Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU SE LĂSA
Rezultatele 901 - 910 din aproximativ 1273 pentru NU SE LĂSA.
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Ștefan și Radul
... feru-i oțelit, Pe unde-i mai ascuțit, Măciuca s-a poticnit; Ș-apoi iată Că dodată Dintr-o singură bucată Două țăndări se făcea, Una-n dreapta se ducea, Alta-n stânga rătăcea, Și pe locul ce cădea Toate-n țărnă le trântea Și-n pământ se mistuia! Vezi că cine-i pui de zmeu, Fie greul cât de greu Mi-l ajută Dumnezeu; Și când doi români se bat, Nu-i nici unul mai bărbat! III Pe cel pisc perdut în nor, Stă un șoim nemuritor, Care-și aducea aminte Multe zile denainte, Căci trei ... așa să-i poci vedea! Ștefan-Vodă năzdrăvan Auzea pe cel șoiman: Auzea frate pe frate; Și dând arma după spate, Zice: „Radule fărtate, Nu-i cu cale a ne bate! A ne bate nu-i cu cale, Că șoimanii plâng de jale! Arz-o focul dușmănie, Să rămâi tu la domnie Și-mi dă fiica-ți de soție: Cu ... domni o seminție, Bun la sfat și bun la mână, Fire neaoșă română, Din vulturul muntenesc Cu zimbrul moldovenesc; Și de-i vrea tu, de nu ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Dumineca Florilor 3
... făcut. Că zice iarăș David: Și cel nelucrat de mine au cunoscut ochii tăi. Dară oare care sunt zilele acĂ©lia întru carele nici unul nu va fi scris? Multe sunt, peste tot anul, iar mai multe ale sfântului post. Întru acĂ©ste zile mă tem, adevărat că nimeni nu să va fi scris în cartea lui Dumnezeu, căci așa mi se pare cum că nimeni n-au făcut pocăință adevărată. Cartea lui Dumnezeu iaste sfânta Evanghelie, precum am și mai zis. Nu zic pentru cĂ©lialalte zile ale anului, ci numai pĂ©ntru acĂ©stia ale sfântului post. Cine s-au scris într-însa? Cine au făcut ... Hristos, să-i mărturisească Fiiul lui Dumnezeu și să urască din tot sufletul pre blestematul de smochin, pre păcatul? Au trecut zioa și în carte nu s-au scris nimeni, carele să se fie pocăit. Zile să vor zidi și nimenea întru dânșii. Au venit a dooa Duminecă, a slăbănogului și cu pilda cărturarilor ... și cu stâlpări. Dară când vor fi zilele acĂ©lia întru carele au să facă creștinii hotărâre să schimbe firea, să schimbe viața și să se facă îmbunătățiț, de ...
Ion Luca Caragiale - "Răzbunarea lui Anastase"
... Ion Luca Caragiale Acesta e titlul povestirii istorice pe care d. Ciru Oeconomu [1] a publicat-o zilele trecute. O analiză critică amănunțită nu poate încăpea în cadrul nostru; noi trebuie să ne mărginim a ne arăta numai în linii generale impresia ce ne-a făcut ... simple povestiri. Figura răbdătorului, îndrăznețului și norocosului Anastase, în toată această luxoasă punere-n scenă, la început d-abia luată în seamă, crește încet-încet, se ridică treptat, până ajunge a domina scena întreagă. Anastase este la sfârșit aproape de tron, pentru că este amantul împărătesii Ariana, soția rănită ... într-o cursă și-ngropat de viu într-un cenotaf, unde merge, însolit de credinciosu-i Anastase, să caute un inel făcător de minuni. Zenon se coboară în sicriul de piatră, să ia din fund inelul mult dorit; atuncii Anastase apleacă încetinel lespedea grea, care se lasă pe un scripet ascuns și aproape acopere sicriul. Rugăminți, promisiuni, amenințări, blesteme — toate de prisos: capacul se așează d-a binele pe muchile cenotafului, prin păreții căruia nu se ...
... cămară Toți șoarecii de frunte făcuse-odinioară Sfat mare între ei, La care hotărâse cu multă scumpătate, Ca în a lor cetate Să nu se-ngăduiască nici unul din acei Ce nu vor avea coadă; pe un temei puternic, Că șoarecul nevrednic Să-și cruțe coada sa, La întâmplări mai grele Cetatea va lăsa În prada mâței rele. Se vede că ei coada o au semn de trufie, Sau merit osebit; Precum la noi fu barba cu titlu de cinstit. Oricum pricina fie, A ... următoarea însă obștească întrunire, Un șoarec fără coadă cu cei de frunte sta Și pricini cerceta. Alt șoricel cu laba vecinul își ghiontește Șoptindu-i: "Nu vezi, frate, ce rău ni se gătește! Cum poate fi primit Un șoarec prihănit În astă preacinstită de cozi lungi adunare? Și tu, bătrân ales, Păzești tăcere mare". — Păzesc tăcere ...
... Dar la lumina zilei, pe căile bătute Păcatul își preumblă supt forme d'aurite Triumful și ființa din prăzi înavuțite. Cel bun pleacă genunchiul, suspină, se ferește Pe sînul resignării cumplit se chinuește, Când lașul își ascute cuțitul făr' de frică, Pe chipul inocenții sfiala se ridică, Scăpând din întâmplare p'a nopților tăcere, Un nume de speranță, d'amor și de durere, Pe când corupțiunea pășește 'ncununată, Râzând ... împletit A 'ncinge pretutindeni p'un suflet rătăcit; Căci deseori păcatul supt forme d'aurite S' arată și surprinde vederile răpite Ș'orbit omul se lasă pe brațele peirii, Crezând că strânge sînul dorit al fericirii. Căci verme fără sațiu și foc neadormit, Un ochiu ascuns veghează asupră-i îndrăcit ... lungă remușcare; În pieptul său s'ascunde o neagră închisoare De spectri populată — Un cerc de fier îl strânge C'o tainică putere, ce nu se poate 'nfrânge. O mână nevăzută pe fruntea-i criminală, Gravând în umbra nopții sentința cea fatală Ce sfarămă truâa satrapului persan, Îl strânge și-l ...
Titu Maiorescu - Poezii populare române
... îl silește astfel a se arunca afară din sine, și de aceea din poezia lui îți vorbește însăș durerea și însăș bucuria, dar nu un individ care sufere, un individ care se bucură. Însă tocmai aceasta este semnul adevăratei poezii, și ne putem explica cum asupra Iliadei, atribuite lui Homer, s-a născut controversa dacă ... intelectuale care strică inspirarea multor poeți, chiar a celor cu talent. Politica, declamările în contra absolutismului, reflecțiile manierate asupra divinității, imortalității etc., etc. nu ating cuprinsul lor sentimental și nu silesc pe cetitor a recădea din înălțimea impresiei poetice în mijlocul preocupărilor de toate zilele. Nu că doară poporul ar fi nesimțitor la asemenea lucruri; dar el când face poezie, nu face politică, când inima îi saltă, încetează sarcina reflecției. Și la români se găsesc poezii contra Rusiei și a Austriei, dar nu fiindcă Rusia este "cnuta colosală de la nord" și Austria "despoticul absolutism", ci fiindcă străinul îi rămâne străin sub orce formă politică l-ar subjuga ... de răzbunat. (pag. 317) Cu toate aceste, autorii și publicul "din societate" s-ar înșela foarte mult când ar crede că simțimântul naiv al poporului ...
Dimitrie Bolintineanu - La un martir
... Pentru ceilalți muritori, Cine ești tu, o, martire? Cine te trimite ori? Ești om? Zi un zeu mai bine, Căci adesea ai căzut Pe când nu lași după tine Nici un nume cunoscut! Norul oare se gândește Când se sparge, ca să dea Văii ce îngălbenește, Viața, frăgezimea sa, Dacă lasă dupe sine Nume bun p-acest pământ? O, martire, porți în tine Voia ...
Mihai Eminescu - Împărat și proletar
... râzătoare, Cu umbra voastră numai, puteri îngrozitoare, La jugu-i el silește pe cei ce l-au urât. ...................................... Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă, Turnuri ca facle negre trăsnesc arzând în vânt - Prin limbile de flacări, ce-n valuri se frământ, Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă, Evul e un cadavru - Paris al lui mormânt. Pe stradele-ncrușite de flacări orbitoare, Suiți pe ... Eroic este astăzi copilul cel pierdut! Căci flamura cea roșă cu umbra-i de dreptate Sfințește-a ta viață de tină și păcate; Nu! nu ești tu de vină, ci cei ce te-au vândut! ....................................... Scânteie marea lină, și placele ei sure Se mișc-una pe alta ca pături de cristal Prin lunce prăvălite; din tainica pădure Apare luna mare câmpiilor azure, Împlându-le cu ochiul ei mândru ... Și-n toată omenirea în veci același om - În multe forme-apare a vieții crudă taină, Pe toți ea îi înșală, la nime se distaină, Dorinți nemărginite plăntând într-un atom. Când știi că visu-acesta cu moartea se ...
Titu Maiorescu - Poeți și critici
... literatura din ultimii ani, timida speranță de atunci se poate schimba într-o încredere sigură pentru direcția sănătoasă a lucrărilor intelectuale în România. Nu doară că toți cei salutați la 1872 au împlinit ceea ce se aștepta de la ei; dar unii au întrecut așteptările și relativ mulți alții și-au adaos puterile pentru a da acelei mișcări un ... a cetit o dată critica lui Voltaire în contra dramelor "barbare" ale lui Shakespeare va sta totdeauna pe gânduri când va mai vedea poeții apucându-se de meseria criticei și nu se va găsi liniștit prin dramele criticului Lessing. Și, în adevăr, între natura poetului și natura criticului este o incompatibilitate radicală. Poetul este mai întâi de ... avem o simțire obișnuită, el primește o simțire așa deosebit de puternică și așa de personală în gradul și în felul ei, încât în el nu numai că se acumulează simțirea pănă a sparge limitele unei simple impresii și a se revărsa în forma estetică a manifestării, dar însăș această manifestare reproduce caracterul personal fără de care nu ...
Vasile Alecsandri - Legenda lăcrimioarei
... Vasile Alecsandri - Legenda lăcrimioarei Legenda lăcrimioarei de Vasile Alecsandri I În rai nici o minune plăcută nu lipsea. Văzduhul lin, răcoare, a crini mirosea, Căci albele potire în veci tot înflorite Scoteau din a lor sânuri arome nesfârșite ... nu găseau răsunet în el a lumii plângeri; Căci scris era pe ceruri, pe frunze și pe unde: Nici umbra de durere aice nu ... îi ies lui înainte, Primindu-l cu zâmbire, cu gingașe cuvinte, Și-i zic: În raiul nostru bine-ai sosit, copile! Curând plecași din viață! Nu plângi a tale zile? Nu, căci am dat o clipă de viață trecătoare Pe alta mai ferice și-n veci nepieritoare. Și nu ți-e dor acuma de lumea pământească? Nu, căci mai mult îmi place întinderea cerească. Cum? Nu lași nici o jale pe urma ta duioasă? Ah! las o mamă scumpă, o mamă drăgăstoasă Și vecinic după dânsa voi plânge cu durere! Zicând ...
... pentru ființa fragedă căreia i-a dat viață, pe care a hrănit-o cu laptele ei, dar de care trebuia să se despartă chiar azi, căci vremea înțărcatului venise de mult încă. Și cum se uită așa, cu ochii îndurerați, din pieptul căprioarei scapă ca un muget înăbușit de durere; iedul deschide ochii. Căprioara se îmbărbătează, sare în picioare și pornește spre țancurile de stâncă din zare, printre care vrea să-l lase rătăcit. Acolo, sus, e păzit și de ... ele erau de străbătut locuri pline de primejdii. Căprioara își azvârle picioarele în fugă fulgerătoare, în salturi îndrăznețe, să încerce puterile iedului. Și iedul i se ține voinicește de urmă; doar la săriturile amețitoare se oprește câte o clipă, ca și cum ar mirosi genunea, apoi se avântă ca o săgeată și, behăind vesel, zburdă de bucurie pe picioarele subțiri ca niște lujere. Dar trebuiesc să coboare, să străbată o pădure, ca ... un zbieret adânc, sfâșietor, cum nu mai scosese încă, și, dintr-un salt, cade în mijlocul liminișului. Lupul, văzând prada mai mare, uită iedul și se ...