Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru VIAȚĂ

 Rezultatele 961 - 970 din aproximativ 1756 pentru VIAȚĂ.

Cincinat Pavelescu - Cu prilejul elogiilor

Cincinat Pavelescu - Cu prilejul elogiilor Cu prilejul elogiilor de Cincinat Pavelescu ce mi s-au adus de presa literară la apariția volumului meu de poezii, Galaction într-un număr din Viața românească, în care directorul mă lăuda a scris într-o notița din: Pe marginea cărților o diatribă împotriva poeziilor mele, în genul criticilor lui Caion (C. A. Ionescu) De ce imiți pe Caion Cu stilul lui de Pișculescu, Tu ce semnezi Galaction Și scrii ca orice

 

Cincinat Pavelescu - Din schit

Cincinat Pavelescu - Din schit Din schit de Cincinat Pavelescu Maestrului C. Dissescu În diminețile de vară, Sub cerul vesel și albastru, Când pieptu-ncepe să tresară, Atunci pricepi cât de amară E-n schituri viața de sihastru. Și-ți vine ca să plângi pe bietul Călugăr tânăr și frumos, Ce-n ochii tăi, citind regretul De-a se vedea murind cu-ncetul În schitul trist și-ntunecos, Cu drag și-aduce-aminte casa Trecutei lui copilării, Cu prispa, sala și cu masa, Și-i vine ca să-și rupă rasa Și s-o ia razna pe câmpii! Și alergând spre larga zare Cu păsărelele ce zbor, S-ajungă iar în satul mare, Și iar s-aștepte pe cărare Pe Anca-n drum către izvor. Să-i spuie iar, cu glas fierbinte: Mai negri-s ochii tăi ca mura, Și când te văd, îmi ies din minte! Iar ea să fugă înainte... Zicându-i: Ia mai tacă-ți gura! . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ispita-n alte vremi îl duce Și chipul slab i-l luminează. Dar de-odată-și face cruce, Un tremur prinde să-l apuce, Căci toaca-n aer lung

 

Cincinat Pavelescu - Dlui Enășescu

... I Caragiale Cimitir către Enășescu Botoșani Mă Enășescule, tu m-ai rămas, Și te felicit mort, că nu sunt viu: Eu m-am trudit o viață ca să scriu; Tu te-ai făcut celebru într-un ceas. II Lui Eminescu De o vreme Eminescu Țipă-n bronz un plâns enorm:  Gloria ...

 

Cincinat Pavelescu - Doamnei Mary

Cincinat Pavelescu - Doamnei Mary Doamnei Mary de Cincinat Pavelescu Fruct oprit al tinereții, Din tot darul primăverii Aș mai cere-atâta vieții: Nu un măr răzleț, ci...

 

Cincinat Pavelescu - Eu sunt un haos

Cincinat Pavelescu - Eu sunt un haos Eu sunt un haos de Cincinat Pavelescu Eu sunt un haos de-ntuneric, Un biet smintit fără noroc. Tu cântă, glasul tău în noapte E ca o jerbie de foc! Frumoaso, viața mea amară E lanț de chinuri și plânsori, Tu râzi, în trista mea sahară Din râsul tău vor crește flori! Pe când în inima mea arsă Durerea-nfige dinți de șarpe, Blândețea ochilor tăi varsă Melancolia unei harpe! Și e destul ca rochia-ți albă Într-o alee să tresară, Ca-n sufletu-mi de iarnă rece Să crească flori de

 

Cincinat Pavelescu - Idilă

... în veci. Iar noaptea, de-o fi să te culci În freamătul tainelor dulci, Din mușchi îți voi face un pat, Ascuns, fecioresc, parfumat; Ce viață

 

Cincinat Pavelescu - Impresii de toamnă

... a lui soartă. O, fire nențeleasă, cum inima ne-o furi Cu moartea ta, sub care s-ascunde renviere, Tu, care, dintr-un mugur, dai viață la păduri! Știi, oare, ce duioasă și tristă mângâiere E ordinea eternă, pe care-o-ntrezărim În frunza care naște și-n frunza care piere ...

 

Cincinat Pavelescu - Lăsați mâhnirea!

Cincinat Pavelescu - Lăsaţi mâhnirea! Lăsați mâhnirea! de Cincinat Pavelescu Nu, dragii mei, lăsați mâhnirea! E timpul care ne-a schimbat, Zadarnic luptă amintirea, Nu-nvie arborul uscat! Ne-a despărțit de mult destinul, Ne-a înrăit al vieții greu. Azi ne-a rămas prieten vinul, Și tinerețea e-n căminul Și-n catalogul din

 

Cincinat Pavelescu - La bustul lui Eminescu

Cincinat Pavelescu - La bustul lui Eminescu La bustul lui Eminescu de Cincinat Pavelescu (Din parcul Dumbrăveni) Pădure! Ningi câteva frunze Pe fruntea-i de aramă rece. Tu, ce rămâi nepieritoare Ca geniul, când totul trece! Zi vântului să-i cânte doine De dragoste sau haiducești, Poetului ce-a fost mândria Gândirii noastre românești! Și glasul lui să fie dulce... Măcar în lumea neființei, Să-și uite lungile lui chinuri Acest copil al suferinței! Natura, cel puțin, mai blândă Cu umbra tragică să fie, Acelui ce-n eterne versuri A prins eterna poezie! Și stelele din golul serii Picând în jurul lui scântei, Să-i pară că iubirea moartă Îl mângâie cu ochii ei! Iar când în serile de toamnă Va răsări dintre poteci Bălaia inimii lui doamnă Cu mâini subțiri și brațe reci, În ora tainică și gravă Când ceața scutură vestmântu-i Și luna-n cimitir veghează, În loc de candelă, mormântu-i; Pe când o trestie, un nufăr, Un tei aminte-aducător Înțelegând, poate, ce sufăr Poeții mari în viața lor... Privindu-i chipul între frunze, Vrăjit de-al bronzului vestmânt, Și întrebând mirați ce cată Sub lună morții din mormânt... Atunci în ...

 

Cincinat Pavelescu - Legile eterne

Cincinat Pavelescu - Legile eterne Legile eterne de Cincinat Pavelescu Isus dormea. Pe valuri urla o vijelie Și-apostolii văzându-l dormind nepăsător, Priveau cu înfiorare când cerul în mânie, Când apa, zbuciumată ca sufletele lor. Lopețile scăpară din mâinile-obosite Și barca fără cârmă, prin haos lunecând, Pe chipurile pale de groază chinuite Cădea lumina stinsă a ultimului gând. Isus dormea. Și spaima cât apa de adâncă Îi prefăcuse în biete năluci de țintirim, Și îndârjiți pe somnu-i ce nu zburase încă, Apostolii strigară: Stăpâne, -o să pierim! Dar El deschise ochii. Privirea de lumină Asupră-le o clipă seninu-și revărsa. Și dulcea ei blândețe pe valuri când se-nclină, Ce pace peste inimi și ape se lăsa!... Și noi, munciți de groaza atâtor nențelesuri, Ne rătăcim pe marea gândirilor adânci, Luptăm cu vijelia eternelor eresuri, Bărci searbede, izbite de maluri și de stânci. Aici orbiți d-un fulger, aici prin întuneric, Ne zbatem spre o țintă ce-n vis o-ntrezărim. Ani lungi ne minte umbra amorului himeric Și-n veci ne chinuiește durerea că murim. E calm doar înțeleptul. Doar El din norul ceții Privirea liniștită pe valuri și-o așterne, Știind că ...

 

Cincinat Pavelescu - Lui A. Simu

... Simu Lui A. Simu de Cincinat Pavelescu I care nu avea în muzeu tablouri ale lui Eustațiu Stoenescu, prieten cu C. P. O viață-ntreagă-ai Simu-lat Și gustul și mărinimia, Că până și Academia S-a păcălit și te-a votat. II Muzeul ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>