Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AȘA CUM
Rezultatele 931 - 940 din aproximativ 1312 pentru AȘA CUM.
Ion Luca Caragiale - O blană rară
... în valurile prăpăstioase ale lumii, ea, de atunci, s-a zbătut cu uraganul, dând din mâini și picioare, și a dat așa de bine, din fericire, că la fiecare mișcare, a nemerit cu mâna numai peste perle. Cea din urmă perlă, cea mai prețioasă, cea ... să-și lege viața poetică și flușturatecă de viața prozaică și greoaie a unui arendaș, ea nu spera să-și vază încununat sacrificiul așa degrabă. Cine o hotărâse să facă acel sacrificiu? Necazul... Căpitanul... Mișu ! „Ah! Mișule, poate că să mor!" iată ce și-a zis ... de această schimbare, și foarte băut, a mers la Lucreția Popescu, să-și vază băiatul. A plâns! a plâns așa de sincer și de îndelung, încât Lucreția s-a hotărât să-l consoleze. Dar d. căpitanul a început să joace cărți ... casă igrasioasă în mahala... Și el n-are lemne... și n-are sfanț!... Dar astăzi e bal la Psaridi, și Mișu dirijează bufetul și domesticitatea, cum odinioară conducea cotilioanele. — Bună seara, căpitane, zice doamna Cuțopolu, când ex-căpitanul, îmbătrânit, o primește la scară. — Sărut mâna, madam Cuțopolu, răspunde el ...
Ion Heliade Rădulescu - Calul, vulpea, lupul
... de dascăl, geambaș ori maimuțar. La ce mă-ntrebi, cumetre, nu mă pricep de loc: Îți spui că-i «ăla mare, un frunteș dobitoc»." Așa vorbea-ntre ei Meseriașii mei; Și-n sfatu-nsuflețit Nici prinseră de veste Când, iat', au și sosit La locul de poveste: Chiaburul, teleleica, acum ... ți propunem a te uni cu noi. Dar, ia, și prezidentul sosește dinapoi Și va să-ți dezvelească Materia frățească. Să spui lui cum te cheamă, că el pe loc te-nscrie În condica cea mare și-ți dă și vrednicie." Iar calul, ce prea lesne cu omul se ... vulpii se-ndoiește Și cugetul viclenei îndată îl pătrunde; Și, făr-a pierde vreme, rânchează și răspunde: "Jupâni republicani, Vestiți americani! D-aveți așa dorință al meu nume să știți, E ici scris pe potcoavă. Puteți să mi-l citiți." La aste vorbe vulpea îndată o sfeclește, În laturi ...
Ion Luca Caragiale - Lache și Mache
... pe ușa cafenelii — acela fiind deocamdată soarele sistemului — plătește socoteala. Lache și Mache sunt tineri cu carte; ei știu de toate câte nimic, așa sunt adevărații enciclopediști. Lache este înalt la închipuire, Mache e adânc. Așa dânșii iau parte cu mult succes la toate discuțiile ce se ivesc la cafeneaua lor obișnuită: poezie, viitorul industriei, neajunsurile sistemei constituționale, progresele electricității, microbii ... scepticism! „Mănâncă și bea, Lache ori Mache! că cu atâta ai să te alegi!" își zic ei adânc blazați. Din nenorocire, ei își dăruiesc așa moderne povețe tocmai după o săptămână de la luarea lefii. Și cine și-ar închipui că această inestricabilă armonie a lor era cât ... acela între ei nu se poate scrie cu nici un fel de condei. Amândoi cu lacrimi în ochi se repeziră în brațe unul la altul cum se repede fierul la magnet: — Lache! — Mache! Atunci, cerul se-nsenină de tot, trăsnetele și grindina se depărtară, iar steaua cu coadă pieri ...
... și-a scurs nisipul, Când iată o femeie mai albă ca omătul, Ieșind încet din umbră, o-ntoarce de-a-ndărătul, Privește cum din discul de aur iese fum Și zice rar și rece:  Ești mulțămit acum? Atuncea el tresare și ochii învârtește. Cum sta-nainte-i naltă, privind o mistuiește: ,,O, vino mai aproape, aproape l-al meu piept, Odor cu păr de aur și ochiul înțelept. Ca ... Ce galben ești la față, Suflarea ta mă arde și ochiul tău mă-ngheață. Ce mă privești atâta? A ta căutătură Mă doare, cum mă doare suflarea ta din gură. Ce ochi urât de negru! Cum e de stins și mort! Închide-l, ah, închide-l  privirea ta n-o port..." ,,Dar, mă iubești, Tomiris  tu mă iubești atât ... găsea loc să-ncapă, În Dacia venise, cerșind pământ și apă. Și povestea bătrânul de neamuri curgând râuri, Din codri răsărite, ieșite din pustiuri Și cum pieriră toate pe rând precum veniră Și cum cătând norocul mormântul și-l găsiră. Și pe când toți ascultă, chiar regii din firide, Cu gura-n pumn ghidușul se strâmbă și tot râde ... ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Norocul dracului
... e, omule! Dacă muncești, e, dacă nu muncești, nu e. Și omul plecă să caute de lucru, dar se tot gândea: "Nu e, zice ea; cum nu e? dacă n-ar fi, n-ar fi lumea cum e. Eu n-am arat, n-am săpat, n-am prășit, n-am plivit ca ceilalți? Ba da, și ogorul meu a ieșit ... muiere? — Ce să vezi? S-a copt și purcelul, și pitele. — S-au copt?... — Dar ce ai, omule, de-ntrebi așa, ca un copil speriat? — Nimic!... Și, pipăindu-se, dădu de pungă. Un fior rece îi fulgeră din călcâie și până în creștetul capului. Apoi ... cald din gura cuptorului, se uită la nevastă și îi zise: — Ce-o fi să fie, muiere! S-au copt purcelul și pitele? — Cum, ce-o fi să fie?! Vezi bine că s-au copt. Și vârând lopata în cuptor scoase purcelul, apoi cele patru pite. — Omule, dă ... vezi este al nostru! — Ei, minunea dracului! zise muierea. — Minunea cui? Și omul cu noroc și-aduse aminte de pungă și se gândi: "Cum ...
Ion Luca Caragiale - Antologie...
... de pe vremuri, la coada ișlicului... Posesorul colecției mi-a mulțumit; dar, deși l-a primit, n-a rămas, cum m-așteptam, destul de încântat de specimenul meu... — Ei! mi-a zis; în genul ăsta, am mult mai picante. — Tocmai d ... veni greu să faci repede o bună selecție din atâtea pachete. — Domnul meu — îl întreb, după ce-i mulțumesc de atâta amabilitate — cum îți explici d-ta obiceiul ăsta de a scrie scrisori anonime? — E foarte ușor de explicat... Pe de o parte, lipsa de ... avem mulțumire, ci și posesorul colecției clasice, atât de cunoscător și, prin urmare, de pretențios în materie... Iată. * Preastimată doamnă, nu toate mamele sunt devotate cum sunteți dv., ceea ce ar trebui să le fie tot ce e mai sacru. Și eu sunt tată de familie, vă-nțeleg și vă admir ... a înjurat și nu s-a-ndurat să le dea nici măcar un franc de parale. Să știți cine e domnul Ioniță și cum ține la onoarea dv. (iscălit) Mai mulți cari au asistat. * Domnule Jorj, desigur nu vei declara unde ai petrecut noaptea de vineri spre sâmbătă, căci ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Dumineca Florilor 2
... ascuns și < n-a > cutezat ca să iasă înaintea înfricoșatei fĂ©ței lui Dumnezeu, pentru că aceastași Dumnezeu, precum iaste înfricoșat și groaznic, așa iaste de blând și de smerit. Că n-au vrut neamul omenesc cu groază și cu înfricoșare să-l întoarcă de la rătăcire, ci cu ... putea socoti norodul, pentru numele cel împărătesc, făcând pomenire de blândĂ©țe și de smerenie, minunat o au potolit întru atâta cât nu era nimic așa de sărac și de lepădat, carele să socotească că nu va putea mĂ©rge la împăratul cel cu numele smĂ©rin și sărac. Deci spre ... fĂ©liu de haine când merg la vânat, cu alt fel când merg la îngropăciuni și cu alt fel de haine când merg la nunte, așa și Dumnezeu, după vremi să înfrumușățează. Drept acĂ©ia, cu alt fel de podoabă va veni când va judeca lumea, că va veni pre norii ... lăcașurile sale. Iar noi, vremile cĂ©le rânduite de sfânta besĂ©rică, spre spăseniia sufletelor noastre nu le vom cunoaște; că precum trupurile celor vii așa și sufletelor le iaste de lipsă schimbarea vremilor, că faptelor bune, celor de multe feliuri, iară de multe feliuri de vremi le lipsesc, ca să ...
Ion Luca Caragiale - Inițiativa...
... noi, agricultorii, care nu suntem capabili să mergem cu egoismul pân-acolo; este trist pentru țară; căci, în definitiv, noi plugarii suntem, ca să zic așa, topor de oase; noi ăștia devastații... — Pe d-ta — zic eu — nu te-a devastat. — Te rog, nu mă ... mărginesc a-i răspunde printr-o întrebare: — Nene Stasache, nu s-ar putea să lăsăm statul și să-ncercăm o îmbunătățire prin — cum să zic? — prin inițiativă privată? Dar amicul meu se iritează mai rău: — A! care va să zică, și d-ta ești ... i că niciodată n-am considerat pana mea altfel decât ca o armă, și promițându-i că îndată voi deschide campania. Pe când mă gândeam cum s-atac chestiunea, iată că mă-ntâlnesc cu un eminent artist dramatic, un om plin de încredere-n sine, așa de plin că alta nimic nu mai poate-ncăpea. — Teatrul nostru național și literatura noastră dramatică au ajuns într-o stare proastă, domnule, foarte ... șase luni!... Și ea, mizerabila! n-a mai avut răbdare! să fi avut măcar încă patru luni: puteam s-o-nțărcăm înțelegi? — ...
Alecu Donici - Vulpea și măgarul
... vulpe pe măgar văzând l-au întrebat. — Drept de la leu, de vrei să știi; Am fost să-l văd și m-am mirat Cum au slăbit de tare; Bătrân, neputincios: îți pare O fiară foarte de nimică Acel ce când zbiera, Tot codrul tremura, Iar eu muream de frică ... dojenesc Și frica-i răsplătesc. — Dar tu, eu socotesc că nu-i fi îndrăznit De leu să te atingi? lui vulpea au vorbit. — Așa! măgarul i-au răspuns. Ba cred că l-au pătruns Pereche de copite De mine lui zvârlite. Și sufletele mici asemene urmează, Când pe acei ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Pravoslavnicul și slăninele
... am muncit. Ei, dar cine-mi fusese omul cu crucile ! De lăcomia dracului, cînd ești lacom, nici crucile, nici viețile sfinților nu te scapă. Uite așa, îi rămăsesee pe suflet slăninele, groase ca un lat de palmă. Le simțea pe limbă și în cerul gurii. Pravoslavnicul așteptă pînă după miezul nopții ... dorm cu toții ca niște bolovani de piatră, începu ; și hîț în dreapta, hîț în stînga, pînă dăscuie ușa omului. Înlăuntru - iar ca să vază cum dorm - o luă popește, făcînd cruci late : - Acesta este întunericul cel vecinic și scîșnirea dințiiiilor ! Și nimic, nici o scîșnire de dinți. Cucernicul iar îi ...
Dimitrie Anghel - Hipparc și Didona
... uite că o minută, zuliară de norocul ce-i hărăzise zeii duruindu-i pe Dido, își înălțase vrăjmașă valurile și vroise să i-o fure.. Așa cînta acum, dar Hipparc revedea înfiorat amurgul tulbure cînd ca atîția alții, lăsînd în urmă țărmul înflorit al țării lui, încredințîndu-și valurilor nesigure zilele ... pe margini se lipise acum ca valurile umede ce le aruncă un sculptor peste o machetă de lut, iar Hipparc privea la ea ca și cum pentru întîiași dată își dădea seama de comoara ce-o ținea în brațe. Drăgostitor o ținea, acoperind-o cu trupul lui, dulce căuta să-i ... micile patimi și neputincioasele neajunsuri fierb și își arată hidoasa lor față. De mult încetase notele de flaut după ritmul cărora se mișcau lopețile, căci cum puteau să lupte bietele sunete trezite de un suflu omenesc față de uriașa simfonie a vîntului, ce cînta cu miile ei de glasuri ... desprinsese vălul alb din creștet și îi jurase credință pe pămînt și pe ape, în fața liniștii și a furtunilor. La pieptul lui, cum își găsise adăpost pe statornicele linii ale pămîntului, așa ...