Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎNDRĂZNEALĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 111 pentru ÎNDRĂZNEALĂ.
Ion Luca Caragiale - Operă națională
... — n-ai bani, n-ai cântăreți. Da, însă Danton, mai democrat, avea altă formulă. El zicea că pentru orice îți trebuiesc alte trei lucruri: îndrăzneală, îndrăzneală și iar îndrăzneală. Astăzi, în timpurile noastre democratice, trebuie să aplicăm vorba lui Danton și la operă. Pentru ca să ai o operă, și mai cu seamă operă ... ca să nu aplaude orice act de îndrăzneală de acest fel. Scenele mari din Europa se țin totuși de vechea sistemă. Ele, în loc de îndrăzneală, întrebuințează tot banii. Un grupet, un tril, o cadență costă mii de franci. Ce sistem de corupție! ce venalitate! Unde este patriotismul artiștilor noștri! unde ... misiune delicată, unde se cer adesea calități și fineți de stil deosebit. Ce rușine! Asta este imoral. Prefer simplicitatea noastră națională: moravuri curate, leafă mică, îndrăzneală mare, triluri gratuile, toate astea fără cameriere plătite așa de scump încât ar sări cât colo în ochii opiniei publice că nu e lucru curat ... nu e modestă, și începuturile trebuiesc să fie modeste, deși îndrăznețe. De exemplu, poți să începi rău, fără talent, fără pricepere, fără apucătură: e o îndrăzneală ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la sfinții și întocma cu apostolii împăraț Constandin și Elen
... de tare s-au luptat cu păgânul de Maxentie, cât l-au biruit desăvârșit și l-au înecat în apa Tiverului. Luând, drept acĂ©ia, îndrăzneală de pe aceste sĂ©mne cerești blagocestivul împărat atât au procopsit în creștinătate, cât face să se minunĂ©ze toț cei ce aud. Omul iaste ... Constandin, învață cu a sa pildă toată adunarea credincioșilor, toate cĂ©tele oamenilor, cari dimpreună sărbează și prăznuesc pomenirea lui, să călătorească cu îndrăzneală sfântă pre calea mântuirii, pentru ca să se învrednicească dumnezeeștilor făgădueli, pentru ca să se facă părtași cereștilor bucurii și fericirilor celor de pururea. Învață ...
... au urât Și ei au hotărât: Ca noi în locul lor cântări să iscodim. Aideți! voinicilor! cu toții să răcnim. Nu pierdeți cumpătul, strigați cu îndrăzneală, Iar cine n-are glas Cum trebui la măgari, afar' de pe Parnas! Și credeți că, păzind această rânduială, Noi slavă vom lua, mai mult ...
Antim Ivireanul - Dedicația din Noul Testament, tipărit la București, în anul 1703
... folositoare de suflete și mântuitoare. De vrĂ©me ce Evangheliia iaste sabiia carea biruiaște toate armele potrivnicului, cu aceasta călcăm toate rĂ©lele, răbdăm cu îndrăzneală cĂ©le împrotivă, gonirile, ticăloșiile, năcazurile și moartea, asămănându-se celui ce bine s-au vestit și mult pătimașului mântuitoriu: pren mijlocul Evangheliei biruim pre ...
Antim Ivireanul - Trei fapte bune ale blagosloviei. 1 Corintheni, cap.13, stih 13
... cum zice fericitul Pavel la 11 capete cătră evrei iaste ființa celor nădăjduite și lucrurilor celor ce nu să văd dovediri. NădĂ©jdea iaste o îndrăzneală adevărată cătră Dumnezeu, dată în inima omului din dumnezeiasca strălucire ca să nu să deznădăjduiască nici odată de darul lui Dumnezeu, ci să fie încredințat ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Epistola II
... am ocupat De un lucru ce la vrâsta și la postul meu nu-i dat, Alții n-or vrea să mă cruțe, căci am avut îndrăzneală, Defecturile străine să descopăr la iveală. În zadar voi le veți spune că trebile mi-am cătat. Și rodul anilor tineri nicidecum nu am știrbat ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VIII
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VIII Ferice de acela ce stând pe un picior Compune două sute de versuri într-un ceas, Mânjind o jumătate de conț pe toată ziua; Ce scrie cum îi vine, fără să-și bată capul Să afle din ce parte afară suflă vânt. Pre mine, însă, soarta cumplit mă osândi Să scriu cu îngrijire, cu trudă și cu număr. Când voi s-apuc condeiul, mă-ntreb întâi pre sine: De nu silit de patimi doresc a fi autor? Nu oare fala slavei la care aș privi, Sau pizma ori mânia, dorința clevetirii, Îmi predomnesc în minte? Căci oricât de cinstită O faptă e în sine, dar poate fi prea rea, Când scopul ei se trage din vicios izvor. De văd că al meu cuget nimică nu-mi impută, Atunci întorc privirea și cercetez năravuri, Mă sârguiesc din rele s-aleg ce-i de folos; Eu laud ce e bine și râd de ce e rău. Găsind un sujet vrednic de mica mea putere, Slobod la scris condeiul, dar făr-a-i lăsa frâu Nu mă lenesc a șterge de scriu puțin sau mult. Nu mă aprind, ci caut ...
Cincinat Pavelescu - Unei feministe la un banchet
... Cincinat Pavelescu - Unei feministe la un banchet Unei feministe la un banchet de Cincinat Pavelescu Doamna Adina se-ntreabă C-o îndrăzneală
Constantin Negruzzi - Duchesa Milanului
... au făcut toată cinste ci să poate faci favoritului unui mare crai. Cu toati că amiral avĂ© o fisionomie plăcută, o mari vioșâmi și multă îndrăzneală, înțălepciunea ci să vidĂ© în toati faptile Clarisăi și un aer di megalie ci era răvărsat întru toată persoana sa, și cari rădica cu covârșâre ...
Constantin Negruzzi - Strofe (Negruzzi)
... suferi Când văd că de ei înșii e și aplaudată Și când a lor țintire eu n-o pot nimeri. Îmi iau dar îndrăzneală să vă trimet cu bine Pe ștefan acel Mare și pe Mihai cel Brav, Acei ce pe turci, unguri și litfele străine A-i ...
Emil Gârleanu - Cântăreţul Cântărețul de Emil Gârleanu E de neam! Între toate lighioanele lumii, gândește el, nu era alta care să aibă strămoși mai aleși și mai de viță. Pământul era o nimica toată, un boț de humă ce orbecăia făr' de nici un căpătâi prin văzduh, când neamul lor greieresc își ridica osanale lui însuși, sub frunzele uriașe din care astăzi nici măcar urme n-au rămas. Ei biruiseră vremea, dăinuiau stăpâni în lung și-n lat, ca și pe atunci. Chiar un străbunic al lui, cu mii de ani înainte, fusese cântăreț în cuptorul brutăriei lui Por-împărat. Și astea nu erau vorbe de ici, de acolo, ci le povesteau bătrânii în toate mințile lor, și ei, firește, de la alți bătrâni pricepuți le auziseră. Căci, doar așa rămân poveștile pe lume. Toate gândurile acestea năvăliseră greierului în cap într-o seară, când nu putea ațipi din pricina unei privighetori care-i împuiase capul cu cântecele ei, de sus, din copacul sub care dânsul se odihnea. „Mă rog, n-aș putea-o vedea și eu pe dihania asta? Ce neam așa de obraznic să fie?â€� se întrebă greierul. Și cum numai de întrebat se putea ...