Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FĂRĂ CA SĂ
Rezultatele 961 - 970 din aproximativ 1500 pentru FĂRĂ CA SĂ.
... nebună, Și-apoi zile întregi Tu tot vii și-alergi Și-ți tot plângi norocul Și nu-ți afli locul! Nu știu ce-aș direge, Ca să-ți dai de lege Și să fii cuminte Ca și mai-nainte! Fata răschira, Mama depăna Și iar cuvânta: Draga mamei, fată, Nu fi supărată, Nu tot suspina, Nu tot lăcrima, Că-mi faci ... Fă precum îți place, Fă de capul tău, Cum vei ști mai rău! Du-te unde vrei, Pieri din ochii mei, Pieri-mi dinainte, Fată fără minte!... Iubea-și Fira fata, Încât era gata Pentru ea să sară Prin apă și pară Și d-aceea ea De necaz plângea Când mi se gândea, Cum că-i lucră fata Cum nu lucră alta ... vis O babă i-a zis, Că Fira pe fată S-o prefacă moartă Și s-adune fini, S-adune vecini Și neamuri să strângă Pe fată s-o plângă Și să mi-o bocească Să mi-o dăulească, Și să mi se poarte Chiar precum se port Oamenii la mort. Singur Ionel, Numai singur el Să ...
Antim Ivireanul - Învățătura la sfântul părintele nostru Nicolae
... iar Hristos pentru toată lumea. Și Moisi nu zice: piiarde-mă numai pre mine și lasă pre jidovi, iar Hristos această poftă avea, nefiind vinovat să moară și toată lumea să trăiască, precum zice și la sfânta Evanghelie de astăzi: Sufletul mieu puiu pentru oi. Și într-alt loc iară zice că: Să cade să se înalțe fiiul omenesc, ca tot cela ce va crĂ©de într-însul să nu piară, ci să aibă viață vecinică. Deci de pe aceste vorbe ce-am zis vom putea cunoaște dragostea cea adevărată și credința păstoriului celui bun; ci mă rog ... cel jidovesc și pre faraon l-au înecat. Drept acĂ©ia păstoriul care va vrea să păstorească pre lĂ©ge și pre dreptate trebue pururea să ție toiagul în mână, adecă dojana și înfruntarea și după vremi să pedepsească pre oi și să gonească hiarăle, căci acesta iaste sfârșitul cel bun a păstoriei sale, ca să ție oile și să le păzească cu sănătatea cea duhovnicească, adecă cu învățătura. Această sănătate iaste pururea datoriu păstoriul să o dea oilor lui; iar de va fi vreuna din oi beteagă trebue și făr de voia ei să ...
Ion Luca Caragiale - O blană rară
... electrică cu arc, e ca un vis albastru și rece de poet dezgustat. Pe ferestrele mari, mate de abureală, ale palatului — ce cald trebuie să fie înăuntru! — ies, rupând pâcla groasă în bande largi și drepte, lumină și sunete armonioase și alegre. E un bal sus! Un ceas despre ... un bal mascat, s-a apucat de el, desperată de mișcarea nebună a uraganului lumii; când s-a hotărât să-și lege viața poetică și flușturatecă de viața prozaică și greoaie a unui arendaș, ea nu spera să-și vază încununat sacrificiul așa degrabă. Cine o hotărâse să facă acel sacrificiu? Necazul... Căpitanul... Mișu ! „Ah! Mișule, poate că să mor!" iată ce și-a zis ea, într-un moment de desperare amestecată cu dispreț. Îl iubise pe Mișu! pe acel nenorocit! Amorul ... serios. El a crezut că e ca todeuna o farsă. El spera că Aglaia are să lase la otel pe bătrânul Cuțopolu și, ca de regulă, are să se întoarcă a doua zi înapoi, căită, ...
Ion Luca Caragiale - Ultimele gogoși calde
... cu bragă. Îngajamintele de neutralitate date de guvernul român au fost pe deplin păstrate în această primă ciocnire. Sergenții de stradă au asistat la încăerare ca spectatori cu totul neutrali, până când bragagiul a fost silit să bată în retragere. Liniștea domnește în București. Tot agenția Havas mai trimite iarăși de aici următoarea depeșe cu aceeași destinațiune: În România, zaharul dela 2 ... a plecat de aci la București un trimis expres al lui Abdul-Kerim, purtând asupră-i bonuri imperiale otomane în valoare de 11 parale turcești, ca să cumpere pentru generalisimul un exemplar din foița hazlie, ce apare mâine în București sub titlul Claponul. Ultimele gogoși calde [II] (Serviciul telegrafic particular) Turtucaia, joi ... din urmă a acestui oraș, bașabuzucii au fost la înălțimea lor tradițională. Cu un sânge rece minunat au privit Turtucaia în flăcări. Și ca să nu piarză ocazia a se bucura, ca niște adevărați artiști, de acest măreț spectacol, au dat fuga cale de trei sferturi de poștă afară din oraș spre miază-zi, ca să ...
Mihai Eminescu - O, stingă-se a vieții...
... sarcina greoaie Mizeriei comune? Trăind cu moartea-n sân Pe altu-n astă lume îl doare mai puțin? O, eu nu cer norocul, dar cer să mă învăț Ca viața-mi preț să aibă și moartea s-aibă preț. Să nu zic despre mine ce omului s-a zis: Că-i visul unei umbre și umbra unui vis. O, Demiurg, solie când nu ... ai scris în stele, De ce mi-ai dat știința nimicniciei mele? De ce-n al vieții mijloc, de gânduri negre-un stol Mă fac să simt în minte și-n inimă un gol? De ce de pe vedere-mi tu vălul ai rărit, Să văd cum că în suflet nu am decât urât? Viața mea comună s-o târâi uniform Și să nu pot de somnul pământului s-adorm? Zadarnică, pustie și fără înțeles Viața-mi nu se leagă de-un rău sau de-un eres. Eu nu mă simt deasupra și nu sunt dedesupt, Cu mine nu ... am luptă, cu lumea nu mă lupt Pentru-o minciună mare ori mare adevăr. Totuna mi-ar fi mie, căci alta nu mai cer, Decât să fiu în dreapta ori stânga hotărât, S-omor și eu pe altul sau
Vasile Alecsandri - Român Grue Grozovanul
... l-am sărăcit, [8] Bugeacul pe jumătate Și Crâmul a treia parte. Iar Nistrul când l-am trecut, Pod pe dânsul am făcut Ca să duc, să car la noi Averile de la voi; Să duc care mocănești Cu copile mârzăcești Și cu roabe tătărești. Alei! Doamne han bătrân, Lasă cel hamger la sân Și-mi dă moarte de român ... stejarul mortului. Ghirai han cât îl vedea, Ofta greu și mi-i zicea: ,,Alei! Grue, viteaz mare! De la mine ai iertare, De vrei numai să te prinzi Negrul meu să nu mi-l vinzi, Să nu-l vinzi la ungurean, Nici la turc țarigrădean. Să nu-l vinzi nici la litean, Că liteanu-i om viclean. [14] Ci să-l vinzi la un român, Că-i om drept și bun stăpân Și de mână mai dănos Și de suflet mai duios. [15] El pe ... boală vă scutește Și vă lasă-n urma lui Ca momâi de-a câmpului! Apoi Grue se pornește Și-n Moldova se ivește Ca un soare ce-ncălzește, Încălzește și rodește, Că mult bine-n lume face Sufletul
Mihai Eminescu - Venere și Madonă
... și dulce veste Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alți zei. Venere, marmură caldă, ochi de piatră ce scânteie, Braț molatic ca gândirea unui împărat poet, Tu ai fost divinizarea frumuseții de femeie, A femeiei, ce și astăzi tot frumoasă o revăd. Rafael, pierdut în ... de înger, dar femeie, Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin. Astfel eu, pierdut în noaptea unei vieți de poezie, Te-am văzut, femeie stearpă, fără suflet, fără foc, Și-am făcut din tine-un înger, blând ca ziua de magie, Când în viața pustiită râde-o rază de noroc. Am văzut fața ta pală de o bolnavă beție, Buza ta învinețită de ... mea este trezită de al buzei tale-ngheț. Și privesc la tine, demon, și amoru-mi stins și rece, Mă învață cum asupră-ți eu să caut cu dispreț! Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nșelăciune De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir, O fecioar-a cărei ... o privire umedă și rugătoare Poți din nou zdrobi și frânge apostat-inima mea? La picioare-ți cad și-ți caut în ochi negri-adânci ...
... și te mlădii zâmbitoare, Cum din frunzele-nfoiate râde proaspătă o floare, Toată lumea ce te vede e de tine-nseninată. Zbori cu șase cai ca vântul și răsai ca aurora. Cu căciulele în mână și cu gurile căscate, Oamenii salută-n cale pământeasca zeitate. Tu te-nchini. Te simți născută spre norocul tuturora. Dar ... tău mare. De o umbră-nfiorată e gândirea ta cuprinsă... O femeie de pe stradă și-a-nălțat privirea-i stinsă Înspre tine... fără ură, făr-amor, fără păsare. Tu? Unde te-apropii codrul se preface în grădină, Întristarea-n bucurie, bucuria-n fericire... Secolii coroanei tale cu regală strălucire Pot să scoată grâu din pietre și palate din ruină. Ea? născută-ntr-o cămară în mizerie obscură, N-auzi nici glas de mumă, nici a ... de pahare și prin danțuri desfrânate... Vreun cioclu de pe uliți va-ncărca-o-atunci-n spate, Dară nici în moarte însăși liniște nu va să-i fie. Nu. Nici maiestatea morții nu sfințește pe sărac... Căci scheletu-acela care a purtat ast-avuție De amar și de durere ...
George Coșbuc - Regina ostrogoților
... de sânge. Și-am tăcut, zicîndu-mi iarăși: El a fost supusul tău, De-a făcut vrun rău, tu, rege, trebuie să curmi ce-i rău. Mi-ai luat apoi copilul să-l ucizi! și-am zis: e bine! Tu-i ești tată și ai dreptul peste fiul meu ca mine. Dar el nu era al nostru, el era al țării-ntregi, N-ai ucis în el un rege, ai ucis un șir de regi ... trimis de alții, vii să scapi și de regina, Teodat, îți temi domnia! O s-o pierzi, a cui e vina? Am putut să fac revoltă, ori pe-ascuns să te omor, N-am făcut-o, că mi-e milă! Nu de tine, de popor! Tu erai un om de luptă, fără rang și fără nume, Eu ți-am datcoroana țării, să te fac stăpân pe-o lume. Și-acum asta-i răsplătirea ce mi-o dai?... E tot atât! Dacă moartea mea ți-ajută, vino, strânge ... țâșni din rană; și-a căzut Amalasunda. Și plecat peste cadavru, el cu ochi de idiot A-nvârtit pumnalu-n carne
Ion Luca Caragiale - Varietăți literare. Canard-rățoi
... gradul aproape incalculabil al voracității rațelor, și pentru că el era mai fericit decât Newton, deoarece avea mijloace de experimentare asupra obiectului de cercetat, luă fără întârziare treizeci de rațe bine crescute (adică nu bine educate — sunt ființe incapabile de o bună educație! — ci bine dezvoltate ca corp) și le închise într-un țarc pe toate la un loc. Acolo le dete hrană din destul, așa încât să nu poată birui niciodată mâncarea. Când văzu el că rațele sunt cât se poate mai îndopate, le tăie deodată tainul și le lăsă vreo câteva ... obține ficatul gras? Iei o gâscă; o pui așa de legată și într-o cutie așa de strâmtă, încât cu picioarele, cu aripele, cu trupul să nu poată face absolut nici o mișcare. Îi dai apoi o hrană anumită. Pe de o parte țintuirea pe loc, pe de altă parte hrana ... gras, foarte pufos și cu un gust foarte delicat. Și limbile de privighetori, de care vorbesc clasicii!... Câte jertfe pentru un blid de mâncare!... Dar să lăsăm la o parte aceste reflexiuni — care sunt foarte învechite, și care nu ne-ar corija niciodată de iubirea pentru ficatul gras și pentru ...
Cincinat Pavelescu - Patru epigrame
... Cincinat Pavelescu - Patru epigrame Patru epigrame de Cincinat Pavelescu Pe când eram magistrat în Brăila, un prieten, judecător, mă roagă, la clubul Rally, să-l împrumut cu 25 lei, ca să ponteze la bacara. Neavând la mine această sumă, el m-a silit să fac câteva versuri unui simpatic bancher, pe care-l auzise cu câteva minute mai înainte lăudându-mă, și să-i cer, pe departe, douăzeci și cinci de lei. Îi trebuia numai atât ca să-și completeze suta de lei, hotărât s-o piardă. Șaptezeci și cinci se și duseseră. Bancherul îmi spusese că în țara asta e o crimă ... te declar lipsit de orice dar. Și într-o violență de limbagiu neobișnuită, făcu aluzii la religia bancherului, care nu era a noastră. Ca să-l împiedic de la cine știe ce vorbă mai aspră, i-am mai scris amicului și această din urmă glumă: Văzând că nu te mișc ... s-a culcat cu multe parale în buzunar, câștigate mulțumită împrumutului făcut în împrejurările mai sus povestite. Cred că voi mai avea prilejul să povestesc cititorilor acestei reviste și alte glume ale mele rimate fără