Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA UN PROST
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 320 pentru CA UN PROST.
Paul Zarifopol - Alecsandri (Zarifopol)
... și Alecsandri îndeosebi au gust literar și judecată literară matură: sunt oameni care știu ce pot și ce vor să extragă din cultura apuseană, astfel ca să poată crea un stil propriu al culturii noastre în general și un stil comun literar. În Cântarea României, se zice, de pildă, așa: Lumea întreagă are tot o poveste... strâmbătatea care se lăcomește la bunul altuia și ... nu sunt numai de suprafață: amândoi au avut, din născare, aceeași teribilă ușurință, aceeași teribilă abundență de elocuțiune. Să dăm exemple: Superbă, maiestuoasă, te simți ca o regină, Căci fruntea ți se-nalță când lumea se înclină Și imnul omenirii, un imn de adorare Ajunge pânla tine în slabă suspinare... Chiar soarele fierbinte de-ar vrea cu fericire Să-și schimbe nemurirea pe-o viață de ... pe inima-ți de gheață. Nici o mândrie mare nu-ntrece-a ta mândrire, Nici spada nu întrece cumplita-ți nesimțire! Observați că un vers ca: Chiar soarele fierbinte de-ar vrea cu fericire... ne duce îndărăt până la stângăciile unui Cârlova, și mai observați întrebuințarea abuzivă a infinitivelor ... ...
Alexandru Vlahuță - Liniște (Vlahuță)
... duioasa-ncredințare Că-nsemnați cu stemă-n frunte, ce-au scris ei e lucru mare! Al acestora-i triumful: vecinic fețele senine, Drepți, înfumurați, c-un zâmbet protector privesc la tine. Ei sunt veseli: au o gloată de naivi ca să-i admire, Și se-ngrașă de prostie, de noroc și nesimțire. Căci cuvintele blajine și nimicurile lor, Dezmierdând frumos urechea, cad în gustul tuturor ... avea cinstea să intri și prin casele bogate, Unde ți-or întinde mâna, c-o-ngrijită bunătate, Doamne mari, cari-și vor face ochii mici ca să te vadă, Tineri parfumați, de spirit, sclivisiți ca de paradă, Și domni gravi, plini de afaceri, ce te-or întreba discret: Cam ce sumă să câștige cu-a lui versuri un ... și viața o spoială! Fugi de zâmbetul fățarnic și de strângerea de mână A acestor măști ce firea omenească o îngână... Fugi. E-un vicleim ridicul, monoton din cale-afară; Veșnica deșărtăciune ține capătul de sfară! Suflet înecat de gânduri sfinte și nepieritoare, Lasă-ți clipele vieții înțelept să ... se strecoare, Răsărind de pe-a lor urme dungi neșterse de lumină; Și de vrei să-ți deie arta mângâierea ei senină, Ca ...
... l tratezi ca pe mine însumi, pe amicul meu, pe bunul meu amic. Aș fi fericit să aflu că acest om, pe care-l iubesc ca pe un frate, cunoscându-l ce om de treabă și capabil este, a obținut de la dumneata ce a dorit și ce, desigur ... ce amic! ce bun amic! Pun plicul, pe care nu mă pot sătura să-l privesc, alături de farfuria mea și mă uit la el ca la o lumină conducătoare în calea vieții mele. Pe masă, în fața mea, stă într-un peș un serviciu schiop de salată. Băiatul mi-aduce un borș... Nenorocitul! Vrea să-mi toarne borșul din ceașcă în farfurie și, stângaci, face o mișcare cu cotul și răstoarnă peste plicul meu serviciul cel ... a-ndăratele... Mă uit d-aproape, și văz bine literele... ragăm nu. Citite pe dos, cum este scris pe față, aceste litere fac vorbele un măgar... Un măgar!... zic eu fără să-nțeleg... Ce caută vorbele astea aci?.... Un măgar!... Mi-a citit amicul meu adineaori scrisoarea: n-am auzit așa vorbe... Și-apoi, ce noimă? cum s-ar putea potrivi?... Ce ...
Ion Luca Caragiale - Infamie...
... l tratezi ca pe mine însumi, pe amicul meu, pe bunul meu amic. Aș fi fericit să aflu că acest om, pe care-l iubesc ca pe un frate, cunoscându-l ce om de treabă și capabil este, a obținut de la dumneata ce a dorit și ce, desigur ... ce amic! ce bun amic! Pun plicul, pe care nu mă pot sătura să-l privesc, alături de farfuria mea și mă uit la el ca la o lumină conducătoare în calea vieții mele. Pe masă, în fața mea, stă într-un peș un serviciu șchiop de salată. Băiatul mi-aduce un borș... Nenorocitul! Vrea să-mi toarne borșul din ceașcă în farfurie și, stângaci, face o mișcare cu cotul și răstoarnă peste plicul meu serviciul cel ... a-ndăratele... Mă uit d-aproape, și văz bine literele... ragăm nu. Citite pe dos, cum este scris pe față, aceste litere fac vorbele un măgar... Un măgar!... zic eu fără să-nțeleg... Ce caută vorbele astea aci?.... Un măgar!... Mi-a citit amicul meu adineaori scrisoarea: n-am auzit așa vorbe... Și-apoi, ce noimă? cum s-ar putea potrivi?... Ce ...
Ion Heliade Rădulescu - Poema didactică după Boileau și Horațiu
... scriere-a voastră pe sine vă respectați Și-n orice exces de sacră limba s-o considerați. Surda sunt pus în mirare d-un sunet melodios Dacă nu e la loc vorba, dacă zisu-i vicios. Nu se miră a mea minte de un pompos barbarism, Nici d-a unui vers mândrie și-ngâmfatul solicism. Într-un cuvânt fără limbă, cel mai faimos autor, Zică cine orice-a zice, e cel mai prost scriitor. Orice comandă e dată, voi în pace laborați, Judecată, minte puneți, repede să n-o luați. Un stil repede și iute, care curge tot rimând; Minte nu prea manifestă, judecată neavând. Fără-a pierde stăruirea, cu încetul naintați, De mii ... să vă fie adversari. Înaintea lor nu mergeți cu-aroganță d-autor, Vă-nvățați îns-a distinge din amic p-adulator, Căci acesta, ca să-și râză, s-arată-a te admira. Vreți mai bine un consiliu decât a vă lăuda. Adulatorul ți-ncepe de la a te-aplaudi, La tot versul ce aude se face a ...
Nicolas Boileau - Poema didactică după Boileau și Horațiu
... scriere-a voastră pe sine vă respectați Și-n orice exces de sacră limba s-o considerați. Surda sunt pus în mirare d-un sunet melodios Dacă nu e la loc vorba, dacă zisu-i vicios. Nu se miră a mea minte de un pompos barbarism, Nici d-a unui vers mândrie și-ngâmfatul solicism. Într-un cuvânt fără limbă, cel mai faimos autor, Zică cine orice-a zice, e cel mai prost scriitor. Orice comandă e dată, voi în pace laborați, Judecată, minte puneți, repede să n-o luați. Un stil repede și iute, care curge tot rimând; Minte nu prea manifestă, judecată neavând. Fără-a pierde stăruirea, cu încetul naintați, De mii ... să vă fie adversari. Înaintea lor nu mergeți cu-aroganță d-autor, Vă-nvățați îns-a distinge din amic p-adulator, Căci acesta, ca să-și râză, s-arată-a te admira. Vreți mai bine un consiliu decât a vă lăuda. Adulatorul ți-ncepe de la a te-aplaudi, La tot versul ce aude se face a ...
Constantin Stamati - Arderea Iașului la 1822
... Constantin Stamati - Arderea Iaşului la 1822 Arderea Iașului la 1822 de Constantin Stamati Un episod din poema d-lui Beldiman, sub titlul Eteria grecilor Această închipuire se face ca cum un bătrân vier de la Miroslava, unde sunt podgorii de vii pe un deal peste râul Bahluiul, în preajma Iașului, privește cu nepotul său arderea Iașului, în vremea răscoalei grecilor în contra turcilor; dar bătrânul se află bolnav ... spune moșului său aceea ce vede. Nepotul Moșule, viforul geme, pe cer noaptea se lățește, Peste frumoasa cetate pâclă și negreață pică; Fulgerul cu-nflăcărare ca un șarpe lung clipește, Scapără, vin’ de te uită, zimții zidurilor mișcă. Vântul frunza din crengi smulge, o spulberă ca pe paie, Vifor vântură cu groază, de cruce pe turn îndoaie, Iaca nourii se umflă, clocotesc, se tulbură, Moșule, trăsnet și fulger zidurile scutură... Bătrânul ... aicea o semăluire a răscoalei eteriștilor greci aflători în România în contra turcilor, din care cauză turcii au năbușit în Moldo-Valahia și, ca să stârpească pe greci, au pârjolit orașe și sate ale României și au prădat poporul, întocmai și grecii au urmat asemenea ca și turcii, ...
Antim Ivireanul - Scrisoarea la leat 7220, în luna ghenarie, în 13 zile
... față înaintea măriei-tale, au și pe după dos vreun cuvânt carele să nu fie fost pre plăcĂ©rea măriei-tale, l-am grăit creosticĘV ca un păstoriu sufletesc, iar nu cu vicleșug, să te vatăm, au trupĂ©ște au sufletĂ©ște. 3) Eu aici, în țară, n-am venit de voia ... bun îș pune sufletul pentru oi; iară încăș eu pohtesc să fac voia măriei-tale, iară nu a mea. 10) Judecă, măriia-ta, ca un domn creștin, de iaste cu cale și de să cuvine să fiu lipsit acuma, la bătrânĂ©țele mĂ©le, de amândoao: și de turma ce ... ce am făcut, am multe, de mi s-ar ținea în seamă, carele nu sunt fărde cale, numai le las și zic că am cheltuit ca la o casă a mea, cum cheltuiaște fieștecine la casa sa și ca un păstoriu adevărat, iară nu ca un năemit carele junghe și strică. Și alta: pre acĂ©ste vremi aș pohti să știu, cine nu iaste datoriu, din câț ne fiiarbem într-această ... mulți, precum să văd în condice și precum să politicĂ©ște în toată besĂ©rica, precum și domni au stătut și de țară și streini, ...
Mihai Eminescu - Pentru tălmăcirea aforismelor lui Schopenhauer
... n lume-avem, Numai personalitatea Este binele suprem. * Nu faci efect; nesimțitori Rămân cu toții? Fii pe pace: Când piatra cade-n mlaștină, Ea nici un cerc nu face. * Ca-n ziua care lumii te dete, în tării Sta soarele în crugu-i spre-a saluta planeții; Crescuși dup-acea lege, de ea ... pășind în drumul vieții. Nu scapi de tine însuți, cum ești trebui să fii: Din vechi ne-o spun aceasta sibile și profeții, Și nici un timp cu nici o putere laolaltă Nu frâng tiparul formei, ce vie se dezvoaltă. LUCREȚIU Vezi prin oraș frecându-se cela și iar la palatu ... sunt Cu-admiratori puțini de tot. Căci cei mai mulți de pre pământ Ce-i rău drept bine îl socot. Aceasta orișicând se vede Și ca o ciumă pare-a fi. Dar eu mă îndoiesc a crede De ea că ne vom mântui. Un singur mijloc am în minte, Dar greu și nu cred să se poată: Nătângii toți să prinză minte, Dar vai! n-or prinde niciodată. Ei ...
Ion Luca Caragiale - Două loturi
... sare să deschidă bănuind în gând: "Hait! iar ne chiamă deseară la serviciu extraordinar turbatul (turbatul e șeful), să ne canonească până la miezul nopții, ca să se recomande ministrului că e grozav!" - iar madam Popescu se repede în odaie, fiindcă era în nĂ©gligĂ©. D. căpitan Pandele intră ca o furtună și, vorbind din ce în ce mai tare, ca și cum d. Lefter ar fi surd: - Bine, nene, păcatele mele! de ce n-ai venit la berărie?... se poate să fii așa de indiferent ... jacheta! Pe cât își aducea mai limpede aminte domnul Lefter, pe atât madam Popescu se turbura, se roșea, se-ngălbenea... - Care jachetă? întreabă ea aiurită, ca de pe altă lume. - A cenușie. - Leftere! zice femeia punând mâna la sânul stâng, ca și cum ar fi simțit un junghi grozav. - Ce? - Am... dat-o. - Ce-ai dat? - Jacheta! - Care jachetă? - A cenușie! - Cui? - N-ai spus tu că n-o mai ... plângând cu inima frântă de târzie căință. - Știi unde se află această chivuță? - Zice că stă tocmai la margine, în mahalaua Farfurigiilor. - Destul, nenorocito! Peste un ceas, pe-nserate, o birje trece în goana mare prin strada Emancipării din Farfurigii: pe capră, alături cu birjarul,
Constantin Negruzzi - Chelestina
... vremea aceea, don Pedro nu s-au putut mântui de mulțămitoriu Enric și de tatăl său; fără să vroiascâ a-l lăsa măcar un pas, l-au silit ca să vie acasă la ei. Pedro, socotind că Chelestina văzându-l, va afla pricina întârzierii sale, s-au supus a-i urma. Sosăsc ... drum și să ascunde după niște mărăcini. Curând vedi pe Enric trecând, urmat de multe slugi. Ea se cutremură întru această videri și temându-sâ ca să nu cadă iarâș în mâinile lui Alonț de va urma drumul cel mari, ea se întoarce și să afundă în pădure. Alpuxarii este un ... voi să mori departe de dânsul!â€� Cum ea zâce acești cuvinte, au auzât în peștiră viersul unui fluier de țară: ea ascultă: și curând un glas dulce dar prost cântă aceste cuvinte: A amoriului dulceață Un cifert de ceas numai țâne, Dar dorul lui și durerea Toată viiața rămâne! Pentru cumplita Silvii Toati cele le-am lăsat, Și acum necredincioasa Îș ... voi iubi cu credință. Alt amori nu voi avĂ©, Ah! izvorul n-au săcat, Dar Silvie m-au lăsat! A amoriului dulceață Ah! un