Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE EA
Rezultatele 901 - 910 din aproximativ 2249 pentru PE EA.
Titu Maiorescu - În chestia poeziei populare
... e multă voinicie, tot atâta cruzime, uneori și brutalitate. Cine însă își dă seama de firea poetică a lui Alecsandri înțelege îndată că pe el a trebuit să-l atragă din poezia noastră populară mai ales elementul ei liric și contemplativ, și tocmai cu această particularitate, pe ... ta Miorița este chintesența poeziei populare române; dar pentru contimporanii dintre 1856 și 1866 erau poate poeziile curat lirice mai sugestive. Îmi aduc aminte că pe mine și pe câțiva din compatrioții mei ne încântase la 1857 în Viena (eram atunci de 17 ani) mai cu seamă poezia tradusă de Kotzebue: Sus în vârf ... drept în soare Tot mișcând din aripioare. (Nici mie nu-mi plac diminutivele, introduse numai pentru înlesnirea rimei.) Jos la trunchiul bradului Crește floarea fagului, Ea de soare se ferește, Și de umbră se lipește. "Floricică de la munte, Eu sunt șoim, șoimuț de frunte, Ieși din umbră, din tulpină, Să ... al său trai, Tu ai aripi zburătoare, Ca să te înalți la soare, Eu la umbră, la răcoare Am menire-nfloritoare. Tu te legeni sus, pe vânt, Eu mă leagăn pe ...
Grigore Alexandrescu - Așteptarea
... Grigore Alexandrescu - Aşteptarea Așteptarea de Grigore Alexandrescu Acesta este ceasul... sau cel puțin sosește, Dar ea unde să fie? De ce nu se ivește? Minuturi fericite sunt oare de pierdut? Foarte puține omul în viața lui are! Se auzi un sunet ... vedea. Luna aci s-arată, aci iar se ascunde: Abia câteodată întunecul pătrunde, Și norii înainte-i se pun ca o perdea. Poate că și ea are o tainică-ntâlnire, Poate că stăpânită de-asemenea simțire Pășește-nvăluită în umbra unui nor, Chiar în acele sfere care au ceresc nume, Poate ... să se-mpreune, Și din toate o scurtă viață să-ntocmesc! M-aș duce unde zboară atâtea rândunele, Când viscolul începe, când vin vremile rele; Pe pasur'le verdeții ca ele m-aș ivi. Din loc în loc aș trece în climele străine, Unde sunt alte stele, și ceruri mai senine ... o umbră... cineva parcă vine... Părere-nșelătoare, ș-acum mă amăgești? Dar nu, văd o ființă... spre mine-naintează... Să m-arăt... de vederea-mi ea nu se spăimântează: Un străin pe aicea sfială ar avea. Ea pășește, ia seama... o aud că șoptește. Negreșit e femeie... Ce zice? Mă numește! Pieptul, inima-mi bate: aceasta este ea
Cincinat Pavelescu - Apologia dracului
... urgiei spărgând întunecimea Cu degete de foc. Poetul, înțeleptul, tot fiul cugetării Ce lumea mărmurit-a prin faptă și cuvânt, De unde-avu pe frunte lumina inspirării Și-n sufletu-i avânt? Eu, eu vibrez în toată ființa revoltată, În geniul ce-nfruntă batjocura mereu, Eu, eu sunt Cain ... misterurile ei, Puterea ce v-am dat-o a fost atât de mare Încât sunteți chiar zei. Străpunserăți chiar munții, titanici prin voință, Pe mări vă legănarăți orașe-ați ridicat, Pământul prin răbdare, sudori și iscusință, Mereu l-ați preschimbat. Din fiecare taină făcurăți câte-o sclavă, Supus vă ... chiar trăsnetul l-ați prins. Ați dus pe-ai voștri umeri o sarcină grozavă; A vieții și-ați învins. Puțină vreme însă și pe-aripi glorioase Prin aer veți străbate în zbor nestăvilit; Baloanele purta-vor, ca flamuri luminoase, Un fulger strălucit. Trăsnit am fost de ceruri, da! însă ... am dat-o-n schimbul acestei urgisiri; Sunt răul, necuratul, dar sunt și mântuirea Întregii omeniri. Da! sunt orgoliosul învins. Dar răzbunarea Mi-o aflu pe nemernic din tină să-l ridic, Săracului ce plânge îi caut demâncarea, Dar el nu-i dă nimic. Iubește-mă ...
Dimitrie Bolintineanu - Moartea lui Mihai Viteazul
... Dimitrie Bolintineanu - Moartea lui Mihai Viteazul Moartea lui Mihai Viteazul de Dimitrie Bolintineanu Pe câmpia Turzii, pe un verde plai, Tabără oștirea marelui Mihai. Acolo, în cortu-i, domnul se gândește: Fericirea țării inima-i răpește. Are-o presimțire ce l-a ... case dorul n-a intrat? Țara este-n lacrimi și se pustiește. Floarea tinerimii câmpul învelește. Și în raza slavei unde strălucim, Văz, pe nesimțite noi ne mistuim! Astăzi lupta noastră orice luptă curmă; Ea va fi lovirea cea mai de pe urmă. Astăzi este timpul ca să isprăvim. Sau români ne pierdem, sau români trăim!" Asfel le vorbește... Dar doi soli sosiră, Doi trimiși ai Bastei ... mor... Spuneți doamnei mele să nu se mâhnească Și-n iubirea țării fiii mei să-i crească. Când vor fi în vârstă, să le spuie ea Că nu voi răzbună pentru moartea mea; Numai pentru țară și neatârnare Sânul lor să simtă sfânta răzbunare! Iară voi, tovarăși, mie îmi jurați Niciodată ...
Alexei Mateevici - Lupta moldovenilor pentru drepturi
... că nația (norodul) noastră are în sine mari puteri ascunse, care așteaptă numai dezvoltarea (desfășurarea) lor. Și odată desfășurate, ele pentru totdeauna ne vor face pe noi fericiți în toate privințele. Să ne sculăm dar din somnul nostru, cum s-au sculat acum mai mult de un veac frații noștri de ... în Basarabia, care ne așteaptă de curând. La alegerile trecute starea noastră în această chestie (întrebare) a fost mult mai neprielnică. Limba moldovenească pe atunci nu se bucura deloc de consimțire. Moldovenii n-aveau nici gazeta lor, în care să-și spuie toate nevoile și suferințele. Acuma, după cum ... la izbândă mai curând (degrabă), decât fără dânsul. Prin el noi suntem în stare să alegem cât mai mulți moldoveni de-ai noștri, și anume pe aceia, pe care îi vrem noi și pe care îi credem destoinici de a fi împuterniciții neamului nostru. Și spre asta trebuie puse toate străduințele noastre, ceea ce o va face ... alegerilor viitoare, apoi cu atât mai mult trebuie să lucrăm noi la înălțarea ei, la răspândirea culturii (învățăturii, luminării) noastre și să ne folosim de ea ...
Paul Zarifopol - Despre ideologia lui Eminescu
... mult, un comentariu al filozofiei lui Schopenhauer. În total, filozofia teoretică a lui Eminescu este eclectică. Evident, interesul său pentru metafizică, și prin ea numai, și pentru teoria cunoașterii, era considerabil. Fragmente filozofice în versuri și în proză, din materialul manuscris, întăresc destul acest fapt pe care-l arătase, din capul locului, textul poeziilor publicate. Însă filozofia teoretică a fost pentru dânsul, pe de o parte, izvor de imagini; fundament pentru o morală și o politică, pe de altă parte. Fără interes, desigur, nu este o cercetare atât de minuțios lucrată ca a dlui Al. Dima, a urmelor ... îndreaptă deci polemica împotriva tuturor manifestărilor parazitare orășenești: excesul funcționăresc, proletariatul condeiului, literatura falsă franțuzită, înstrăinată de frumusețea limbii și a poeziei populare pe care, toate, el le alipește regimului nefiresc al formelor de stat liberale. Păstrătoare ale spiritului național au fost, singure, vorba, și poezia populară, și biserica ... de excesul funcționăresc, în revenirea la mica industrie din trecut, în total deci, autarhie economică în marginile unui stat agrar. În Opera lui Eminescu, regăsim pe ...
Alexandru Vlahuță - Liniște (Vlahuță)
... Alexandru Vlahuţă - Linişte (Vlahuţă) Liniște de Alexandru Vlahuță Amicului meu Delavrancea Tinere, ce-ți strângi în palme tâmplele înfierbântate, Pe cand mintea ta, în friguri, ca o flacără se zbate, Năbușită înlăuntru, dacă, după nopți de trudă, Migălind vorbă cu vorbă, c-o-ndărătnicie crudă ... cât de fatală-i dușmănia celorlalți, Când deasupra lor talentul ți-a dat aripi să te-nalți Și când leneșa lor minte, dată pe gândiri ușoare, Se împiedică de-o muncă ce-o cutremură ș-o doare. Fermecați de-o ciripire liniștită și dulceagă, Adormiți de vorbe goale, cum ... discurajarea tristă de-a vedea cât de departe-i Strofa ce-ai purtat-o-n minte de cea scoasă la lumină!... Amețit, trudit, pe mână capul greu ți se închină, Și suspini amar de mila frumuseții care-ți moare Zugrumată-n închisoarea vorbelor nencăpătoare. Și dac-ai putut alege ... a lui proprie prostie. A, sunt fericiți aceia căror' nu li-i dat să știe A creării dureri sfinte, și pe care îi îmbată Ritmul generos în care își scriu proza nesărată, Toaca bunelor silabe, și duioasa-ncredințare Că-nsemnați cu stemă-n frunte, ce-au ...
... Ion Luca Caragiale - Resbelul Resbelul de Ion Luca Caragiale Planul de bătaie al oastei rusești are de scop să bată pe Turci - precum desigur planul Turcilor e să biruie pe Ruși. Dacă nu s'o întâmpla cea d'întâi, are să se întâmple cea d'a doua,... și dacă nu s'or întâmpla ... nici alta, atunci o să se întâmple altceva - că ceva tot are să se întâmple. Vapoarele turcești umblă pe apă, și când nu umblă... stă pe loc - iar oastea rusească stă pe uscat, și când nu stă... umblă. Aceste știri îngrijetoare produc senzație în toată lumea europeană, care a ajuns de nu mai are poftă ... părea bine să facă chef. În zilele din urmă în parlamentul din Stambul, un deputat (extrema-stângă, grupu Bogaci-Sadea-efendi) a interpelat pe guvern să-i spuie, că ce are să facă dacă n'o putea birui pe Ruși - și ministru de războiu a răspuns, că dacă n'or fi Turcii biruitori, or să fie biruiți. Parlamentul, mulțumit de răspunsul ministrului ... la pornirea lor din Chișinău, comandirul-duce le-a ținut un discurs scurt dar coprinzător, în următoarele cuvinte: -Dacă n'om bate noi ...
... — Ei! cum să nu-l știi; e satul nostru, și eu de acolo vin. — Nu așa, măi prostule. Eu te-ntreb: acel sat pe a cui moșie este și cum îi botezat? — Doamne! da' nu știi că moșiile sunt boierești și asta-i a cuconului ... cu apă, cum îi scrie lui în cărți. Negustorul, privindu-l lung, zise în sine: Mă!... aista-i chiar Pâcală. — Dar cum te cheamă pe tine? — Iaca!... ce mă întreabă. Mă cheamă ca pe oricare: vină-ncoace, ori vin-aici! Negustorul începu a-și face cruce ca de naiba și iar îl întrebă: — Dar cu chemarea ... asta; eu te-ntreb: cum se dă? — Bre!... Nici asta n-o știi. Să-ți spun eu: iei banița ori dimerlia și pui în ea pân-o umpli cu vârf, apoi cu coada lopeții o razi ș-o torni în sac, pe urmă iarăși o umpli și tot asemine faci. — Eu nu te-ntreb asta, om fără cap ce ești! — Dar ce fel mă-ntrebi ... ajungi cu mâna la umărul său. — Bre!... proastă lighioaie mai ești! Nu te-ntreb așa. — Dar cum? zise Pâcală. — Eu îți zic:
Vasile Alecsandri - Român Grue Grozovanul
... Din loc nici că mi-l clintea! Așa cal îi trebuia. El afară mi-l scotea, Frumușel mi-l înșeua, Înșeua și-l înfrâua Și pe ochi îl săruta Și pe dânsul s-arunca. Trei dezbinuri că mi-i da, Scântei verzi din ochi îi da, [13] Și deodată s-arăta Chiar la ușa cortului Sub ... iuți să mă gonească, Tătari crunți să îndrăznească. Dă-le voie, dă-le știre După mine să se-nșire Și s-alerge să m-ajungă Pe câmpia astă lungă." III Ghirai hanul semn dădea, Tătărimea purcedea Pe cel câmp nemărginit Cu negară învelit Și cu troscot coperit. Tătărimea se-nșira Și fugind se răsfira Câte unul, unul, unul După negrișor nebunul, Negrișor ... după cursul inspirării și câteodată după nevoia rimei. Astfel, în ediția baladelor din 1852, se citesc următoarele: Am curvit cu sora ta Ș-am ucis pe maica ta Ș-am tăiat pe frate-tău Ș-am ars pe tatăl tău. Este însă de presupus că Ghirai hanul cel era bătrân, nu mai avea nici tată, nici mamă pe timpul lui Grue. ↑ Aman e strigătul turcilor și al tătarilor când ei se află în față cu un pericol. Aman înseamnă: ,,Grație!" ↑ Vezi ...
Alexandru Vlahuță - Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii
... O-ntîlnești mereu, ai crede-o trasă-n mii de exemplare. Pururea împresurată de priviri cuceritoare — Sedentari ce bat din pinteni, ghiuji ce fac pe ticăloșii — Ea pășește, zîmbitoare, Arborîndu-și pretutindeni "semnele-i particulare": Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii. La o parte ! trece zîna veseliei zgomotoase. În tăcuta noapte-a ... morții ea e rîsul și lumina... Plîngă de durerea țării cîrtitorii și fricoșii, Peste rănile-i deschise, radioasă trece zîna, Ca un steag de biruință pe un cîmp albit de oase... Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii. Legănîndu-se din șolduri, trece zveltă, zîmbitoare. Tu-ți plîngi neamul pus pe cruce, la răspînte de pieire, Plîng de-nvăluirea țării, în mormîntul lor, strămoșii. Ea