Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FĂRĂ CA SĂ
Rezultatele 991 - 1000 din aproximativ 1500 pentru FĂRĂ CA SĂ.
Ion Luca Caragiale - Justiția română
... Prezidentul (către reclamantă): Spune-mi cum s-au petrecut lucrurile... Femeia Caliopa, republicană română: Eu, domnule prezident, vine dumnealui la mine, care venea întotdeauna seara ca amic, încă era și dumneaei care mi-este amică, și ați chemat-o dumneavoastră martoră că a fost acolo și poate să jure cum s-a-ntâmplat. Prezidentul: Las-o pe dumneaei; nu e aici; dumneaei o să răspunză când o vom chema. Acu spune dÂta. Reclamanta: Spui. A venit dumnealui. Inculpatul: Dumneata m-ai chemat: am biletul dumitale. Prezidentul ... e în altă parte. Inculpatul: Am zis că a trecut iar în incarnațiune. Prezidentul: Tăcere. (Către reclamantă:) Și d-ta credeai? Reclamanta: Cum să nu crez, dacă vorbea masa? Prezidentul: Dar ceasul și cu inelele cum ți le-a luat? Inculpatul: Fără să știu: eram mediu! Prezidentul: Tăcere, inculpatule, de vrei să nu-ți agravezi situația. (Reclamantei:) Spune. Reclamanta: A venit seara și zice că a învățat acuma să arate și persoana, dar nu cu masa, zice că l-a învățatără niște profesori de la minister, de unde face acuma pe popi ... ...
... Care e acel ce soarta pentru noi l-a hotărât? Puținele mele zile iată-le de-acum sfârșite! Sprijinește-mă în brațe-ți, să mor l-al tău sân iubit. În curând a să sosească mâna morții cea de gheață Și de draga ta Selmină să s-atingă-nfiorat, Să mă ia de lângă tine, de lângă scumpa mea viață Ca s-afunde în adâncuri un suflet nevinovat!...â€� În fiorii spăimântării leșină tânăra fată, Undoioasele ei coame viforul le-nvăluia; Semăna ca o mlădiță de-un vânt ager sfărămată. Și — furtuna nu-ncetase, și apa se tot suia! În a sale slabe brațe Edvin ... mintea mea nu iasă acel ceas de grozăvie Când în undele turbate pe-al meu tată am văzut. Cum se lupta împotriva înviforatelor ape, Nevoindu-să să poată păn-la noi a se urca, Și văzând că nu-i rămâne vro nădejde ca să scape Întinses-a sale brațe spre-a mă binecuvânta; Când deodată preste dânsul căzând valul cu pornire Și d-această de ... pătruns.â€� Edvin sprijinea în brațe p-a lui scumpă amoreză Ce de silnica suflare a furtunii s-alignea, Căuta nenorocitul ...
Paul Zarifopol - G. Ibrăileanu: Studii literare
... îi interesează doar gramatica; și versul este pentru ei un izvor al istoriei sunetelor, și atât. Așa se învață și în școală, așa-numita metrică; ca și cum versul s-a născut dinadins pentru că să aibă grămăticii de unde să mai studieze sunetele. Este drept că în vremea veche, formele versului erau strict impuse după genuri; dar posibilități de a diferenția expresivitatea au ... zice Boeckh. Patruzeci de ani am studiat metrica și muzica veche spune ThĂ©odore Reinach în prefața manualului său de muzică greacă și nu știu să scandez adevărat o odă a lui Pindar sau un vers al lui Bacchylides. A scanda adevărat, înțelegem: a-și ... gramaticală și de metrică literară. În cursul anului acestuia se va publica, probabil, Dicționarul numelor proprii rămas de la Caragiale. Publicarea nu va putea decât să ilustreze analiza dlui I. asupra numelor proprii cunoscute din comedii și nuvele. Dicționarul pare a cuprinde atât notări cât și construcții de nume ... clase cărora Napoleon Brănzău sau Ricard Dascalovici le sună elegant foarte. Nume de tipul acesta am fi găsit neapărat în Caragiale, dacă ar fi apucat ...
Ion Heliade Rădulescu - Primul baciu
... Ion Heliade Rădulescu - Primul baciu Primul baciu de Ion Heliade Rădulescu "Rămâi fără suflare, Rămâi fără simțire Și moartă toată sunt. . . . . . . . . . . . . . . . . Ci totul să cuteze Se iartă la sărac." (Sappho) Extazea mă învie... Ca mort sunt de plăcere, Ființa-mi muritoare în ceruri se strămută... Genunchii-mi se mlădie; și-n timida tăcere Se roagă numai ochii, căci limba ... Că buzele-ți electrici ș-a mele arzătoare Se-ntâmpină în baciu; și sufletul mă lasă, În sânu-ți se repede, din chin ca-n paradis, Din marea lui durere la fericire pasă. Un baciu! și iar altul! și altul înc-o dată! Că sufletul meu văduv cu-al ... se mărită Prin astă sărutare, la zei invidiată, La oameni neștiută, la angeli mult dorită. E primul baciu, ș-ultimul fie Nou, și iar primul să cheme alte; Viu — să-mi dea moartea, mort — să mă-nvie, Să
... Veronica Micle - Lac oglindă Lac oglindă [1] de Veronica Micle Informații despre această ediție Iozemiti, Iozemiti, vale tainică și dulce, Pe-al tău sîn ca de mătase nemișcat și pacinic luce Lac-oglindă cu-a sa față netedă ca un cristal, Vecinie limpezi a lui ape, vecinie făr' de nici un val. Călătorii spun, că lacu-i o minune nestimată, Resfrângând și ...
Garabet Ibrăileanu - Omul - o celulă a organismului numit societate
... cugetătorii. 11. ...un suflet niciodată nu e curat individual, căci orice om este o celulă a organismului numit societate. 12. Copiii nu acționează ca oamenii mari, nu merg pe făgașuri cunoscute, determinate de idei, de presiunea socială, de norme, de morală și de ,,sociologie . Viața copilului e spontaneitate, neprevăzut ... poate fi vorba de evenimente, ci numai de întâmplări, nu poate fi vorba de intrigă, de conflicte, de peripeții, de înnodare și deznodământ. Acțiunea e fără cauzalitate evidentă și obișnuită, fără finalilate cu scadență îndepărtată. 13. În adevăr, când disprețuiești profund pe oameni, nu te simți obligat să fii sincer cu ei, să le faci, de pildă, onoarea de a-ți susține părerile față de dânșii -- când știi, mai ales, că sinceritatea ți-ar aduce dezagremente ... privește în afară și mult mai târziu se întoarce asupra lui însuși. [...] Deci analiza e posterioară observației. 16. Un lucru nu-l poate face nimene: să fie mai inteligent decât este, să creeze o inteligență superioară inteligenței sale. 17. Domnișoara care se plimbă printr-o grădină, e firesc să se extazieze înaintea trandafirului mareșal și să ...
Mihai Eminescu - Înger și demon
... în umbra lui fatală, stă-ndărătnic răzemat - La picioarele Madonei, tristă, sfântă, Ea veghează. Pe un mur înalt și rece de o marmură curată, Albă ca zăpada iernei, lucie ca apa lină, Se răsfrânge ca-n oglindă a copilei umbră plină - Umbra ei, ce ca și dânsa stă în rugă-ngenuncheată. Ce-ți lipsește oare ție, blond copil cu-a ta mărire, Cu de marmur-albă față și ... veacuri lungi și frunți mărețe. El ades suit pe-o piatră cu turbare se-nfășoară În stindardul roș și fruntea-i aspră-adâncă, încrețită, Părea ca o noapte neagră de furtune-acoperită, Ochii fulgerau și vorba-i trezea furia vulgară. ......................................................... Pe-un pat sărac asudă într-o lungă agonie Tânărul. O ... lumei, Contra legilor ce-s scrise, contra ordinii-mbrăcate Cu-a lui Dumnezeu numire - astăzi toate-s îndreptate Contra inimii murinde, sufletul vor să-i sugrume! A muri fără speranță! Cine știe-amărăciunea Ce-i ascunsă-n aste vorbe? - Să te simți neliber, mic, Să vezi marile-aspirații că-s reduse la nimic, Că domnesc în lume rele căror nu te poți opune, C-opunându-te la ele, tu viața
... pe la sfintele locuri și mă rog pentru oamenii cei buni. Să-i mântuiască și să-i miluiască Domnul. Păzitorul se oprește pentru puțin timp, ca să-și aprindă luleaua. El se așează la pământ după spinarea trecătorului și arde vreo câteva chibrituri (sârnice). Lumina celui dintâi chibrit, scăpărând, luminează pentru o ... și cei bogați, și cei săraci, și cei înțelepți, și cei proști, și cei buni, și cei răi. Toți îs de-un preț. Ș-or să doarmă până la sunetul buciumului. Să-i sălășluiască Domnul în împărăția cerului, în vecinica odihnă. — Acu iaca mergem, da o să fie o vreme, când și înșiși vom zace, zise păzitorul. — Așa, așa. Cu toții, cu toții o să zacem. Nu-i acel om, care să nu moară. Of-of-of! Faptele noastre cele viclene. Păcate, păcate! Sufletul meu cel ticălos, fără saț, pântecele meu cel iubitor de mâncări și băuturi! L-am mâniat pe Domnul și n-o să-mi fie mie mântuire nici pe astă, nici pe ceea lume. M-am înglodat în păcate, ca viermele în pământ. — Așa, da tot trebuie ...
... pe la sfintele locuri și mă rog pentru oamenii cei buni. Să-i mântuiască și să-i miluiască Domnul. Păzitorul se oprește pentru puțin timp, ca să-și aprindă luleaua. El se așează la pământ după spinarea trecătorului și arde vreo câteva chibrituri (sârnice). Lumina celui dintâi chibrit, scăpărând, luminează pentru o ... și cei bogați, și cei săraci, și cei înțelepți, și cei proști, și cei buni, și cei răi. Toți îs de-un preț. Ș-or să doarmă până la sunetul buciumului. Să-i sălășluiască Domnul în împărăția cerului, în vecinica odihnă. — Acu iaca mergem, da o să fie o vreme, când și înșiși vom zace, zise păzitorul. — Așa, așa. Cu toții, cu toții o să zacem. Nu-i acel om, care să nu moară. Of-of-of! Faptele noastre cele viclene. Păcate, păcate! Sufletul meu cel ticălos, fără saț, pântecele meu cel iubitor de mâncări și băuturi! L-am mâniat pe Domnul și n-o să-mi fie mie mântuire nici pe astă, nici pe ceea lume. M-am înglodat în păcate, ca viermele în pământ. — Așa, da tot trebuie ...
Cincinat Pavelescu - Două epigrame
... mă pregăteam să intru eu în ședință, aprodul, un băiat slăbuț și palid, dar cu o voce de bas, mă anunță că un prieten voiește să-mi vorbească. - Să intre! Ca să-mi dau aer de magistrat ocupat, și pe care vizitele matinale nu-l prea încântă, țineam ochii pe hârtie. Un glas mai puțin simpatic, dar ... a unei candori sufletești ce mă fermeca. Mai cu seamă felul lui de a se îmbrăca era nostim. Vestele lui n-am să le uit niciodată. Deschise până la pântec, ca cele de frac, aveau în forma lor ceva din șicul nemțesc de acum 50 ani. Dar cravatele? Largi, enorme, acopereau plastronul cămășii și țintuiau atenția ... de mort, din care scăpărau noaptea scântei electrice. Ca magistrat era excelent. Bun la suflet, răbdător, cu bun simț juridic, muncitor și camarad bun, desigur. Ca om avea însă un defect. Cine nu are? Îl rodea o ambiție oarbă să atragă atenția, să fie admirat, să se vorbească de el. Viața modestă de altădată îl chinuia ca o remușcare și voia s-o uite în fastul luxului și al vieții largi și aristocratice ce duceau magistrații brăileni. Se lăsase dus de curent ...
Ion Luca Caragiale - Premiul întâi - o reminiscență din tinerețele pedagogului
... înțelege emoția și neastâmpărul din ce m ce crescânde ale mamei lui Artur, grațioasa madam Aglae Ionescu. Madam Ionescu stă, umblă, mănâncă, doarme, face orișice, fără să poată părăsi un moment gândul că și-n anul acesta fracțiunea lui Artur are să fie covârșită de a lui Ioniță; căci, se-nțelege, nu poate fi vorba decât de o mică diferență de fracție a fracției ... s-a hotărât ea să-l facă, trebuie să-l fi făcut călcându-și pe inimă. Trebuie să aibă mult curaj această persoană ca să se supună de bunăvoie maleficiului, așa de aproape, piept în piept. E unu și douăzeci și cinci de minute... Iată că sună cineva... Doamna Ionescu ... rog. No! ce, poruncește doamna, mă rog? Și iar se uită... Doamna cască grozav, apoi, mirosind batista și aplecând ochii-n jos: — Aș dori ca Artur al meu să ia și el o dată premiul întâi; destul l-a tot luat feciorul Păunii. Până când atâta persecuție pentru copilul meu? — No ... Doamna ridică ochii și, întâlnind privirile de sub ochelarii albaștri, înghite-n sec și iar și-i pleacă. — Eu tocmai de asta am ținut să vă vorbesc, ca ...