Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FI DE PĂRERE CA
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 265 pentru FI DE PĂRERE CA.
Dimitrie Anghel - Puteri ascunse
... o veste bună sau rea e de ajuns ca să-i ofilească rozele din obraji și să-i facă mînele palide. Și totuși, ce putere de rezistență au ele, cînd viața lor urmează o stea ce le arată calea. De cîte nebunii nu sînt în stare cînd iubesc, ce jertfe n-ar face pentru o ființă scumpă. Legănări de valuri au în mersul lor și mlădieri de creangă înflorită. Dar aceste nu-s decît o părere, o cochetărie poale, căci cînd bate furtuna, asemenea valului, ele undoiază ca să se ridice, deopotrivă ramului se înmlădiază ca să nu se frîngă. Liniștitul val ce cîntă cît e cerul senin talaz se preface în mînie, și vai de cel ce se joacă cu astfel de talazuri ; înflorita creangă ce presară flori cînd o mîngîie zefirul arc se poate preface sub încordarea durerii. Un singur cuvînt o rănește și o face ... lacrimă numai și e de ajuns să o învingă. Maternitatea însă, acest sublim și dureros mister, o sfințește încă și mai mult. Un penel nevăzut, ca muiat în bunătate, le îndulcește trăsăturile cele mai aspre; gura, cu liniile cele mai amare capătă un zîmbet
... George Topîrceanu - Împăcare Împăcare de George Topîrceanu Tovarăș scump de clipe grele Am vrut să-mi fii pe drumul greu: ți-am dat nădejdea vieții mele, Un cer senin cu mândre stele — Și floarea ... a veștejit în mâna ta. Acu-n zadar îmi ceri săruturi, Aleargă iar: vei prinde fluturi Și alți obraji vei săruta!... Nu-ți mai cerșesc, ca-n altă vreme, Îngenuncheat surâsul tău. O, nu, — cu tainice blesteme, Din calea ta n-or să te cheme Nici lacrimi, nici păreri de ... rău. A mea a fost cea mai frumoasă Din partea minunatei pâini; De restul ei nimic nu-mi pasă: Adună restul de pe masă Și-aruncă-l, draga mea, la câni!... Pe tine, cea de altădată, Lumină stinsă pentru veci, Așa cum visul meu te-arată, Eu te iubesc... Dar niciodată Pe tine, umbră care pleci! De-aceea, împăcat cu mine, În urma ta, străin mă vezi. Nu-ți zic decât: te du cu bine! .......................... Și zâmbitor mă uit la tine, Cum ...
Grigore Alexandrescu - Adio. La Târgoviște
... ce repede pas? Pământul îl clătește războinicescul tunet, Zgomot de taberi, șoapte, trece, vâjâie-un glas... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dar unde sunt acestea? S-au dus! Au fost părere. Căci armele, vitejii și toate au tăcut. Așa orice mărire nemicnicită piere! A noastră, a Palmirei și-a Romei ... care-odinioară Se spăimântau tiranii, de frică tremurând, Al nopții tâlhar vine și păsări cobe zboară, Pe monumente trece păstorul șuierând. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Mă scol, mă mut de-aicea; duc pasurile mele, Ce pipăiesc cărarea, în fundul unui crâng. Și las aste morminte cu suvenire grele, Pe care nu am lacrimi destule ca ... valuri, n-am soare seninos. Din sânul maicii mele, născut în griji, necazuri, Restriștea mi-a fost leagăn, cu lacrimi m-am hrănit, Ca ale mării repezi și groaznice talazuri, De vântul relei soarte spre stânci am fost gonit. Acuma pretutindeni întorc a mea vedere, Dar ochii-mi mulțumire deloc nu întâlnesc, Căci nimenea ... mine nisip neroditor, Ce vara îl usucă și iarna îl îngheață Și nici o floare n-află sărmanul călător. Dar însă suvenirul ființelor iubite Va fi la al meu suflet etern înfățișat Ca ...
Petre Ispirescu - Numai cu vitele se scoate sărăcia din casă
... mai urâtă decât ciuma, cu barba adusă de părea că stă să o apuce de nas, cu ochii numai scovârliile, părul îi sta în cap de parcă ar fi fost pus cu furca, mâinile ei răschitoare goale, cocoșată și cucuiată, de seamăn pe lume nu mai avea. Când văzu el o așa nemetenie spurcată stând ca o cobe rea în casa lui și pe tronul lui, un șarpe rece îi trecu prin sân. El însă își ținu firea, și merse drept ... picioare, cum se zice, și folos nici cât negru subt unghie. Nevoile îl năpădea din toate părțile și el nu mai știa ce să facă. De câte ori intra în casă, de atâtea ori și sfrijita de Sărăcie îi rânjea în bătaie de joc. Într-una din zile, iată că și nevestei îi abătuse să facă și născu un dolofan de copil, sănătos și voinic ca tată-său. Acum ce să facă el? Parale n-avea, de moară nicicât să orbească un șoarece, ceva țoale, ori vrun dichis în casa lui, tufă! Nimic, dară nimic n-avea de ce prinde ochiul la el. Cum s-o scoață la căpătâi? Ar fi
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a V
... Trebuie să vază, să-înțăleagă Că Vlad Vodă-au făcut cu noi șagă. Au socotiți voi că el nu știe Cu câtă putere turcul vine, Ca să puie țara supt robie? Înprotiva-ahăstor oști păgâne Noi avem să stăm cu vitejie, Măcar și de-ar fi de sute-o mie. Adecă, turcii venind să lovească Întii pă noi, ș-întia năvală Oastea țigană s-o sprijinească, Ca el apoi, fără de-ostăneală, Să deie pe dânși, de-a noastră moarte Slăbiți, și biruință să poarte. SpĂșneți-m acum: pentru ce s-ascunde? Pentru ce nu sunt oameni prin sate? Toți ... aleasă, Iar' țigănimea noastră bărbată: Ca din vis acuma să rădică Bucuroasă că-au scăpat de frică. Ci peste puțin întoarsă iară Bărbăția lor cea de după-ușă: Cât călăreții să depărtară Muntenești, iată, ca din culcușă Iepurii scorniți, așa ieșiră Uitându-și de frica ce pățiră. Toți apoi a să mira-începură Cum au putut ei să să spăimânte De-acea nevoiașă-adunătură De munteni în străine veștmânte? Toți acum arăta vitejie Ca când nu s-ar teme nici ...
Ion Luca Caragiale - Politică și cultură
... sta vreodată pe pământ. * Noi, ceștia chemați grabnic la viața de stat prin instaurarea principiului naționalităților, ne găsim astăzi, și firește trebuie să fim mândri de aceasta, cam în situația lui Alexandru Machedon - am zis cam, fiindcă este o mică deosebire: pe câtă vreme vârtejul produs de acesta a fost extensiv, vârtejul nostru este intensiv; cum am zice, Alexandru a amețit o lume ca trombele și ciclonii călători, iar noi ne amețim singuri ca dervișii învârtitori. Firește. Statul tânăr, înființat după împrejurări, are nevoie grabnică de o societate. Statul improvizat, în loc de a fi forma de echilibru al forțelor sociale la un moment dat, caută să fie fondul și izvorul născător al acelor forțe. De unde statul ar trebui să fie rezultatul natural al societății, ne pomenim că societatea trebuie să fie produsul artificial al statului. Statul improvizat, simțind că ... și gândiri proprii? De ce, chiar din lumea de strânsură de așa diverse proveniențe, care mișună dasupra poporului, nu s-ar găsi arareori și individualități de o proveniență mai aleasă și mai nobilă, care să se însufle de la acele nevoi, simțiri și gândiri ale poporului, și, pătrunzându-se de
... întreagă cu ochii ațintiți spre răsărit sorbind depărtările, călătorind cu gândul prin țările calde ale copilăriei lui, și fața lui atunci se-nveselea, se lumina, ca și când primblarea i-ar fi fost aievea. — Așa că n-ai să te duci de la noi, Aliuță? îi ziceam eu, netezindu-i barba. — Cum va fi scris! răspundea el. Pentru Aliuță tot era scris. De s-a născut, de-a mers prin bătălii, de-a căpătat răni, de-a venit la noi a fost scris. De va mai trăi mult sau puțin, de se va întoarce sau nu în țara lui, asemene era scris de mai nainte; de aceea el avea întotdeauna fața senină și liniștea sufletească a omului ce nu-și poartă grija vieții. Într-una din zile văzui în ... nu fusese niciodată. — Ce este? întrebai eu pe Aliuță. — Nimic, răspunse el. Bujor a trimis o scrisoare prin care ne dă de veste că mâni la amiază are să ne calce casa. — Și ce are să fie, Aliuță? — Ce va fi scris! adaose el cu fața liniștită. II Spăriați ...
... Grigore Alexandrescu - Cozia Cozia de Grigore Alexandrescu Ca la trei ore depărtare de Râmnic, pe un braț de pământ ce din poalele Carpaților se întindea deasupra Oltului, este zidită Cozia. Ca operă de arhitectură, mănăstirea aceasta nu diferă întru nimic de cele mai multe. Numai numele fondatorului deșteaptă niște suvenire mărețe, nutrite încă de zgomotul valurilor care udă înaltele ziduri și se închin în treacăt țărânii eroilor. De ceealaltă parte a râului, un șir de munți acoperiți de arbori formează mănăstirii o statornică barieră, care o apără despre răsărit și oprește razele soarelui de a tulbura fără timp (la 1386) repaosul părinților. Oltul, în mărețele lui capricii, aci desfășoară cu fală undele sale, aci strecurându-se ca ... fiului său, după care ea mai trăi doi ani, a îmbrățișat viața călugărească, și s-a înmormântat acolo lângă un principe de aceeași familie și valoros ca și fiul său. Aci se păstrează asemenea comemorarea acelui principe religios, amic al sfântului Nifon și cel mai fanatic fondator de biserici. Am văzut cu părere de rău că, pentru o mănăstire cu venit de
Ion Luca Caragiale - Cănuță om sucit
... a secat sufletul; dar s-a ridicat degrab să vază ce s-a făcut coșul. L-a apucat vârtos de toartă și l-a smucit cu putere. Ciudat lucru! Coșul era acum mai ușor. Când l-a ridicat de la pământ, a-nceput să curgă din fundul coșului ca dintr-o stropitoare ciuruită: se spărseseră sticlele și acum se scurgea rămășița vinului. Ce să facă? La mușteriu, cu cioburi de sticlă nu putea merge. Să fugă? Unde să se ducă? Să se-ntoarcă la prăvălie!... N-are să-l omoare doar. De omorât nu l-a omorât jupânul, că jupânul nu era om așa de rău... Dar... - Unde ai căzut, ticălosule? - La colț la ulicioară. - Pentru ce ai apucat pân ulicioară, afurisitule? Nu puteai merge pe podul Mogoșoaii, pe unde ... ușa. Orișicât, să lași să plece așa un mușteriu suparat, o damă, nu face pentru un negustor... Tocmai când se gândea jupânul la asta cu părere de rău că s-a-ntâmplat, iacătă și Cănuță, alb de
... Ții minte câte bucăți de pâne ar fi avut tovarășul d-tale? — Nouă bucăți, domnule judecător. — Și câte a mâncat el de toate? — Cinci bucăți, ca și mine, domnule judecător. — Dar de întrecut, câte i-au mai rămas? — Patru bucăți, domnule judecător. — Bun! Ia, acuș avem să ne înțelegem cât se poate de bine! Vra să zică, dumneta ai avut numai o bucată de întrecut, iar tovarășul dumitale, patru bucăți. Acum, o bucată de pâne rămasă de la dumneta și cu patru bucăți de la istalalt fac la un loc cinci bucăți? — Taman cinci, domnule judecător. — Este adevărat că aceste bucăți de pâne le-a mâncat oaspetele dumneavoastră, care spui că v-a dat cinci lei drept mulțămită? — Adevărat este, domnule judecător ... — Așadar, dumitale ți se cuvine numai un leu, fiindcă numai o bucată de pâne ai avut de întrecut, și aceasta ca și cum ai fi avut-o de vânzare, deoarece ați primit bani de la oaspetele dumneavoastră. Iar tovarășul dumitale i se cuvin patru lei, fiindcă patru bucăți
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecu I
... plăcute. Sângur acel Vlad, de-l lași în pace, Gata-i a prăpădi păgânimea... Ș-atuncia iadul tău ceva face? Unde-ți va fi slava și mărimea Că-ai scornit legea mahometană? Înțălesu-m-ai acum, Sătană!..." Aceste zicând, ca și curcanul Întărâtat să gânfă și iată! Toată fierea și turbat cătranul În tată-său varsă sluta fată; Iar' el, mai nu plesni de mănie Ș-abea cât putu zice: ,,O mie!..." Și mai răsuflând: ,,Fiică iubită! Pe-aceasta te cunosc adevărată Prăsila mea: dar' fii odihnită: Acuș vei ... sân și duh în plumâni! Eu gândesc că ha mai grea tâmplare Care poate să ne tâmpineze Ar hi când să se scoale nescare Vrăjmași, ca țara să ne prădeze, Ș'am fi sâliți s-oștim și noi doară, Apărându-ne iubita țară. Dar' ș-atunci n-ar hi cu cale Să ne temem fără de măsură, Căci nici noi suntem nește dârdale [16] Sau ha dă pă-urmă lăpădătură, Ca să nu cutezăm a sta-în față Măcar cu ce feliu de