Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU IARBA
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 278 pentru CU IARBA.
Constantin Stamati - Zburătorul la zăbrea
... Constantin Stamati - Zburătorul la zăbrea Zburătorul la zăbrea de Victor Hugo Traducere de Constantin Stamati Fetiță amată, de ce șezi închisă În aceste ziduri cu porți ferecate? Și de ce zăbreaua nu o ții deschisă, Să privești la lună pân’ la miez de noapte? Fetiță, deschide-mi, căci mi-i ... cârjă, nici ostășești straie, Nici am plete negre, nici am barbă albă, Și a mea suflare atâta-i de slabă, Încât nici o iarbă nu poate să-ndoaie. Decât la prunci visul sunt mai ușor încă, Sunt fiu primăverii, și sunt iarna oaspe, Când fetele sara fac clacă de ... văd noaptea floare, Deci mă rog, fetică, ia-mă în cămară... Te rog mă ascultă, ca nu cumva noaptea Să vie rusalii să mă ia cu sine, Sau să mă răpească în pustietate Stafie urâtă ce o văd că vine! Văd că joacă morții cu lină săltare, Și luna senină holbat îi privește. Văd că tricoliciul groaznic târâiește De păr pe un cioclu, vrând ca să-l omoare. O, tare ... mi-i frică nu cumva vro strigă Să mă ia cu ...
Victor Hugo - Zburătorul la zăbrea
... Victor Hugo - Zburătorul la zăbrea Zburătorul la zăbrea de Victor Hugo Traducere de Constantin Stamati Fetiță amată, de ce șezi închisă În aceste ziduri cu porți ferecate? Și de ce zăbreaua nu o ții deschisă, Să privești la lună pân’ la miez de noapte? Fetiță, deschide-mi, căci mi-i ... cârjă, nici ostășești straie, Nici am plete negre, nici am barbă albă, Și a mea suflare atâta-i de slabă, Încât nici o iarbă nu poate să-ndoaie. Decât la prunci visul sunt mai ușor încă, Sunt fiu primăverii, și sunt iarna oaspe, Când fetele sara fac clacă de ... văd noaptea floare, Deci mă rog, fetică, ia-mă în cămară... Te rog mă ascultă, ca nu cumva noaptea Să vie rusalii să mă ia cu sine, Sau să mă răpească în pustietate Stafie urâtă ce o văd că vine! Văd că joacă morții cu lină săltare, Și luna senină holbat îi privește. Văd că tricoliciul groaznic târâiește De păr pe un cioclu, vrând ca să-l omoare. O, tare ... mi-i frică nu cumva vro strigă Să mă ia cu ...
Vasile Cârlova - Păstorul întristat
... de Ion Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică, la 8 mai 1850, de Anton Pann ). Un păstor tânăr, frumos la față, Plin de mâhnire cu glas duios Cânta din fluier jos pă verdeață, Sub umbră deasă de pom stufos. De multe versuri spuse cu jale Uimite toate sta împrejur: Râul oprise apa din cale, Vântul tăcuse din lin murmur. Cât colo turme de oi frumoase Se răspândise pe livejuni ... căta în jos Și ca s-aducă lui mângâiere, Glas câteodată scotea milos. Eho, ce zace de om departe, Îl auzise din loc ascuns; Și cu suspinuri de greutate La toată vorba îi da răspuns. Viu lângă dânsul, pătruns de milă Și cu blândețe îl întrebai: „Tinere, spune-mi, nu-ți fie silă, Ce foc, ce chinuri, ce gânduri ai? Viața voastră necazuri n-are: E simplă ... este dată; Câmpii și codrii voă zâmbesc; Vânturi și râuri voă arată Cum curg de dulce, cum răcoresc. Soarele încă voă răvarsă Lumină dulce, tot cu senin, Și cerul iarăși mila își varsă Spre fericire voă deplin.â€� El cu suspinuri atunci răspunse: „Frate, se poate vrun muritor Oricât să n-aibă dureri ascunse, Fie pe scaun, fie păstor? Orice viață supusă zace Sub ...
... noapte și-al lor mijloc îl îndoaie Ca s-apropie privirea de minunea ce-o zăresc: Văd români, și-aud cuvinte românești! De-ai lor cu toții! Umilit venea, iar astăzi ce trufaș acest popor Și-ndrăznind dintâi o seamă, vin sfioși să-și vadă soții, Tot mai mulți, cu toții-n urmă s-au pornit din noaptea lor. Și precum în neastâmpăr păsări grabnice cu zborul Se tot strâng de pretutindeni toamna ca să plece stol, Astfel s-adunau românii și sporea mereu poporul Celor morți umplând de vuiet câmpul ... dincolo vine-n goană cel ce-n numărate zile A clintit temeiul lumii și-a oprit și vremea-n loc, Cel cu nume sfânt de-Arhanghel cu-al tău nume, Mihaile, Tot ca tine de puternic și cu sabie de foc. Munții se retrag din cale-i, iar protivnica sa bardă Intră-n fier ca-n lemnul putred, pui din oltenescul leu! Foc ... iar pe lume ochii-acestui Prometeu. Și cu el Fărcaș și Stoica, și-nvârtindu-și buzduganul Doi Buzești, ducând și spaimă și-al pieririi-ngheț cu ...
George Coșbuc - Povestea căprarului
... aceste lunci. Și-ntreg un regiment atunci, De ce-a văzut, a plâns de milă. În șiruri strânse și-mproșcând Necontenit cu foc mulțimea, Se da-ndărăt dorobănțimea, Loc turcilor pe șes făcând. Curgea și mult și iute focul, Iar între-ai noștri și vrăjmași Erau cel ... locul. Și, iată-n urma tuturor. Un biet căprar, având un frate Ucis, s-opri să-l ieie-n spate, Și-apoi spre șir porni cu zor. Dar, lunecând pe iarba udă Fiind și slab, căzu-n curând, Iar noi strigam să intre-n rând; El a rămas nevrând ... e nebun, că stă să moară, Și că-i păcat de Dumnezeu. Nevrând să-l lase pe câmpie, Și să-l aducă neputând, El sta cu mortul, dus de-un gând: Străjer răzbunător să-i fie! Dar turcii vin, tot vin, un roi, Și tot mai larg li-e-n urmă ... plumb din multa ploaie; Pe spate-acum murind se-ndoaie, Dar l-am văzut cum s-a-nvârtit Spre frate-său, căzând deodată Cu fața-n jos, părând c-ar vra Să-l apere pe mort așa Și-atunci coloana-naintată A turcilor, sosind povoi, I-a ...
... ți iei un dar de la mine, [1] Trei mioare de frigare Ș-încă una de căldare Ca să-ți fie de prânzare." Fulga cel cu barba neagră, Dar cu mintea neîntreagă, Sus la stână se ducea Ș-oile cât le vedea, Cârduri, cârduri le rupea, Cu botâul le mâna În codru la Pandina. Iar Costea când se-ntorcea Mare pagubă-și vedea Că lui, mări, nu-i venea Nici laptele la ... acea a Mioriței le-am cules din gura unui baci, anume Udrea, de la stâna de pe muntele Ceahlău. Acel păstor suna din bucium cu o putere extraordinară, încât munții se răsunau în mare depărtare. El cânta și din fluier mai multe cântece ciobănești, iar mai cu seamă Doina cu o expresie de înduioșire ce aducea lacrimi în ochii celor care îl ascultau. La anul 1842, într-o frumoasă seară de vară urcându-mă la ... buciumul lui Udrea, am asistat la unul din cele mai sublime spectacole ale naturii, luminat de razele asfințitului soarelui, iar după ce noaptea presără cerul cu stele, mă așezai cu Udrea și cu ...
Constantin Stamati - Arderea Iașului la 1822
... dărâme, el cu noi nu are treabă; Căsuța noastră îi mică sub a copacilor umbră, Smerină și pitulită, mai nu se vede din iarbă; Vifor-trăsnetul nu sfarmă proaste cocioabele mele, Și cerul a sa urgie au trimis de umilește Pe acei cu fapte rele, Și pe-acel ce intirește Pe săracul hămesit. Nepotul Și acei cruzi care sunt? Bătrânul Domnii și boierii falnici și sumeți, Ce mânjesc ... nu ai nici o grijă de volbură și furtună, Pentru că ea este A cerului răzbunare, ce pe cel rău pedepsește, Iar celui cu fapte bune “nu te temeâ€� îi șoptește. Nepotul Ah, moșule tăiculiță, iaca arde, se aprind Mănăstiri, case înalte, Clăbuci de foc se ridică, și ... i frică de moarte! Și când fulgerele crapă noaptea grozav luminând, Se vede fugind poporul, la câmp scăpare cătând. Bătrânul Cerul judecă, copile, și răzbună cu dreptate, Căci în a noastră cetate s-au fost strâns multe păcate. Au trecut furtuna, Se înseninară, și aburul lin, Din risipituri, Ș ... greci ce s-au oploșit și s-au înavuțit din averile românilor și cărora li se cuvine această epigramă: Ospătoasă țară, Tu ai hrănit fiară, ...
Ștefan Octavian Iosif - Primăverii
... Ştefan Octavian Iosif - Primăverii Primăverii de Ștefan Octavian Iosif O, tu, cea mai frumoasă dintre zâne, Cu tot alaiul tău de bucurii, Toți te-așteptăm cu-atâta dor să vii: Dar nimeni, nimeni mai cu dor ca mine! Și ce-mi aduci tu, care pe câmpii Pui flori, și cerului dai zări senine, Și cântec lucitor, și unde line Izvorului ... s-alinte Un suflet amăgit de-atâtea ori? O, dac-aș ști că visul iarăși minte!... Atuncea poate-aș ramânea cuminte Și m-aș uita cu
Alexandru Macedonski - Răsmelița morților
... și ne roase", Striga învălmășită răsmelița de oase, ,,Destul de când ne-apasă mormântu-ngrozitor... Vrem viață, vrem lumină, vrem soare-ncălzitor." Și țestele prin iarbă dau fuga-nsuflețite, Purtate de schelete în grab' reîntocmite, Așa că cimitirul era ca un vârtej În care câte-o țeastă fugea după-un gâtlej ... se în cale, Albeau prin noaptea neagră coloane vertebrale... Claviculă și cubit, și metatars, și stern Păreau mișcate astfel de-același dor etern, Iar oasele cu-ncetul la rând înghesuite, Cu
Dimitrie Bolintineanu - Ana-doamna
... copilărie, de mulți ani pierdute, Pe atunci când viața luce fără nor, Ochiul fără lacrimi, gândul fără dor! Zici că să ne batem, să pierim cu fală? Oh! Vedeți ce dulce sufletul se-nșală! Celor slabi în lume dat-a Dumnezeu Mintea să se lupte cu tiranul rău. Oastea ne lipsește și ne vor supune... Să batem tiranii prin înțelepciune! Să le dam ce cere, dar p-al lor cuvânt C ... ne-nvinse! Căci tot ce mai poate, sub al nostru dor, Să ne mai consoale, e lumina lor. Astfel sub povara vârstei ce-l zdrobește, Cu trecutu-i dulce, cel bătrân trăiește, Și încins în lanțuri, robul cel străin Anii libertății cântă dulce, lin. VI Într-o sală mare, cu lumini puține, Intră căpitanii, nobilă junime. Nu sunt de părerea sfatului domnesc Actul de-nchinare îl disprețuiesc. Vor ca să lovească armia maghiară Și să ... nnorat. Caii nechezează și turbează foarte; Oamenii se-mbată de sânge și moarte. Mulți s-apuc la luptă și-n turbarea lor, C-unghii și cu gura se fărâm, s-omor. Astfel cum s-arată după vijelie Arbori, flori și ierburi rupte pe câmpie, Arme și cadaveri d-oameni și de ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de martie
... el ne-apare nouă Și să-i las ca o enigmă caracterul meu bizar. Poate vream să fiu, din contra, un cioban-nnegrit de soare, Cu cămașa desfăcută peste pieptu-i de atlet, Și să stau, cântând din bucium, într-a codrului răcoare Pe când apele la vale, vorba ... crude suferințe până ce să trec abisul Ce desparte vecinicia de un trai și lung și mic; Până ce uitând de lupta ce-o dusei cu nenorocul, Să-ncetez să mai fiu timpul și să nu mai fiu nici locul, Și să pot să fiu din toate fără ca să fiu ... mei au să privească câte n-ar voi să vadă, Pieptul meu are să geamă sub atingeri de dureri, Corpul meu o să se plece cu încetul în ruine, Mintea mea n-o să mai pună graniți între rău și bine, Și veninu-amărăciunei îl voi bea chiar din plăceri. Cel ... Dar nici Muzele pe-atuncea, legănându-mă în șoapte, Nu puteau ca să prevadă c-am să fiu un urgisit. Muzicile răsunară la botezul meu cu fală, Și părea că intru-n viață pe o poartă triumfală Iar purtat între dantele, de-ofițeri muiați în fir, Mă plimbam din brațe-n ...