Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LEGA DE
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 661 pentru LEGA DE.
Vasile Alecsandri - Constantin Brâncovanul
... Brâncovene Constantin, Boier vechi, ghiaur hain! Adevăr e c-ai chitit Pân-a nu fi mazilit, Să desparți a ta domnie De a noastră-mpărăție? Că de mult ce ești avut, Bani de aur ai bătut [5] Făr-a-ți fi de mine teamă, Făr-a vrea ca să-mi dai seamă!" ,,De-am fost bun, rău la domnie, Dumnezeu singur o știe; De-am fost mare pe pământ, Cată-acum de vezi ce sânt!" ,,Constantine Brâncovene! Nu-mi grăi vorbe viclene. De ți-e milă de copii Și de vrei ca să mai fii, Lasă legea creștinească Și te dă-n legea turcească." ,,Facă Dumnezeu ce-a vrea! Chiar pe toți de ... Să n-aveți loc de-ngropat, Nici copii de sărutat!" Turcii crunt se oțereau Și pe dânsul tăbărau, Haine mândre-i le rupeau, Trupu-i de piele jupeau, Pielea cu paie-o umpleau, Prin noroi o tăvăleau, Și de-un paltin o legau Și râzând așa strigau: ,,Brâncovene Constantin, Ghiaur vechi, ghiaur hain! Cască ochi-a te uita De
Alecu Donici - Autorul și hoțul
... ca să vază: Privește, uită-te la faptele-ți cumplite, Vezi fiii ce-au otrăvit pe mumă, pe părinte, Cu multe desfrânări Vezi fiice depărtate De-a lor nevinovate A sexului chemări, Vezi deznădăjduirea familiilor întrege, Adusă prin a tale mintioase încercări. Tu de însoțiere, de legături, de lege Ai râs, ai defăimat Și, pentru ca sujet de scris să poți alege, Ai fi dorit să vezi pământul răsturnat. De cine patima au fost descrisă bine, Cu dezveliri că viața e vis amăgitor? De cine-i încântat nemernicul amor? De tine! Simțirea tinerimii de tine-i ațâțată Prin o îmbrobodire de adevăr înalt Și răzbunarea urii de tine-nfășurată În scutece de sânge de om din om vărsat. Aceste fapte toate, Prin scrieri înfocate Certând ai proslăvit Și-n loc de fericire, Tu omului ai dat povară de gândire. Dar încă câte rele nici nu s-au dezvelit Din scrierile tale Ce sunt cu-mbelșugare: Deci rabdă, suferind!" Au zis Mejer scrâșnind Și ... căldare. Dumnezeu să nu se-ndure De oricare autor, Ferindu-i pe toți de furii Și ...
Ion Luca Caragiale - Trădarea românismului! Triumful străinismului!! Consumatum est!!!
... Ion Luca Caragiale - Trădarea românismului! Triumful străinismului!! Consumatum est!!! Trădarea românismului! Triumful străinismului!! Consumatum est!!! de Ion Luca Caragiale Așa de june Moftul și deja mâhnit și trist? iată ce-și va zice desigur publicul văzând foița noastră cernită. Da, trist! da, mâhnit! da, cernit! Durerea ... credem că o națiune se poate sinucide singură pe sine însăși, și ar fi nebunie să bănuim măcar o clipă o națiune cu rațiune capabilă de așa aberațiune! Protestăm energic dar! Țara și Istoria să judece! Ieri s-a votat monstruoasa lege a d-lui P. P ... aservirea noastră economică! Ieri s-a jertfit poftelor străine interesele române, sălbăticiei străine corpul României, antropofagiei judaice carnea și sângele Națiunii! Sărmană Românie! De opt ori nefericită țară, căci în adevăr ești nefericită de atâtea ori câți sfetnici are Coroana de oțel pe care ți-ai smuls-o din gura tunului inimic! Mizeră Românie! Ai fost trădată, insultată, micșorată, murdărită, batjocorită, tăvălită, maltratată, înjosorâtă, ruinată, vândută ... zi funestă și blestemată! s-a votat acea lege antisocială, antieconomică, antipatriotică, antinațională, antirromână, acea lege prin care evreii săraci nu sunt opriți de a învăța vreo meserie! Am zis că durerea e sobră de ...
Mihail Kogălniceanu - Prefață la Letopisețele Țării Moldovei
... Noi vedem că la dânsele istoria singură a moștenit tot interesul ce altădată îl aveau alte cunoștințe teoretice; căci, tocmai ele simțesc nevoia de a-și lega prezentul cu trecutul. De aceea, nici într-un secol, chiar în acel al benedictinilor, nu s-au publicat ca astăzi colecții mai mari de cronice și de urice originale spre a completa istoria. În adevăr, spre a avea o istorie, și îndeosebi istoria țării sale, nimic mai bun ... a lipsit și că părinții noștri, deși au avut greutăți și piedici pe care noi nu le vom întâlni, ei nici odinioară n-au deznădăjduit de dânșii și de țara lor. Ca sfârșit a acestei prefețe, să-mi fie iertat de a o încheia cu cuvintele unui istoric francez [2]: "În acest timp de patimi politice, în care este așa de greu când cineva își simte ceva activitate de spirit de a se ascunde agitației generale, cred că am găsit un mijloc de repaos în studiul serios al istoriei. Nu că privirea trecutului și ispita secolelor mă fac să mă lepăd de întâile mele dorinți
Dimitrie Bolintineanu - Mihai și călăul
... Dimitrie Bolintineanu - Mihai şi călăul Mihai și călăul de Dimitrie Bolintineanu Cu Mihai se vede tânăra domniță Tremurând de spaimă ca o porumbiță; Printre geana-i lungă ai ei ochiori Ard ca două stele ce lucesc la nori. ,,De ce plângi? întreabă bravul cu mirare, Eu mor pentru țară și neatârnare. De aceea, dragă, sa te voioșești Și cu flori cosița să ți-o împletești. Cel ce pentru lege, pentru țară moare Vede a sa ... Poporul șoptește; Vă uitați!... Călăul se împleticește; Fierul său aruncă... Cade fermecat Sub căutătura mândrului bărbat. Fetele-ncunună părul lor cu flori, Tot românul strigă de
Mihai Eminescu - Scrisoarea III
... sporește, Iară flamura cea verde se înalță an cu an, Neam cu neam urmîndu-i zborul și sultan după sultan. Astfel țară după țară drum de glorie-i deschid… Pîn-în Dunăre ajunge furtunosul Baiazid… La un semn, un țărm de altul, legînd vas de vas, se leagă Și în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă; Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah și spahii Vin de-ntunecă pămîntul la Rovine în cîmpii; Răspîndindu-se în roiuri, întind corturile mari… Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari. Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vîrf de băț. Baiazid, privind la dînsul, îl întreabă cu dispreț: — Ce vrei tu? — Noi? Bună pace! Și de n-o fi cu bănat, Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat. La un semn deschisă-i calea și se-apropie de cort Un bătrîn atît de simplu, după vorbă, după port. — Tu ești Mircea? — Da-mpărate! — Am venit să mi te-nchini, De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini. — Orice gînd ai, împărate, și oricum vei fi sosit, Cît suntem încă pe pace, eu îți zic: Bine-ai
... pustii, Iubirile care-s mari Stau la drumuri ca tâlhari, Iubirile care-s mici Se ațin pe la potici, Trec prin tină, nu se-ntină, De voinici tineri s-anină, Dau prin apă, nu se-neacă, De
Vasile Alecsandri - Cucoana Chirița în voiaj
... ca să mă sărute... Vai! mânca-l-ar moliile!... Când i-am tras un pumn, a făcut hâc! și a căzut de-a rostogolu în celalalt colț al vagonului. GLASUL DE LA GALERIE: Aferim, Bârzoaie! CHIRIȚA (către capelmaistru): Așa să știi, domnule. (Către public.) Baronu, rușinat se vede de acest tropos, s-a coborât la cea întâi stație și a dispărut... împreună cu săcușorul meu de voiagiu... hait! mi-l șterse potlogaru drept suvenir... bunătate de săcușor cusut de copile, cu un turc călare de-o parte și cu un andenken din dos... Cum vă pare așa bazaconie? te mai încrezi în baroni de drumu mare?.. Dar asta nu-i nimica, pe lângă ce mi s-a întâmplat în urmă. Plodu cel de Guliță se cobora Ia toate stațiile... Copil nu-i, mă rog?... îl trimiteam cu Ioana țiganca pentru ca să nu se prăpădească; când aproape de ... cu o mulțime de contese și de prințese: contesa Frizet, princesa Rigolboș, marhezul Brididi, marșalu Șicar, duca Șicocandar, ba încă am întâlnit și o claie de boieri și cucoane
... Alecu Donici - Braminul Braminul de Alecu Donici Eu v-am spus odată, că omul când greșește Adeseori pe altul se dezvinovățește; Iar dacă nu-i rămâne alt chip de îndreptat, Apoi ori întâmplarea, ori dracu-i vinovat. În India bogată Un cuvios bramin, Deși era în faptă De rele patimi plin, Însă prin iscusința acea de ipocrit, El da încredințare Că ar avea purtare Întocmai cum se cade unui bramin cinstit. Oare ipocrizie Și-ntre bramini să fie? (Sau numai pe ... noi Sunt lupi în piei de oi?) La astă întrebare Chiar fabula mea poate să facă dezlegare. Braminii împreună cu toții viețuiesc Și se povățuiesc De un păstor mai mare. Ei sunt pilduitorii de lege în popor; Au multe slujbe grele, Au post nu prea ușor Și aspre rânduiele. Deci, într-o zi de post Braminul meu la slujbă, hrănit cu totul prost, Socoate cum s-o deie Ceva la fruptișor Și-i vine-n gând să ieie Un ... lumânării. Urmând aceasta, iată pe ușile cămării Păstorul se ivește: — Ce faci, cinstite frate? De ce te-ai apucat? Vezi cum se dezvelește Oricât ...
... Gheorghe Asachi - La Italia La Italia de Gheorghe Asachi Vă urez, frumoase țărmuri ale-Ausoniei antice, Cungiurate de mări gemeni, împărțite de-Apenin, Unde lângă laurul verde crește-olivul cel ferice, Unde floarea nu se trece sub un ceri ce-i tot senin, Undre mândre monumente ale ... Înviază mii icoane la aducerea aminte! Vă urez... că cine poate fără dor, făr-umilință, Acea pulbere să calce, al eroilor mormânt, Ce în curs de ani o mie a stătut în biruință Ș-astăzi vii sunt prin esemple de virtute și cuvânt, Încât în asemănare nu a fost, subt orice nume, Mai măreț, nimic, nici trainic, de când omul este-n lume! Pe a Tibrului șes Roma tăbărâtă-i ca un munte Din palaturi surupate și mormânturi adunat, Între care ... în deșarta Dacie popor nou se-ntemeiază, De-unde limba, legi și nume a românilor derează. Când în codru vechi stejarul e răpus de bătrânețe, Din a sa mănoasă țărnă cresc plăcute floricele; Așa după-a Romei paos, în alese frumusețe, Răsărit-au noi lucefiri ... dulce sună, Și pictura, armonia, prin un farmec a supus Pe a lumei sclavi și domnii, carii pururea s-adună, Plini
Alexandru Macedonski - Accente intime
... mare Nu poate să hrănească pe toți câți a născut, Mai mult ca totdeauna, nimic e-o cugetare, Ș-o frunză e poetul de crivățe bătut! Săracul și bogatul n-au loc l-aceeași masă Ș-aceeași atmosferă pe univers apasă, Schimbarea nu există decât în proceduri; De sunt zâmbiri pe buze, în suflete sunt uri; Disprețul covârșește pe-acela ce nu știe Că lumea este-o casă de joc de stosărie În care se despoaie prin orișice mijloc Și că se-ngăduiește să aibi prin pozunare Cărți bine măsluite spre-a face bancul ... de soare, Și haina vieții-n zdrențe s-o lepăd la picioare! Sărmani copii ce încă la sân de scumpe mume Zâmbiți acestui soare, neștiutori de lume, Voi, care-aveți un suflet umplut de bunătate Și care-aveți să pierdeți acea virginitate De cugete-aurite din inimi inocente, Nențelegători încă de-aceste lungi lamente, Cu frunți mult mai senine c-al cerului azur, Cu suflete curate ca focul cel mai pur, De e ș-a voastră soartă ca să intrați ca mine În cercul unui haos ...