Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU SE GRĂBI
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 329 pentru NU SE GRĂBI.
Constantin Stamati-Ciurea - Floricica codrului
... stă în cale. Așa și torentul furios și orb al poporului liberat zdrobi în repejunea sa impetuoasă însuși pe domesticitorul său. Toate aceste acte colosale se săvârșiră cu o așa spontaneitate, că chiar istoria s-a oprit uimită cu condeiul în mână. Căci nu se împlini nici jumătate de veac, când tot aceeași boierime feudală sibarită își lepădă anteriele tătărești și, îmbrăcându-se de modă, astăzi încă petrece la benchetele, nu ale strănepoților, ci ale drepților ei fii întorși de la Paris, și se desfată în ale lor domenii nu cu cobzari, ci cu orchestre de modă, cu băuturi, nu de bragă, ci din viile franceze, cu femei, nu roabe, ci femei de modă coboÂrâte din Parnas pe scărițe de aur și pietre scumpe... Însă bătrânii de pe timpul robiei privesc la aceste ... drept zicând nu era fără pată, cu toate că trecuse vârtsa de 50 de ani. Boierul Klimenko era unicul succesor la o avere colosală și nu se știe pentru ce el a preferat cultul lui Bachus lanțurilor Hymeneii; se vede însă că era de opinia că cultul unuia nu
Ion Luca Caragiale - Tot Mitică
... hidrogen. - ...?! - Atunci dă-mi unul de H 2 O. - ?!... - Cum? nici măcar apă n-aveți? zbiară Mitică. * Mitică șovinist: - Și când voi fi mort, monșer, nu doresc pentru ca să mi se cânte altceva decât: Deșteaptă-te, române! * Costică se plânge lui Mitică la birt că sufere de insomnie și nu știe ce doftorie să mai ia ca să poată dormi. Mitică îi recomandă: - Ia o plachie de somn! * La cafenea: - Nu iei nimic, Mitică? * - Ba da. Băiete, o scobitoare, un chibrit, un pahar cu apă și o gazetă, strigă Mitică. * Mitică, în compania unei amice, așteaptă ... mamuazel! - Ei, aș! face domnișoara uimită. - Nu te speria, duduie, am doisp'ce ani numai p-o coastă! * Trenul de plăcere, care merge la Sinaia, se oprește în stația Buda. E foarte cald. O damă întreabă: - Musiu Mitică, nu s-o fi găsind apă la stația asta? că mor de sete... - Ba da... dar aveți gazete? întreabă Mitică cu un surâs plin de aluziune ... zarurile, strigă: - Cinci cu doi! Mitică replică imediat: - Cinci Cotoi! * Mitică e în divergență de opinii cu Costică, amicul său, care, după o lungă discuție, nu vrea să se ...
Petre Ispirescu - Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte
... de moarte Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopșorul pere și răchita micșunele; de când se băteau urșii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrățindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier și s-arunca în slava cerului de ne aducea povești; De când ... că ți-oi da soție pe cutare sau cutare fată de împărat, și alte multe d-alde astea; în sfârșit, dacă văzu și văzu că nu tace, îi mai zise: taci, fătul meu, că ți-oi da Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Atunci, copilul tăcu și se născu; iar slujitorii deteră în timpine și în surle și în toată împărăția se ținu veselie mare o săptămână întreagă. De ce creștea copilul, d-aceea se făcea mai isteț și mai îndrăzneț. Îl deteră pe la școli și filosofi, și toate învățăturile pe care alți copii le învăța într-un an ...
Ion Luca Caragiale - Moftul român
... deputat: Mofturi ! * Un cerșetor degerat: Fă-ți pomană: mor de foame! U n domn cu bundă: Mofturi ! * Un june cu revolverul în mână: Acrivițo! dacă nu mă iubești, mă omor! D-ra Acrivița (făcând două gropițe asasine în obraji): Mofturi! * Dr. Babeș: Feriți-vă de apa nefiltrată: are germenii tutulor boalelor ... carte nouă, foarte interesantă. Un june cult (dând cu dispreț volumul la o parte): Moft! * Un ipohondru: Ar trebui mai multă îngrijire: doamne ferește! să nu ne pomenim la primăvară cu ciuma! D. primar (foarte serios): Mofturi! * Un cetățean: Săriți! D. procuror (grăbindu-se să suie la club): Mofturi! * Eu: Eu crez că de astă dată guvernul a avut dreptate. Un pesimist suprimat (scrâșnind fieros): Mofturi! * Eu ... în administrație... uneori se fură foarte des. Un optimist rămas în slujbă (zâmbind foarte blajin): Mofturi! * Un orator opozant: Câteodată, autoritățile... prin abuz de putere, se întâmplă prea de multe ori să comită... Un ministru: Mofturi! * Un tată de familie: Am auzit că de la o vreme se-ntinde printre o seamă de tineri din București niște apucături oribile. Un altul cu mai mulți copii (râzând): Mofturi ! * X...: Mâine seară e o eclipsă ...
... sub fereastra lui Popi, în favoarea tânărului străin, neexercitat la canto, dar gata să piară de insolație în așteptarea unui ceas păstoresc. Domnul Spyros, cum se întâmplă oricând în asemenea jocuri, se îndrăgostește pe cont propriu de simpatriota sa fragilă și ardentă; și neapărat îi destăinuiește îndată că el e cântărețul de sub fereastră și nu tânărul străin care-l plătea. Însă dacă domnul Spyros are glas frumos, tânărul străin e băiat foarte de duh. Pătrunzând în casa lui Popi, tocmai ... venizelist. Iată însă că, de departe, se aud în noapte glasuri pițigăiate de copii strigând nu se știe ce. Glasurile se apropie. Sunt copiii care se întorc de la locul de execuție al miniștrilor gunariști și strigă de vânzare oscioare fărâmate din țeasta unuia dintre împușcați. A trebuit să ... a cerului atic scotea din fiece nuanță o licărire delicată și precisă, și întregul peisaj strălucea ca imaginea proaspătă a unui apțibild. Noaptea nu era decât o zi mai ușoară, mai pură, mai albastră, în care umbrele de cerneală ale copacilor, tăiate de un foarfece exact, se ...
George Coșbuc - Jertfele împăcării
... paveze quirine Răsar de după ziduri — de două ori pe an. Atunci legionarii colosului roman Ies grabnici ca furtuna și tari ca răzbunarea, Dar nu le simți nici pasul, nici nu le-auzi strigarea, Se-mprăștie deodată și iar s-adună des Și pier în crâng. Se joacă ? Dar iată-i! Dânșii ies Mai mulți! Erau o sută și-acum ei sunt o mie, Mai iuți și mai năvalnici, mai plini de ... se luptă-n flăcări, s-azvârl, se-neacă-n fum, Iar brazii cad pe dânșii aprinși, se prăbușește În capul lor tot codrul, dar nimeni nu gândește La fugă — două neamuri aprinse de un gând : Din doi protivnici unul să piară mai curând. II De mult, de când e Tibull ... fată. — „Ai noroc Să mori la mine-n brațe ! Vezi, fruntea-mi e senină, Ce-ți pasă dac-ai noștri la alte legi se-nchină ?" El vrea să se desprindă și urlă, e turbat. — „Ah, până când toporul nu-1 văd adânc intrat În pieptul tău de fiară, eu nu te las, romane ! Lovit se ...
Nicolae Gane - Comoara de pe Rarău
... aer, și amenința când de când să-l răstoarne în prăpastie, dedesupt pământul năsipos și ud îi luneca sub picioare, și, cu toate aceste, el se urca mereu ajutânduse când cu piciorul, când cu brațul de fiecare ruptură unde putea să se sprijine, de fiecare bolovan, de fiecare creangă, până ce, în fine, ajunse pe coama stâncii. Apoi, răsuflându-se adânc, el începu a trage cu funia la sine pe tovarășul său din vale! — Ia sama și nu te teme! strigă el. Costin, văzându-se atunce râdicat în sus în mijlocul unei furtuni care urla a moarte în urechile lui, și sprijinit numai în funie deasupra unei adâncimi ... pământului, după cum s-a întâmplat lui Simion flăcăul, Dumnezeu să-l ierte, căci la vremi grele ca de-alde-aceste tivda Rarăului se clatină ca vârful unui copac. — Ce fel s-a prăbușit Simion? — Apoi nu mă mai întreba, că-mi plânge și acum inima în mine și doar cât l-am sfătuit să nu se potrivească unui cap de muiere! Numai dă!... Când se ...
George Coșbuc - Iarna pe uliță
... vin țipând Și se-mping și sar râzând; Prin zăpadă fac mătănii; Vrând-nevrând. Gură fac ca roata morii; Și de-a valma se pornesc, Cum prin gard se gâlcevesc Vrăbii gureșe, când norii Ploi vestesc. Cei mai mari acum, din sfadă, Stau pe-ncăierate puși; Cei mai mici, de foame-aduși, Se scâncesc și plâng grămadă Pe la uși. Colo-n colț acum răsare Un copil, al nu știu cui, Largi de-un cot sunt pașii lui, Iar el mic, căci pe cărare Parcă nu-i. Haina-i măturând pământul Și-o târăște-abia, abia: Cinci ca el încap în ea, Să mai bată, soro, vântul Dac-o vrea! El ... român! Biata bab-a-ntrat în laie La stăpân. Ca pe-o bufniț-o-nconjoară Și-o petrec cu chiu cu vai, Și se țin de dânsa scai, Plină-i strâmta ulicioară De alai. Nu e chip să-i faci cu buna Să-și păzească drumul lor! Râd și sar într-un picior, Se-nvârtesc și țipă-ntruna Mai cu zor. Baba și-a uitat învățul: Bate,-njură, dă din mâini: Dracilor, sânteți păgâni? Maica mea! Să ...
... cald, dar deprinsă e fata la ger și la arșiță. Cu brațele goale, cu poalele aninate în brâu și cu ștergarul în cap, ea nici nu simte vremea lui cuptor; cântă, întinde firul, descurcă jirebia și se pierde în tinerețile ei. Din vale vine, abia târându-se, un câine flocan, pe mijlocul uliței. Câteva sute de pași de la cotitură, el zărește o clipă pe Sanda, se oprește, ridică capul, ciulește și începe a scheuna încet. Sanda se întoarce cu firul și iarăși se arată la cotitură. Câinele tresare, prinde viață și, cu ochii ațintiți la Sanda, se repede în sus. Pentru o fată care urzește pânză de-a lungul gardului, un câine flocan, mai ales când nu vine, ci se repede, totdeauna este o ivire mai mult decât supărăcioasă. Sanda țipă, apoi rămase încremenită de spaimă, cu fața albă ca fagurele și cu ochii ațintiți ... fără să-i vină a zice vrun cuvânt. Ceva mai târziu, Sanda iarăși măsura lungimea gardului cu firul în mână, ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic. Scormon era culcat la vârtelniță, purtând capul în urma fetei, pe care și-o alesese stăpână. Ea se
Ioan Slavici - Păcală în satul lui
... li se plângea oamenilor că prea i s-a făcut răzleață ju- ninca și că are treabă și nu poate umbla după ea. Nu-i vorbă, oamenii s-ar fi plâns și ei, dar nu mai aveau cui să i se plângă când Păcală îi lua pe dinainte și li se plângea de te prindea mila de el. Când văzură dar că juninca lui Păcală în curând are să fie vacă, oamenii se puseră pe gânduri. Știau ei cum au să urmeze lucrurile mai departe. Vedeau parcă cele șapte vițelușe cum se fac vițele, juninci, cum ajung în cele din urmă vaci și ele, și cum le vinde Păcală și pe ele și se întoarce de la târg cu o spuză de vițelușe, toate flămânde, toate pornite din fire să se facă vițele, juninci și vaci în cele din urmă. — Măi! strigară ei, ăsta ne mănâncă și urechile din cap cu vițelușa lui, ne seacă ... ca vițelușă în sat. Dumeriți odată astfel, tăiară juninca, îi luară carnea și o mâncară, iară pielea o aruncară peste gard în curtea lui Păcală. Nu-i vorbă, a fost cam scurtă socoteala aceasta, dar în satul lui Păcală multe se întâmplă. Păcală, de! ce să facă!... Dacă ar fi voit, ar fi găsit el ac pentru cojocul sătenilor; el însă ...
Ion Luca Caragiale - O zi solemnă
... ca una din cele mai importante centre politice ale țării. El datorește însă în mare parte importanța sa activității, energiei și devotamentului lui Leonida Condeescu. Se poate oare zice Termopile fără a zice Leonida? Nu, desigur. Ei! tot astfel, cine zice Leonida, zice Mizil. Mizilul nu se poate concepe altfel; dar nici Leonida. Ce a făcut Leonida Condeescu pentru urbea lui este imposibil de descris pe larg într-un cadru ... să renunțe a gândi la realizarea visului său într-un timp mai oportun, Leonida a început să stăruie ca barem să se strămute la Mizil episcopia de Buzău. Fatalitatea însă! S-a opus sinodul. - Atunci, dacă nu se poate episcopia, strămutați la Mizil măcar regimentul 32! La aceasta s-a opus comenduirea corpului respectiv de armată. - Atunci, dacă nu se poate regimentul 32, înființați-ne un liceu clasic și mutați la Mizil Facultatea de medicină din Iași! La aceasta s-a opus Ministerul ... înființează expresul București - Berlin via Breslau. Leonida ia itinerarul oficial și vede... o scăpare din vedere, probabil! o greșală de tipar, desigur!! în dreptul Mizilului nu ...