Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FĂRĂ CA SĂ
Rezultatele 901 - 910 din aproximativ 1500 pentru FĂRĂ CA SĂ.
Paul Zarifopol - Unul care a luptat contra prostiei
... De veți lua bine seama, toată viața mea a fost închinată istoriei Pinguinilor. France însuși ne arată astfel care este cartea între cărți. Să nu luăm însă vorba lui numai ca o aluzie la istoria satirică a Franței. Lîle des Pingouins este enciclopedia humoristică universală a celor mai fundamentale, mai obraznice, mai ... dospește piftia nediferențiată a speciei, homo stupidus et sollemnis, primatul deformat, care, suficient și caraghios, se trudește să stea pe două labe și să privească în sus. A fost chemarea naturală a lui France să urmărească, cu râsul neînvins al inteligenței, moftul isloric, grav și autoritar, moftul de stat și de templu; grimasa schiloadă și vomitivă a ipocriziilor ... ciudățenie, pe ea însăși. Ce câștig științific va putea lăsa pe urma ei această critică filozofică a inteligenței nu se poate hotărî acum. Să constatăm numai că secăturile triumfă îmbătate de perspectiva care se deschide fără margini balivernei sentimentale sau obraznice. Neputința intelectuală și ignoranța semianalfabetă a literaților de cafenele și răspântii ejaculează, fără ...
Emil Gârleanu - Cioc! cioc! cioc!
... un pom ciudat, cu roadă rotundă, tare, dar cu miezul dulce și gustos. Dăduse, frate, peste alun. I-au plăcut alunele și, vezi, ființă prevăzătoare, să nu mai pățească cum o pățise când rosese o iarnă întreagă coaja copacilor, să se hrănească, ce i-a venit în gând? Să strângă alune! Și și-a umplut scorbura de cu toamnă. Tocmai se bucura că dăduse norocul peste dânsa, făcea planuri mari, să nu se miște toată iarna din căsuța ei, nici cu vârful botului să nu miroase vifornița, când, într-o bună dimineață, se zgârie la un picior într-o coajă. Caută, — coajă de alună! De unde? că ea ... l ciocănește de jos până sus. Apoi trece la alt copac, și la altul. Fagul sună mai tare, frasinul mai înăbușit. Un stejar găunos răsună ca un hârb. Și ciocănașul bate mereu, se duce, se șterge din ochii mei. De-abia se mai aude, departe: Cioc! cioc! cioc! Scatiul piruie iar ... Se cunoaște că ești pasăre neisprăvită. S-o fi hrănind ea cu mustul copacilor, dar ce și-o fi zis: „Dacă mi-i dat să ciocănesc mereu, cel puțin ...
... falnica desfășurare de crengi a umedei păduri, Mă culc în ierburi legănate, și-n palme tâmplele-mi se razmă; Și nu las somnul să mă-nfrângă cu-a buruienilor mireasmă, Că lin încep să șuier cântul ce cheamă șerpii lungi și suri. Și vie alunecând subt frunze, cu-ncete mlădieri de ape, Cu zvârcoliri de-ascunse flăcări verzui, ce ... fluieratului cromatic, Își măsurară-n ritmu-mi straniu, încet alunecare lor. Veniți, o, șerpi târând prin ierburi, pe mlădiosul vostru pântec, Prin ierburi lungi � ca lănci � prin pietre, al vostru chip de vis! Veniți, voi, ce vă-ncovoiați, ca lanțuri, de-acum sunteți înlănțuiți De necurmatele cadențe nemaicântatu-mi cântec. Veniți misterioși și falnici, voi, fermecați de-un glas străin! De-acuma zvârcolirea voastră ... nșelătoare cotituri; Iar fluierarea mea, de-acuma, se schimbă-n cântec de izbândă. Mă reazăm de-un copac, ș-acolo aștept tot neamul vostru-nvins, Să mi se-adune la picioare cu trupuri agere de spadă, Să-nalț, încolăcind pe brațu-mi, sălbateca mea pradă Și-n cingători însuflețite să las să-mi fie brâu-ncins. ...
Dimitrie Bolintineanu - Domnul Ionașcu
... rămâne, Sunt tot viitorul țărilor române. Toată fața țării fiilor moldavi E stropită nobil cu sânge de bravi. Cum au fost părinții, fiii n-au să fie? Și-au uscat ei oare sufletu-n sclavie? Voi, fruntașii țării, ce sub arme-albiți, Din trecuta fală, dulce vă hrăniți. Preoți, sfinți apostoli ... inima-ți frumoasă Râură mari gânduri printre muritori, Cum o primăvară varsă dalbe flori, Vei vedea tu oare cetele străine Fărâmând cu moarte țările creștine, Fără sa se rupă sufletu-ți de dor, Fără să se-nalțe brațu-ți vingător?" Astfel zice domnul mândru-aplaudat. Sufletul lui Ștefan pe toți s-a vărsat. Domnul cu poporul jură ca ...
Ion Creangă - Fata babei și fata moșneagului
... ce-mi tot spune mă-ta de tine: că n-o asculți, că ești rea de gură și înnărăvită și că nu este de chip să mai stai la casa mea; de-aceea du-te și tu încotro te-a îndrepta Dumnezeu, ca să nu se mai facă atâta gâlceavă la casa asta, din pricina ta. Dar te sfătuiesc, ca un tată ce-ți sunt, că, orișiunde te-i duce, să fii supusă, blajină și harnică; căci la casa mea tot ai dus-o cum ai dus-o: c-a mai fost și mila ... toate trebile bine făcute, s-a umplut de bucurie; și după ce-a șezut la masă, a zis fetei să se suie în pod și să-și aleagă de-acolo o ladă, care-a vrea ea, și să și-o ia ca simbrie; dar să n-o deschidă pân-acasă, la tată-său. Fata se suie în pod și vede acolo o mulțime de lăzi: unele mai vechi și mai ... și bolnavă; dă și ea de părul cel ticsit de omide, de fântâna cea mâlită și seacă și părăsită, de cuptorul cel nelipit și aproape să
Ion Luca Caragiale - Muzica (Caragiale)
... răsturnate, părțile obligato — absente... Și se știe, cu toate acestea, cât de superioară e calitatea instrumentelor din orchestra noastră: ele n-au niciodată nevoie să fie acordate. Ce era?... Ce lipsea?... Lipsea harpa. Harpa e sufletul orchestrei! O avem acuma, să ne felicităm! și să sperăm că onor. guvern conservator se va grăbi să umple îndată un alt gol de care sufere muzica în regatul nostru. Trebuie înființată clasa de toba mare, apoi cea de tipsii și în fine ... costă foarte mult și e foarte greu de acordat. E un instrument de o sensibilitate extremă: o schimbare cât de ușoară de temperatură îl face să răgușească, așa că trebuie ținut în vată și totdeauna la o temperatură egală și la aer uscat. Sunt instrumente de acestea cari costă sume fabuloase ... Național, Conservatorul sau domnul Mihalache, care cântă pe el cu o virtuozitate nec plus ultra?... Trilul eroic ce d. Mihalache obține pe acest instrument este fără contestare o culme; orice vorbe ar fi de prisos în această privință: trebuie să meargă cineva să-l auză ca să vază ce va să ...
Grigore Alexandrescu - Anul 1840
... Grigore Alexandrescu - Anul 1840 Anul 1840 de Grigore Alexandrescu Să stăpânim durerea care pe om supune; Să așteptăm în pace al soartei ajutor; Căci cine știe oare, și cine îmi va spune Ce-o să aducă ziua și anul viitor? Mâine, poimâine, poate, soarele fericirii Se va arăta vesel pe orizont senin; Binele ades vine pe urmele mâhnirii, Și o ... eu sunt mică parte din trista omenire, Și eu a ta sosire cu lumea o slăvesc! Când se născu copilul ce s-aștepta să vie, Ca să ridice iarăși pe omul cel căzut, Un bătrân îl luă în brațe, strigând cu bucurie: "Sloboade-mă, stăpâne, fiindcă l-am văzut." Astfel drepții ar ... Câte într-al tău nume ne sunt făgăduite. O, an prezis atâta, măreț reformator! Începi, prefă, răstoarnă și îmbunătățează, Arată semn acelor ce nu voiesc să crează; Adu fără zăbavă o turmă ș-un păstor. A lumii temelie se mișcă, se clătește, Vechile-i instituții se șterg, s-au ruginit; Un duh ... multe inima se-mpietrește; Lanțul ce-n veci ne-apasă uităm cât e de greu; Răul se face fire, simțirea amorțește Și trăiesc în durere ca-n elementul meu. Dar aș vrea ...
Vasile Alecsandri - Prosper M%C3%A9rim%C3%A9e (Alecsandri)
... fost unul din acele personaje eminente din Francia care s-a interesat mult la soarta României. — România — zicea el - este acum ca o fetiță de 12 ani, neformată încă; frumusețea ei nu s-a dezvoltat, și nimeni nu o bagă în seamă. Lasă ca să mai crească, să ajungă la epoca tinereții, unde formele copilei se desemnă grațios, unde calitățile ei fizice și intelectuale se afirmă, unde frumusețea ia un caracter de splendoare ... pe la 1853 călătoriile în Spania se făceau cu diligențe trase de câte 10 și 12 catâri, prin locuri lipsite de orice confort. Mergând deci ca să mă sui în deligență, am fost prezentat lui MĂ©rimĂ©e, chiar în momentul când conductorul ne chema pe nume, pentru ca să luăm locurile în cupeu. Norocul făcuse ca să am de tovarăș pe autorul Colombei, care se întorcea în Francia. În noaptea aceea n-am preschimbat mai nici o vorbă împreună, căci eram despărțiți ... Provence, foarte limpede și bun; fiind însă că avea o prea mare câtime, el a încunoștiințat amicilor săi spanioli din oraș că voia să se desfacă de una din balerci. Amatorii alergară îndată din toate părțile, dar se întoarseră și mai iute îndărăt ...
Dimitrie Bolintineanu - Invocație
... ce ai pus amorul în inimi simțitoare Și floarea aurorei cu rouă-ai învelit; Tu, ce-ai sădit în inimi speranța și credința, Căci una fără alta nu poate exista, Ce-aduci după durere surâsul și dorința Și după vijelie un soare-a lumina; Ce fără încetare dai zilelor lumine, Și câmpului verdeață, și paserii cântări. Și frunzelor șoptire, și undelor suspine, Și pe vergine buze suave sărutări; Aruncă o cătare ... fără stele, Ce încă o suflare ș-o vom vedea pierind. Trimite-ne, o, Doamne, lumina ta cerească, Căci lungă fuse noaptea în care suspinăm Ca ...
Vasile Alecsandri - Cântic haiducesc
... au rărit! Ziua-i viscol, noaptea-i rece, Gerul vieții a sosit! Cât mi-a fi iarna de mare, Ce-o să facem, vai de noi! Fără codru, fără soare, Făr' de bani, făr de ciocoi? Sai pe creanga cea uscată, Dragă corbi, corbișor. Vezi, în calea depărtată Nu-i zări vrun călător? Călător ... frunzișul des, Unde-n pândă, la răcoare, Stam sunând din frunze-ades? Vara trece, iarna vine, Și tu, codre, te-ai uscat! Trece vara, și ca tine Florile mi-am scuturat! Ne-au ajuns vremea de muncă. De scos arma de la brâu, De lăsat potica-n luncă Și de dat ... capul sub frâu! Daleu! dragă primăvară, De-ai veni când aș vrea eu, Să mai ies voinic prin țară, Să fiu iar la largul meu! Să-mi pun cușma pe-o ureche Și să-mi las pletele-n vânt, Și-n potica mea cea veche Să mă-ntind iar la pământ. Să simt iar durda pe spate Și să-mi văd ici că lucesc Cinci pistoale ferecate, Cu hamgerul haiducesc. Și pe coarda-i cea pletoasă Să-mi dismierd murgul voinic, Și pe zarea luminoasă El să zboare, eu să
Ion Luca Caragiale - Ultima emisiune
... — Încă n-a venit nimeni. — Nici d. Tomița? — Nu... Pesemne s-a mai abătut pe undeva; dar trebuie să pice acuma. Persoana care a intrat și întreabă de domnul Tomița este domnul Iancu Bucătarul. E un om ca de șaizeci de ani; dar cam prea trecut pentru vârsta lui. A și pătimit multe. De mic, fiind copilul unui rob, bucătar vestit ... încheieturi, cu nimic altceva nu i se poate alina. Obosit de atâta carieră, s-a retras cu o pensioară de treizeci de lei, ca infirm din cauză de serviciu, și ca să nu stea degeaba toată ziua, să-și mai facă de lucru — acuma, cere. D. Tomița intră având aerul foarte contrariat. Se vede că-l încearcă la încheieturi. Băiatul din prăvălie ... s-a încălzit bine, zice: — Părinte Matache, săru' mâna, sfinția-ta ai văzut pe ăștia noii? Și merge șontâc-șontâc la masa părintelui să-i arate bănuții de nichel. — I-am văzut!... răspunde părintele cu humor. — Da... părinte Matache, săru' mâna, o să scoață și de douăzeci de parale?... Dom' Tomița zice... Barabanciu... — O să scoață!... O să vedeți voi ce-o ...