Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DUPĂ CUM
Rezultatele 981 - 990 din aproximativ 1180 pentru DUPĂ CUM.
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Domnița Voichița
... n nemurire duși acuma zac pe câmp răpuși cu fața în țarini întoarsă. Se vede soarta-ndurătoare o moarte blândă le-a trimis. Cum zac pe câmpul de onoare ei parcă-mbrățișează-n vis pământul strămoșesc pe care al biruinții steag e scris cu jertfa lor triumfătoare. Sublim li ... muscali, bulgari, sârbi, leși și sași Și toți câți vânturați ca pleava să vie prins-au obicei. Cetății i s-a spus Suceava După un râu din preajma ei. Așa îmi fuse povestită de un unchiaș sfătos și bun legenda ei învăluită de ceața unui timp străbun. Coloane drepte ... În el cu jale-a petrecut. Din geamul scund, spre zări, tăcută, cu ochii marii suferinți privea spre țara ei pierdută Și suspina după părinți. Iar pe obrajii ei, amare, ca pe petala unei flori, dau licăr de mărgăritare Și lacrimile uneori. Dar ea, smerită sub icoană, Îngenunchea cu ... revărsat de zori. Cu ochii galeși visători, privește-n jur. Deodată strigă: Ah, Voievodul! și aici vii toată tihna să mi-o strici! Om rău, cum oare te înduri de tată să desparți o fiică Și țara ca un hoț să-i furi Și stăpânirea să i-o iei? Ce mârșăvie
Constantin Stamati-Ciurea - Floricica codrului
... mai mici mopși și cotei. Boierul Klimenko era om galantom pentru robii săi, dar asemenea și un călău avan pentru cea mai mică greșeală. Toamna după seceriș se deschidea pe moșiile lui vânătoarea, și atunci reședința boierului Klimenko reprezenta un for colosal, unde se aduna boierimea din toate olaturile ... bucatele cele mai gustoase și cu băuturile cele mai alese, iară benchetul și beția contenea de abia spre zori de zi când toți consumatorii ca după un război ședeau trântiți morți beți pe sub mese, prin jilțuri și în toate ungherele casei, unde pe care îl răsturna desăvârșit amețeala. La 1 ... vizuniile fiarelor, de care nici vânătorii nu se bizuiau a se apropia fără arme bune. În zilele senine și fără vântoase se zărea cum se urcau din acel spațiu de verdeață spre albastrul cerului stâlpi de fum alb ce ieșeau din bojdeucile pădurarilor aleși din robii boierești. Apele tulburi ... genunchii săi o cobză ale cărei strune le atingea cătinel cu degetele zbârcite și negre, și mormăia cu o voce înădușită un fel de cântec, cum se vede, inspirat de gândurile unui trist suvenir, căci ofta din adâncul pieptului, apoi intonând pe instrumentul său un acord cu o voce puternică de ...
... i vedea. Treceau și zilele zburând, Treceau și luni, treceau pe rând, Treceau și ani, ei nu-i trecea Răbdarea, așteptând. III Auzi! ca valuri după val Năvalnic tropotit de cal! Și sună văile-ndrăzneț, O, ăsta e voinic drumeț! Și-n zarea lunei vezi pe mal Un tânăr călăreț? Ochi ... iubita ta: O, vino, strânge-mă la piept... Ce bine mi-e așa! Și nu mă-ntrebi, ce plâns nebun Am plâns de-atunci? O, cum s-adun În vorbe-atâta gând pribeag, Și cum să-ncep... O, dă-mi toiag! O, cât ești de frumos și bun Și cât îmi ești de drag! Dar n-a venit ...
... de pension cu celebra actriță DĂ©jazet, care pe atunci parvenise la culmea talentului și fermecase publicul parizian. Ambele amice se revăzură cu mare bucurie după un șir de mulți ani, și chiar de la prima întâlnire DĂ©jazet simți mare simpatie pentru Dridri. — Draga mea — îi zise ea ... protectriței să o sărute; însă DĂ©jazet atrase pe gingașa copilă în brațele sale și o sărută pe ochii săi umezi de lacrimi. În adevăr, după șase luni, afișul teatrului „Varietăților“ anunță debutul drei Marie-AngĂ©lique Chataignez într-un rol de subretă, compus înadins pentru dânsa de autorii ... unul din foshionabilii Parisului. El avea o figură care exprima calitățile inimii și maniere de un adevărat gentilom. Intrând, contele dete mâna dnei DĂ©jazet după moda engleză și-i zise: — Vin să salut luceafărul scenei pariziene. DĂ©jazet îi mulțumi cu o zâmbire și replică: „Salută, domnule conte ... d-voastră; dațimi voie a spera că veți primi a mă număra și între amicii d-voastră cei mai devotați“. După finitul spectacolului, DĂ©jazet conduse pe Dridri la otelul unde locuia tânăra actriță și pe drum ea-i zise cu amicie: „Draga mea, iată ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Fanta-Cella
... Cellei suia fără căpătâi, repezindu-și dorul, nedeslușit și rece, între mare și cer." Cimpoiul, chinuit la subțioara lui moș Fanta, se tânguia ca și cum cineva l-ar fi sugrumat. Sunetele năvăleau afară înghesuite, repezi și jalnice. — De unde vii, Cella... odor din lumea fără carne, fără ură... de ... — Dar spune-mi, Cella, când noaptea se-ngână cu ziua, n-ai simțit focul inimii aprinzându-ți obrajii? Și n-ai întins brațele goale după închipuirile minții? — Cine m-a întristat, ca să fiu mângâiată? Cine m-a mângâiat, ca să-l pot dori? Și ... nu ți-a înduioșat inima, pe cine chemi când cânți?... De ce cânți? — Cânt că mi s-a dat glas, cum privesc că am ochi. Marea de ce-și cântă povestea ei? Greierii de ce chirăie când noaptea învăluie pământul? — Cella, tu mă privești pierdută ... zile, poate te-ai îndupleca să unești iezii tăi cu mrejele mele. Și n-ar fi ciută nedoborâtă, n-ar fi vânt nebiruit, gândindu-mă cum mă aștepți în pragul casei noastre... "Și când și-a plecat, la sărutările mele, capul înecat în mătasea părului, fiorii îi cutreierară trupul ...
Dimitrie Anghel - Ultimele pagini
... Dimitrie Anghel - Ultimele pagini Ultimele pagini de Dimitrie Anghel O, misterioasă și tainică pasăre cu nevăzute aripi, suflet, cum știi tu să renaști și să-ți iei zborul din nou ; Phoenix misterios, ce dreptate am avut să cred în tine, cînd am început să ... suflul primăverii, mi s-a așezat ușor la căpătîi și, întunecîndu-mi albul pernelor cu umbra ei, mi-a dat hodina după care rîvneam de atîta vreme. Una după alta, s-a înșiruit de-atuncea negrul norod al slovelor, și am început din nou să scriu, adunîndu-mi visurile pierdute. Spre bucuria ...
George Topîrceanu - Poșta redacției
... Poșta redacției de George Topîrceanu Citește-mi oda și repet-o, Amicul meu necunoscut. Tu, colaborator in petto, Primește primul meu salut! De cum începe să vorbească Românul nostru e poet. Nu-i om în țara românească Să nu fi scris un triolet, O strofă p-un album de ... primul nătăfleață Pe care-l are la-ndemână, Ș-apoi din nou să-ți cadă-n brațe De șapte ori pe săptămână; De vrei ca după astea toate De-a binele să-nnebunești, C-o haină verde roasă-n coate Și cu jambiere muscălești; Când ți-ai pierdut complet ...
Ion Luca Caragiale - "Constituționalul" poet
... provizorie. Avem apoi Cauzele sinistrului, ale cărui peripeții au fost viu comentate de asistenți. “Tot ce e de mirat e că pare cam ciudat cum a luat foc dintr-o mică neglijență un teatru așa de bine aranjat și... asigurat contra incendiului!â€� Asta în adevăr este mare ... de talent si un om ordinar; eu, comun muritor, dacă mi-aș fi pierdut garderoba, sunt sigur că mă întorceam fără ea. Artistul tot artist: după
Mihai Eminescu - Mușatin și codrul
... Și din frunză tot pocnind, Și când prinde a cânta, Codrii-ncep a răsuna: Â Auzi dragă, auzi mamă Pe Mușatin cum te cheamă? Nime-n juru-i nu era, Numai mierla șuiera, Iară el se cobora Unde apa tremura. Cucul cântă, mierla-i zice: Â Ce ... o cărare-mi lasă, Și te trec în curmeziș, Doar de-oi da de-un luminiș Și în el izvor de apă Să văd șoimul cum se s-adapă. Zice codrul liniștit: Â M-am pus de am înfrunzit Pentru că tu m-ai dorit. Iară valurile sună, Mișcătoare se adună ... Â Geaba mă momești în unde, Geaba, codri, dragul meu, Îmi suni din frunze mereu, Când m-oi duce de la tine, Frunza-o plânge după mine, Că de suflet mă apucă Dor de cale, dor de ducă, Și deși mi-așa de jele De plânsul măicuței mele, Eu m-aș ... lumina ei cea rece. O, atunci un corn îmi sună, Toți copacii împreună Sună jalnic frunza-n lună, Iară lumea mea s-adună, Căci copac după copac Toți deodată se desfac. Din stejar cu frunza deasă Iese mândră-o-mpărăteasă, Cu păr lung pân- la călcâie Și cu haine aurie, Mândră ...
Grigore Alexandrescu - Miezul nopții
... Grigore Alexandrescu - Miezul nopţii Miezul nopții de Grigore Alexandrescu Aici pe-aste ruine cu mândre suvenire Privesc cum orizontul se umple de făclii, Cum luna în tăcere s-arată să inspire Gândiri religioase l-ai lui Apolon fii. Când tot doarme-n natură, când tot e liniștire, Când nu ... șterge a vulturului urmă Când spintecă văzduhul în falnicul său zbor. De când pierdui părinții-mi trei ierni întregi trecură, Trei ierni, căci după ierne viața-mi socotesc, Căci zilele-mi ca iarna de viscoloase-mi fură, Copaci din miezul iernii ce vânturi îi clătesc. Frumoasa primăvară acuma se ...
George Coșbuc - Cântecul redutei
... Unul, Ciaca-Paca-Bei. Câte cinci pe-un ban să-i vinzi, Că sunt tot oșteni pe-alesul, De viteji le saltă fesul, Pitulați pe după grinzi. Se-ntind, nene, de căldură De le-ajung genunchii-n gură Mașală, cu ei te prinzi? Ce te uiți tu, că sunt goi? Așa ... s-abătu. Strig-Osman: — "Păsat vă fac ! Încurcați pe-aicea treaba, Și-mi mâncați pilaf degeaba — Vă tai ciorba, vă dezbrac! Ahmet, Mahmet, cum te cheamă, Tu cam tremuri, bag de seamă, Sări, curând, că-ți viu de hac !" Turcii, toți, gândeau: "Poftim ! Să dezbraci p-un gol ca ... Cioc selim ! Dar temându-se de vorba Că Osman le taie ciorba, Au mai zis: "Sărim, sărim !" Și-au sărit cei lei de turci Care cum putea mai iute: Vin românii spre redute, Și să stai să-i mai încurci? Căpitanii-și pierd șalvarii, Fac mătănii ghinărarii, Că-i la deal ...