Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru M
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 1375 pentru M.
Alecu Văcărescu - În flacăra care mă arz
... rai îmi pare ! Să arz trăind, să mor arzînd ! Și-al tău obraz numai văzînd, Să-mi pară focul viață, Și moartea o dulceață ! Așa m-am hotărît să fiu Cît voi trăi, cît voi fi viu, În piept purtîndu-ți focul, Să-mi fericesc norocul ! Iar cînd pă urmă voi ...
Petre Ispirescu - Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei
... văzuse el în viața lui așa ființă. Și se făcea că-l întreabă, zicându-i: - De ce te căinești băiețele și te amărăști? - Cum nu m-aș căina și nu m-aș amârî, zână a frumusețelor, se făcea că zise el, iată sunt olog, și din această pricină am ajuns de batjocura tutulor băieților ...
Ștefan Petică - XV (Amurgul are astăzi luciri ca de mătasă)
Ştefan Petică - XV (Amurgul are astăzi luciri ca de mătasă) Amurgul are astăzi luciri ca de mătasă de Ștefan Petică Amurgul are astăzi luciri ca de mătasă Pe care lunecară mâni albe de princese, Și-n faldurile cari pe-albastre culmi se lasă Scânteie pietre scumpe din stofe vechi și-alese. Ci mândră de durerea-i în purpura de seară, Cetatea arde facle pe turlele-nnegrite Pe cari vechi coroane de slavă seculară Topeau de aur raze în zile fericite. Pe surele frontoane a vechilor palate Un vis de răzvrătire a pus o-nfiorare, Iar florile-n grădină stând pale și uitate Se plâng în invocarea lucirilor de soare. Cântări voievodale sunară-n amurgire Cu glas de altădată umplând singurătatea, Și-n notele lor grave de-adâncă tânguire Colinele ascultară cum moare-ncet cetatea. Și turlele părură ca brațe desperate Întinse-n frământare spre cerul azuriu; Străvechea frumusețe murea pe înserate Și sufletul cetăței se plânse-ntr-un târziu. Ah, cântul răzvrătirei în seara somptuoasă Și turlele-nălțate spre cerul cel senin Când pacea cade lină din falduri de mătasă Și limpede ca roua pe albe flori de
Antim Ivireanul - Mărturisirea credinții, carea se împarte în 12 alcătuiri
Antim Ivireanul - Mărturisirea credinţii, carea se împarte în 12 alcătuiri Mărturisirea credinții, carea se împarte în 12 alcătuiri de Antim Ivireanul Crez întru unul Dumnezeu, Tatăl atotțiitorul, făcătoriul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Alcătuirea aceasta ne învață să crĂ©dem că unul iaste Dumnezeu-Tatăl, precum apostolul cătră efesĂ©ni, cap 4 zice: Unul iaste Dumnezeu și Tatăl tuturor carele iaste preste toate și prin toate și întru noi întru toți. Și încă ne mai învață să crĂ©dem cum că acesta au făcut toate / cĂ©le văzute și cĂ©le nevăzute, din nimica, numai cu cuvântul. Și întru unul domnul Iisus Hristos, Fiiul lui Dumnezeu, unul născut carele de la Tatăl s-au născut, mai nainte de toți vĂ©cii, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat de la Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, cela ce iaste de o ființă cu Tatăl, prin carele toate s-au făcut. A dooa alcătuire ne învață să crĂ©dem cum că Domnul Iisus Hristos, Fiiul lui Dumnezeu, iaste Dumnezeu adevărat și vĂ©cinic, nu făcut, nici zidit, ci născut mai nainte de toți vĂ©cii, din firea Tatălui, asĂ©mene slăvit cu Tatăl, precum / însuși la Ioann, ...
Nicolae Filimon - Omul-de-flori-cu-barba-de-mătasă sau povestea lui Făt-Frumos
Nicolae Filimon - Omul-de-flori-cu-barba-de-mătasă sau povestea lui Făt-Frumos Omul-de-flori-cu-barba-de-mătasă sau povestea lui Făt-Frumos de Nicolae Filimon A fost odată ca niciodată, daca n-ar fi, nici că s-ar mai povesti, cînd lupii beau tutun și urșii făceau săpun, de-și ungeau femeile fețele și uncheșii bărbile. A fost odată un împărat mare și tare. După ce bătu pre toți împărații pămîntului și le luă împărățiele, se însură și făcu trei fete: una cu soarele-n frunte, alta cu luna în spate, iar cea mai mică cu luceafărul de dimineață iarăși în frunte; și toate erau mai frumoase decît zînele munților și ale pădurilor. Aceste fete se duseră la scăldat și intrară într-o baie de marmură; dar deodată se ridică o furtună pe cer și le răpi pe cîtetrele. Ajungînd la urechile împăratului această întîmplare, i se tăie inima și muri, lăsînd pe împărăteasa văduvă. Într-o zi, împărăteasa se apucă să măture pîn casă, dar pe cînd mătura, îi sări un bob de piper în poală; ea luă bobul și-l puse pe sobă, dar el sări și de acolo ...
Vasile Alecsandri - Măi bădiță, păr sucit
Vasile Alecsandri - Măi bădiţă, păr sucit Măi bădiță, păr sucit! Șezi la noi dac-ai venit. Decât să văd că te duci Mai bine te-aș vedea-n furci, În furci nalte de nuiele Deasupra căsuței mele. Vântul să te răcorească, Ochii mei să te
Neacșu Lupu - Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung
... tine, să nu știe umini mulți, și domniiele vostre să vă păziți cum știți mai bine. I bog te veselit. Amin. [5] Transliterație din slavonă m(u)drom(u) i plemenitom(u) i Ä�istitom(u) i b[o]g[o](m) darovannom(u) župa(n) hanÄ(Å¡) be(g)ne(r) o(t) braÅ¡o(v) mno(g)[o] z(d)ravie o(t) nÄ ... i aimi(n)trÄ› nue Å¡i sÄ›u du(s) Ä© su(s) pre dunÅre i pa(k) sÅ Å¡tĂ¯i do(m)nĂ¯jata kÅ au veni(t) u(n) ω(m) de la nikopoe de mĂ¯e mÄ›(u) spu(s) kÅ au vÅzu(t) ku ωkĂ¯i loi kÅ au treku(t) Ä ... k) spui do(m)nĂ¯etale ka ma(i) marele mĂ¯u de Ä�e amÄ Ä©cele(s) Å¡Ă¯eu eu spui do(m)nĂ¯etale jarÅ do(m)nĂ¯jata eÅ¡ti Ä©celeptÄ Å¡i aÄ�Ä›ste kuvi(n)te sÅ cĂ¯i do(m)nĂ¯jata la tine sÅ nu Å¡tĂ¯e umi(n) mulci Å¡i do( ...
Dosoftei - Din Molităvnic de-nțăles
... mi, Doamne, de greșele și mila ta-m dăruiește. Știi mulțâmea de tot răul, știi-mi și ranele mele, Loviturile de multe le vez și-m știi și credința, Și-ncă-m vez și nevoința, și-m auz și de suspinuri. Nu s-ascund de cătră tine, tvĂ³rețul mieu, Doamne svinte, Nice picul cel de lacrămi, nice de suspin vro parte ... suflet Scumpăr de-a mele greșele, să-mi dăruiești fără lipsă De-a tale viață dătătoare, fără de prihană taine, Să-m cuminec făr-osândă, să mâi precum ț-au fost zâsa Întru mine, ticălosul, să nu mă găsască sângur, Fără darul tău, vicleanul, să m-apuce fără veste Și rătăcit să mă ducă de l-al tău dumnezăiĂ©sc grai. Pentr-aceea caz la tine și strig cu multă căldură ... i fără de râhnă. Și ce-i strein și la îngeri, și la mintea cea de oameni, Vorovești ades cu dânșii, ca prietini-ndeaproape. Acestea-m dau cutezare, astea-m dau arĂpi, Hristoase, Și-ndrăznindu-ț de bogată ce ai spre noi bunătate, Bucurindu-mă-n cutremur, de svântul foc mă cuminec, Fân fiind ... ...
Ion Luca Caragiale - Emulațiune
... râtul!... No!... văz't-ați numa ieri ș-alantăieri la paradie cum au fost cununate cu lauri și înaltă aprobățiune disțiplina aceea și aplicățiunea aceea, m' rog, pe carea au arătat-o școlerii aceia? Otopeanu: Păi ? Profesorul: No!... văz't-ați numa ce iaste lucrul acela, m' rog, carele se cheamă reșpectul dătorinții (cu elevațiune) carele este fundământul acelui lucru, m' rog, carele se cheamă adevăratul romăgnism?... Că-z eu ce vă spun în toate zilele, măgarilor! și vă muștruluiesc (foarte sentimental) cu aceea dragoste, cu ... să vă las să mereți mai departe în ghimnazium fără să aveți și voi o disțiplină. Curând acuma va veni finele anului, când vom arăta, m' rog, cu toții onoratului ministeriu cum am știut să ne împlinim datorința, ca să căpătăm și noi o înaltă aprobățiune. Pântru aceea dar, m-am hotărât ca de astăzi o oară pe zi să aibă o destinățiune hotărâtă pântru muștruluială, ca să proboluim, m' rog, spiritul nostru de emulățiune. De astăzi, vom începe să facem până la împărțirea premiilor ecserțir. Aceia dintă voi, cari vor avea mai multă aplicățiune ... ...
Constantin Negruzzi - Parte întăi
... să mă mânec de dimineață. M-am îmbrăcat îndată cu celi mai frumoasă podoabi ce avem din sat și, lăsând în mâna hangiții bocceluța me, m-am dus drept la locul ci-mi era însămnat. O matroană bătrână țâne această casă. Ea șâde lângă o masă pe cari era un mare ... bine ce să va pute. în sfârșit, după ce m-au privit cât au vrut, s-au apropiet de mine cu un ifos blând și m-au întrebat de voiem să întru în slujbă? La cari i-am răspuns, închinându-mă, ce voiam. Adivărat, au zis ea, venisăm aici ca să ... că această cinstită casă era o magazie de unde madam Brovn, stâpâna me, adesăori lua provizioane pentru muștereii săi. Ea era atât de mulțămită ca m-au întâlnit, încât, de frică să nu mă scape, m-au aruncat îndată întru o trăsură și, scoțându-mi bocceluța de la tractirul unde eram, am mers de ne-am scoborât drept la casa ei ... chipul ei încât, zău, nu știu ce voi fi vrednică să fac pentru ea. Marta, cari era o țolină vicleană de celi întăi în meșteșug, m-au heretesât cu plecăciune și
Bogdan Petriceicu Hasdeu - La casa de nebuni
... pe pace. În vis eu sunt sătul și nu m-auzi urlând. Nebunii sunt hrăniți, ș-a fi nebun îmi place, De nu m-aș deștepta, căci adormii — flămând Ce adormire, vai! Când trupul ațipise, Atunci visez că trec pe lângă un brutar. Sunt altfel om cinstit, dar ... prinde și m-apucă. Plecăm la comisar. Mă judecă pen vis. Un polițai visat nu-i oare o nălucă? O palmă îi cârpesc, și dânșii m-au închis. Eu îi priveam cu haz, știind că visu-i glumă, De nu m-aș deștepta, flămând așa cum fui; Pe-un Cuza de-aș visa, eu îl înjur de mumă, Ba și-l omor în vis. E vis ... nebuni, mai râd de mutra ta: Ești cam posac. De-ai fi aievea, eu ți-aș zice S-adormi și tu. Ha, ha! De nu m-aș deștepta! A! Iată cineva mai potrivit cu tine: Moșneag posomorât cu nasul tot pe sus. Ce vis ciudat! eu, bre, m-aș mulțumi mai bine Pe-un Capșa să-l visez decât p-alde Isus! El pleacă, iar bătrânul, un chip de moaște sfântă, Surâde și ...