Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MAI NOU
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 906 pentru MAI NOU.
... iar frumusețile virgi - sau nevirginale trec pe lângă dânsul fără ca el să-și [fi] ridicat ochii. Cu toate acestea noi presupunem că filozoful e mai cuminte decât un gânsac , ba că în problemele aceluia e mai mult adevăr decât în siguranțele acestuia. Un semn că pentr-o minte mare totu-i problem, iar pentru 75 de dramuri de crier totu-i ... fure unii pe alții și să se ție în regulă. După această pătură de oameni urmează învățații cuvântului. Aceștia întreabă totdeauna quid novissimi ? Cartea cea mai nouă e pentru dânșii cea mai bună. Ei citesc mult și au în capul lor o mulțime de definiții , formule și cuvinte despre a căror adevăr nu se îndoiesc ... în cojile unor gândiri pe cari memoria lor le păstrează. Căci o gândire este un act, un cutremur al nervilor. Cu cât nervii se cutremură mai bine, mai liber, cu atâta cugetarea e mai clară. La ei acest act, prin care cugetarea străină să se repete întocmai în capul lor, nu se 'ntîmplă , pentru că mulțimea citirei și obosirea ... o fizionomie ciudată, îți vine de sine întrebarea : oare cum dracu-o fi gândind acest om? Ba lipsa unuia din cele cinci simțuri, chiar venind ...
... un sfert... Lache suie la mitropolie cu portocala aprinsă. Suind, gândește... La ce? La un lucru foarte ciudat: de ce totdeauna gheata din dreapta supără mai tare decât cea din stânga? Și apoi: de ce la suiș supără gheata din dreapta mai tare decât pe drum drept? 1 și trei sferturi... Lache coboară dealul mitropoliei, ținând strâns portocala aprinsă... Ciudat lucru! la coborâș, gheata din dreapta parcă ... piciorul din stânga, amicul, care va să zică... Și șed așa foarte melancolici, privind cum trec fel de fel de trecători și de trecătoare, unii mai încet, alții mai iute, ba unii chiar aleargă, parcă ar fi cu picioarele goale. 9 ceasuri. Lache zice: — Ai să mai umblăm... mai rău e când șezi! Și amicul zice: — Și mie mi se pare... Se ridică și, mușcându-și fiecare buza de jos, iar se iau ... a din dreapta, și amicul pe a din stânga. O, sfântă libertate! Am putea pentru ca să zicem că nu e ceva mai sfânt pe lume! și putem pentru ca să afirmăm că n-au fost vreodată două picioare mai
Duiliu Zamfirescu - Fiica haosului
... Le scânteia el, de la sine. Când da-n urcuș cărarea grea, Fugea petrișul de pe prund; De cobora, i se părea Că valea nu mai are fund. Cădea, și se scula rănit, Și iar umbla, și iar cădea. Era vânjos și oțelit, Dar... ce-ar fi dat să vadă-o ... rază! cât de mică! S-o vadă numai că lucește!... Era voinic și făr’ de frică Dar... se simțea că-nnebunește. * Și când ieși din nou la soare Și dete de lumina plină, Curgea din ceruri o splendoare De scânteiere de lumină. Atât de tânără și nouă, Încât, pe valea ce ... oară. Deasupra lui, pe-un vârf de tei, Un piept rotund de turturică Ce se-mbuca cu soțul ei Huia, tremurător de frică. Deasupra lor, mai sus, mai sus, Țipau cu glasul argintiu, Mergând în unghiuri spre apus, Poeții șesului pustiu. Părea că-n totul se ascunde Prisos de soare, tinerețe, Viață să ... moare. * Iar tu, rămasă unde ești, În fund de peșteri sau în haos, Icoană scoasă din povești, A frumuseții în repaos, Adormi din nou
Gheorghe Dem Theodorescu - Soarele și luna
... i părea; Numai mese-ntinse, Cu făclii aprinse, Cu pahare pline, În cântece line; Jur-prejur de mese Stau în cete dese Sfinți și mucenici, Mai mari și mai mici, O sută și cinci; Iar mai jos de ei, Sfinți mai mărunței, O sută și trei. Și tot mai era Și tot mai vedea Femei cuvioase, Măicuțe duioase, Fecioare curate, Uciși în dreptate, Oști de biruință Și soți cu credință. Dar tot mai era Și tot mai vedea, Puțin de mergea Printre rămurele, Dalbe păsărele Cânta-n versurele Și nu prea cânta, Ci se gongănea, Din gură-mi zicea „Ferice, ferice ... Simzeana, Doamna florilor Ș-a garoafelor, Sora Soarelui, Spuma laptelui, Dacă-l auzea Și dacă-mi vedea Că tot nu scăpa, Ea tot mai cerea, Din gură-i zicea — Frate, frățioare, Puternice Soare, Spune mie Oare Cine-a cunoscut, Cine-a mai văzut, Cine-a auzit, Cine-a pomenit Să ia sor’ pe frate Și frate pe sor’? Dar eu te-oi lua ... Doamna florilor Ș-a garoafelor, Sora Soarelui, Spuma laptelui, Din gură-i zicea Ș-astfel îi grăia — Frate, frățioare, Puternice Soare, Ia ...
Dimitrie Anghel - A patra Parcă
... Sinistră toarce trinitatea aceasta la lumina opaițului lor și nu știu că, în casa în care stau eu, au o a patra suroră, mai sinistră, mai hidoasă și mai implacabilă decît ele. Ea nu toarce, ci dormitează toată ziua în întunerec, cu perdelele lăsate, ținînd la pieptul ei uscat și pe pleoapele ei vestejite ... ce le aduce vîntul, ca o hienă adulmecă aerul, urmează și numără avidă prapurile, face parcă în gînd socoteala pomenilor și, cu cît convoiul e mai bogat, cu atît și bucuria ei pare mai mare. Din ce în ce mai mic, convoiul descrește, o umbră trece pe fața ei cînd dispare după case, cu nerăbdare se ridică în vîrful picioarelor ca să-l vadă reapărînd ... frînturi de sunete și, cînd convoiul și-a șters dunga neagră de pe drum, atunci ca în urma unei biruințe se așază din nou între mirții ei și urmează, cu închipuirea poate, scenele ce trebuie să se petreacă la marginea gropii deschise peste care cad lacrimile celor ce și ... dragă. Sunt zile însă cînd vîntul nu aduce nici o frîntură de marș funebru și atunci, la orele obișnuite cînd trec morții, ea nu-și ...
Constantin Negruzzi - Călătoria arabului patriarh Macarie de la Allep la Moscva
... rară. Un exemplar — din care d. Belfur întreprinse traducția sa la Londra — fu cumpărat la Allep în patria autorului și orientalistul englez nu mai putu găsi alt manuscript, oricât cercetă în bibliotecele din Constantinopoli, Smirna și Cair. D. Senkovski mai văzu încă un exemplar la repausatul Arid la Ain-Tur și ceti cea mai mare parte din el în vremea ce se afla în casa acestui învățat arab. Nu se știe cui a rămas acel manuscript după ... ger și căzuse mult omăt; nu îmbla cu căruțe sau care, ce cu sănii, pentru că pe așa vreme acest fel de trăsuri sunt mult mai grabnice și mai sigure, înaintați de străjeri am ajuns la curte, unde am găsit pre beiul singur în apartamentul său. Patriarhul îi dete scrisorile trimise de Paisie, patriarhul ... daruri de mare preț, falca de jos a sfântului marelui Vasilie, de color galben, tare grea și strălucind ca aurul, mirosul ei era mai plăcut decât ambra, și la ea mai rămăsese doi dinți, unul mare (măsea), altul mic; noi am căpătat-o la Constantinopoli, unde se păstra la o rudă a lui kir ... ...
... cuib îl așază Privind împrejur cu pază, Nu cumva să să ivească, Unde vreau ele să nască Peste noapte cu răcoare Micuța privighetoare Glăsuind face mai bine Inimile ce dorm bine, Face somnul greu, mai dulce Face pe toți să să culce Singură să priveghează Și cînd dorm, ea să viează, Țarca, cioara și oricîte Decît ele mai urîte Ciocul său cel noduros Nu-l lasă fără folos Clonțonește fieșcare Și cîntă după-a sa stare. Tu pupăză puturoasă, Tu pasere ... Văzîndu-să-n ciurdă iară Înnoiește a sa pară Nu mugește, ci răgnește Ca leul cînd să pornește De fîn zice că-i mai pasă, Îl hrănește iarba grasă. Părul i se înnoiește, Cel vechi cade și nou crește, Armăsarul uită pleava Cînd paște la iarbă otava, Așa-ți pare, cînd rînchează Că părul din cap să-ți cază, Nu rînchează el, ci ... holdele cele grase Ce toamna să sămănase Polomida înghimpoasă Și puciocna puturoasă Urda vacii, lușca, porul Cu săpoiul, cu cosorul Scot afară, smulg, usucă Ca mai bun rod să aducă, Rod și grîu curat ca jarul Să tragă acasă carul, La timp bun să să-nblătească, Și flămînzii să hrănească. Fericit ...
... până a doua zi, venirea soarelui. Cu ce revărsare de strălucire se ridică stăpânitorul lumii până sus, pe cer! Raza se coborî din nou, și toată ziua, încălzită, frunza se scăldă în albastrul văzduhului. În scurtă vreme se desfăcu mare, verde, mai frumoasă ca toate, mai sus decât celelalte, tocmai în vârf. De deasupra îi cădea lumina, dedesubt se ridica, până la ea, mireasma crinilor albi, singuratici, cu potirul plin de ... verzi și galbene, un scatiu, veni, moleșit de căldură, de se furișă sub dânsa, la umbră, la adăpost. Și frunza se bucură, acoperi cum putu mai bine păsărica; iar aceasta ciripi, întâi înăbușită, din gușă, apoi mai prelung, mai dulce, cum nu auzise frunza cântec. Și în fiecare zi pasărea venea să se ascundă de căldura cotropitoare, în fiecare zi frunza o ferea, și ... ție piept vântului, care o clătina în toate părțile; câteva tovarășe, smulse, fluturară prin aer, apoi fuseseră duse departe. Pasărea îi venea mai rar, nu mai cânta, și asta o mâhnea cumplit. Frunza tânjea, se îngălbenea; celelalte, de pe același copac, parcă se îngălbeniseră și mai
Garabet Ibrăileanu - Influențe străine și realități naționale
... au făcut pe moldoveni să cultive cu predilecție proza, și anume genul epic (dezgroparea trecutului trebuia să fie atunci la ordinea zilei!) și, în versuri, mai mult poezia obiectivă -- și iată de ce Moldova s-a influențat mai mult de poetul mai obiectiv Hugo, și anume de Hugo epicul, din Balade și din teatrul istoric. (Influențele mai mici confirmă considerația de mai sus, ca și unele mici abateri mai mult aparente -- dar nu e locul aici să intrăm în detalii. Vom face-o altă dată.) Aceste influențe au fost binefăcătoare, adică fructuoa se, pentru ... altfel decât ceilalți, ar fi început să imite pe Musset și pe Vigny! * Dar, în deosebire de epoca precedentă pseudoclasică, modelele franceze au fost acum mai asimilate de sufletul național, pentru că acum scriitorii, din cauza extracției lor sociale -- în Moldova boierinași, în Muntenia burghezi mai ales --, sunt, pe de o parte, mai aproape de popor, iar pe de altă parte, din cauza acestei extracții, având mai redus patosul de clasă, au avut o atitudine mai binevoitoare față de popor, mai
Nicolae Filimon - Schiță biografică asupra maestrului Bellini și a operilor sale
... Acolo, Bellini, după ce studie mai întîi muzica vocală și să esersă bine la piano-forte și alte instrumente, la 1819 să consacră cu cel mai mare amor la studiul contrapuntului sever, avînd de maestru pe faimosul profesor Tritta, apoi pe Raimondi, iar mai pe urmă pe Zingarelli, directorul conservatorului, unic maestru care înțelesese adevăratele necesități ale teatrului melodramatic. Cu un asemenea preceptor, Bellini, care era dotat de la ... arătau pe junele maestru fără esperiență, însă frumoasele melodii ce conțineau într-însele și divinile armonii semănate de junele compozitor dupe un mod de tot nou pe acel timp lăsa să se vază într-însul un mare geniu muzical, care mai în urmă era să se înalțe pînă la cel mai înalt grad de sublimitate. Splendidele succese ce avură aceste slabe încercări ale lui Bellini pe teatrele napolitane îi dete curagiul de a intra ... Bellini se văzură siliți a depune armele și a mărturisi eroarea în care căzuseră numai de gelozie. Anul 1831 fu cel mai fericit din toată viața acestui compozitor. Opera Norma , compusă pentru Teatrul de la Scala, acest cap d-operă de tot ce e mai sublim, mai
Victor Lazăr - Răsboiul pentru întregirea neamului românesc (1916 - 1919)
... aceasta a început și iobăgia grea pentru poporul dela sate. înăsprită tot mai mult în veacurile următoare. Iobăgia a devenit tot mai aspră începând din secolul al 15-lea pâna în al 19-lea, când în anul 1848 am scăpat de ea. În veacul al 16-lea ... pe preoții românești să facă slujbele mânÂgăitoare de suflet obișnuite în biserica noastră, cum e maslul și sfeștania, au dat porunci să nu se mai boteze pruncii cu apă sfințită, să nu mai fie sfânta Cruce în biserică, nici icoane sfinte. Legea românească a fost declarată numai tolerată, adecă numai suferită în Ardeal, iar legi cu ... drepturile lor, spune apriat, că și ei se pot folosi de munți, de păduri, de pășuni și de apele curgătoare împreună cu Românii. Cu timpul, mai ales după ce s'au întovărășit mai strâns cu nobilii unguri și cu reprezentanții Săcuilor – tovărășie numită Uniunea celor trei națiuni , a nobililor, Săcuilor și Sașilor – au început ... sate curat românești, înființând în locul lor școale în cari se învățĂ numai ungurește. Pentru ArÂdeal, unde Românii erau și sunt și acum cei ...