desăvârșit și l-au iubit și pre dânsul și pre aproapele său, ca însuș pre sine. Îl dovedĂ©ște ajutoriul ce au făcut din destul de mulți galbeni celor 3 fecioare, carele sta în cumpănă -ș piarză fecioriia lor; că înțelegând sfântul cum că acel ticălos de tată al fĂ©telor, pentru ca gonească sărăciia din casa lui, au socotit chiiame în casa lui, pe Afrodita, adecă curviia și pentru ca câștige puțin aur și argint, ca se poată chivernisi, au vrut vânză fecioriia fĂ©telor lui. Și oftând cu amar din mijlocul inimii lui și plângând cu lacrimi fierbinți zicea: 3 fecioare, carele ...

 

Petre Ispirescu - Poveste țărănească

... Pândi el ce pândi, și în puterea nopții, pe când și apele dormeau, se pomeni fiul de împărat cu un oarecine că vine și vrea dezgroape pe mort. Nici că e de gândit a-l fi lăsat feciorul de împărat facă așa o nelegiuire, fără decât se luă cu dânsul la luptă. Și lupte-se, și lupte-se, până ce, când începu cânte cocoșii, acel cineva pieri ca o nălucă. A doua noapte, feciorul de împărat cel mijlociu păți ca și cel mare. Când se întâlniră ei, se vorbiră spuie fratelui lor celui mic, pățania lor și -l îmbie a priimi ca unul din ei, pe carele îl va alege el, -l însoțească în noaptea când va avea păzească dânsul, de teamă, ca nu se răpuie, ca unul ce era mai tânăr. Dară feciorul cel mic al împăratului nici nu voi asculte de unele ca acestea, ci zise: - Duce-mă-voi singur, căci trebuie fi știut tata ce zice, când ne-a poruncit păzim câte unul singur. Și astfel, cum veni seara, se duse la locul de pândă. Și deoarece știa ce ...

 

Dimitrie Anghel - Arca lui Noe

... aceea care te mînă de a scoate din haos umbra, a tăia un contur și a-l trimite apoi ca -ți faci loc pentru a tăia o altă bucată de umbră și a-i da drumul în univers ca urmeze pe cealaltă, poți fi sigur că-i va semăna ? Migala, modelarea lentă și continuă, dezmierdarea mînei care alunecă, pipăiește, trece, ca revie clin nou și se încredințeze de conturul concretizat, cere liniște, închipuiește neputința, valorează uniformitatea, stigmatizează lipsa de fantazie, presupune oboseala cronică, și teama de a întinde ... adîncuri, ciudata coajă de nucă ce avea plutească peste un abis in voia valurilor și uraganurilor, primul vas-fantomă ce era menit se coboare din creste în adîncuri, ca se urce în cîrca altor creste, fără mai poată întîlni nici o radă, nici un port, nici un golf prielnic, ce avea umble necălăuzit de nici un far decît imensul ochi în care se strîng toate luminile, purtînd ca

 

Ion Luca Caragiale - Teatrul național

... nimic, nici o vorbă, fie de laudă, fie de ocară, necum de judecată cinstită. O dată stagiunea închisă, e altceva; marii judecători n-au nevoie asculte cu luare-aminte ca priceapă; scapă de obligațiunea d-a munci acasă, cu o carte în mână, ca poată judeca mai luminat la rândul lor; și, dar, lucrul fiind foarte ușor, s-apucă de se ocupă de teatru, atunci când teatru în activitate ... dorul de mai bine discutând teorii, precizând dorințe, întrevăzând mijloace de urcare pentru scena țării lor. La noi, marii judecători laudă pe d-ra Y., ca facă plăcere d-lui X.; ocărăsc pe d. M. și pe d-na R., ca facă pe gustul cutărui membru din comitet, ori d-lui director, supărați câteva minute; înalță la ceruri pe comicul A., deși toată iarna ... lovit în orice vedeam rău, anume în timpul când actualul director era la “întâia domniei-sale domnieâ€�. Ș-apoi vom vedea... Decât îmi place fiu cinstit când scriu; înțeleg severitatea, patima chiar; urăsc însă pe cel care face o nedreptate ori publică un neadevăr. Și nedrept este ataci până nu vezi pe om la lucru, ca ...

 

Dimitrie Anghel - În furtună...

... o închegare de spumă sau ca o bucată imaculată de zăpadă, din tot nebunul stol, unul singur se avînta mai sus, precum tot el știa se lase mai bine furat de fluidul element în adîncuri, ca răsară pe vîrful unei creste, ca și cum ar fi fost reînsuflețit și dus de voia valurilor, ca apoi se ridice ca o săgeată într-un praf de stropi argintii, urmărit de toate cenușiile aripi. Albe erau filele mele rămase pe masă ca și dînsul, și, nu știu pentru ce, nu puteam mă liniștesc purtîndu-mi ochii de la dînsul la ele, precum nu știu de ce acea pasăre, simțind parcă adîncul gîndurilor mele, se răzlețea din ... cu aripa ei albă treacă pe dinaintea geamului meu, ca apoi se piardă din nou în furtună. Spre neguri zbura pierzîndu-se pasărea, ca apară din nou, mergînd parcă pe valuri, ca o foaie de hîrtie albă luată și clătinată de uragan fîlfîia în aer, departe de stol se răzlețea, ca apoi revie ca o săgeată, capricioase tumbe făcea în aer ca ...

 

Dimitrie Anghel - Domnu' Hube

... pentru el au fost un cuvînt van, un nonsens aproape. Gălăgia infernală a celor patru clase de copii, peste care vigilența lui trebuia se exercite, îi suna neîntrerupt în urechi ca murmurul mării în cuprinsul unei scoici. Amestecul de capete blonde și brune, pe care îl vedea veșnic reînnoindu-se în fața lui ca un norod de buruiene îndărătnice ce nu-i chip le stîrpești, toate fețele aceste ce purtau stigmatul atîtor eredități și a atîtor porniri ascunse ce mijau de-abia, așteptînd imboldul care ... nu ți-o poți apropia ca renaști și tu, poate fi ceva mai sfîșietor ? Tumultul însă creștea necontenit, căci într-o grămadă de copii, ca în pădurea fermecată cînd rupi o frunză și se trezesc toți copacii și încep murmure, e de ajuns ca unul deștepte întîiul glas. De-abia de-și lăsa pe mînă capul bătrînul pedagog ca viseze la romantica lui țară, cîntată așa de duios în baladele tipărite în Lesebuch -ul ce-i sta dinainte, și tot visul trebuia se destrame, toate elfele și cobolzii

 

Constantin Negruzzi - Memnon

... Și pot ca le fac, far de nici o sminteală. Dar încă, zice Memnon, ia și întăresc Și pe norocul meu cum am vețuiesc. La vameșul Ninevii am venit întărit Venit pre îndestul, bini statornicit, Și iată-mă-s, deci, slobod, am cu ci trăiesc Fără colĂ³ sa mă-nchin și ici mă robesc, Fără s-alerg la alții și mă sârguiesc cinstesc mici și mari și sâ-i colachefsăsc, nu zavistuiesc niciodată pe nimi, Și alții, asămine, n-aibă nimic cu mini. Iată și asta ușoară, fără de supărare trăiesc pre fericit fără poftesc mare. Dar am, mai zice Memnon, încă prietini mulți, Buni, credincioși, cinstiți și oameni pre cuminți, Filonichie între noi nicicum nu mai fie, Când eu le-oi place lor și ei mi-or place mie, Pe dânșii dacă-i voi iubi, după cum ei pe ... pre ră, răbdări neavând Spuni că datornicul lui mofluz s-au arătat Și muflujâcul lui prin Ninev s-au strigat. Îndată Memnon aleargă la curți proftaxască, Îs leagă ochiul, duci adresarisască O jalobă la crai

 

Voltaire - Memnon

... Și pot ca le fac, far de nici o sminteală. Dar încă, zice Memnon, ia și întăresc Și pe norocul meu cum am vețuiesc. La vameșul Ninevii am venit întărit Venit pre îndestul, bini statornicit, Și iată-mă-s, deci, slobod, am cu ci trăiesc Fără colĂ³ sa mă-nchin și ici mă robesc, Fără s-alerg la alții și mă sârguiesc cinstesc mici și mari și sâ-i colachefsăsc, nu zavistuiesc niciodată pe nimi, Și alții, asămine, n-aibă nimic cu mini. Iată și asta ușoară, fără de supărare trăiesc pre fericit fără poftesc mare. Dar am, mai zice Memnon, încă prietini mulți, Buni, credincioși, cinstiți și oameni pre cuminți, Filonichie între noi nicicum nu mai fie, Când eu le-oi place lor și ei mi-or place mie, Pe dânșii dacă-i voi iubi, după cum ei pe ... pre ră, răbdări neavând Spuni că datornicul lui mofluz s-au arătat Și muflujâcul lui prin Ninev s-au strigat. Îndată Memnon aleargă la curți proftaxască, Îs leagă ochiul, duci adresarisască O jalobă la crai

 

Ion Luca Caragiale - Emulațiune

... rog pe taica mă trimeată tot la d. Costescu... Profesorul: Da trimeată-te și la furci!... (Schimând tonul:) No! basta cu colocvia! Nu vreau vă las mereți mai departe în ghimnazium fără aveți și voi o disțiplină. Curând acuma va veni finele anului, când vom arăta, m' rog, cu toții onoratului ministeriu cum am știut ne împlinim datorința, ca căpătăm și noi o înaltă aprobățiune. Pântru aceea dar, m-am hotărât ca de astăzi o oară pe zi aibă o destinățiune hotărâtă pântru muștruluială, ca proboluim, m' rog, spiritul nostru de emulățiune. De astăzi, vom începe facem până la împărțirea premiilor ecserțir. Aceia dintă voi, cari vor avea mai multă aplicățiune, vor fi amăsurat, corporali și undrofițiri, iar acele loaze, cari ... m' rog, onoratei azistențe, care va fi de față ca ne onoreză la un defilir, că ne-am dat osteneala, așa că toți musai strije cu patriotism: virtus romana rediviva! No!... acum vă văz! toți după mine la ecserțir, ca ...

 

Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Dumineca Florilor 3

... că numa pentru acest sfârșit au rânduit Dumnezeu în sfânta a lui besĂ©rică acĂ©ste 40 de zile ale postului acestuia, pentru ca aibă păcătoșii pricină se pocăiască de păcatele lor și Dumnezeu -ș arate cătră ei milostivirea lui. Au rânduit această vrĂ©me fie ca o zeciuială anului, nu pentru dânsul, ci pentru folosul nostru, pentru ca lăsăm răutățile, pentru ca înfrânăm patemile, pentru ca supunem trupul, pentru ca facem lucruri creștinești și plăcute lui Dumnezeu: hrănim pre săraci, miluim pre cei streini, ertăm pre cei greșiț, arătăm dragoste cătră Dumnezeu și cătră vecinul nostru, iar mai vârtos pentru ca ne curățim cugetele noastră de tina păcatului și cĂ©rem, ertăciune de la Dumnezeu pentru necinstele ce i-am făcut, peste tot anul, cu gândul ... într-însa? Cine au făcut acĂ©lea ce l-au învățat Evangheliia? În Dumineca de lăsata secului de brânză ne-a învățat Evangheliia ertăm pre vrăjmașii noștri, pentru ca ne iarte și pre noi părintele cel ceresc, nu facem lucrurile noastre în fățărie,

 

Petre Ispirescu - Voinicul cel cu cartea în mână născut

... nopți se duseră, se duseră, și iară se duseră. Întrebară și pe bun și pe rău, pe mare și pe mic ce ar face ei ca poată avea un copil. Ceea ce le spuseră facă ei răspunseră că au tot făcut, dară în deșert. Ei căutau le spuie cineva altceva, ce nu știau ei, dară nu-și găsiră omul. A zecea zi sculându-se unchiașul, ieși afară se spele, ca pornească la drum mai departe. Când luă ștergarul se șteargă pe ochi, ce vază? Trei picături de sânge pe dânsul. El își zise: "Trebuie mă întorc acasă, căci Dumnezeu știe ce va fi pățit baba mea." Întinse unchiașul la drum. Nu mai căuta nici de mâncare, nici de odihnă ... Matracuca, sora doamnei. Când începură ursitoarele ursească, el se făcu numai urechi și auzi tot. Cea mai mare din ursitoare zise: - Acest copil are fie un Făt-Frumos, și are ajungă bogat. Cea mijlocie zise: - Pe acest copil, când va fi el de doisprezece ani, are -l răpească duhurile rele. Cea mică zise: - Daca va scăpa de duhurile rele, acest copil are ajungă împărat. Atâta îi trebui unchiașului ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>