Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA DE VIȚEL
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 34 pentru CA DE VIȚEL.
... apa, Apoi las că Rada știe Și-n ce fel să poarte sapa. A fost și ea-n școli o toamnă, Dar găsești ca ea vro doamnă? Cu cosiță gălbioară, Ea e naltă și ușoară S-o vezi numai și să tremuri! Și de-abia pe la Sân-Petru Umple optsprezece vremuri. Sunt și-n sat destule fete, Cari de n-au cu ce să-mbete Ochii omului, au pieptul ele Alb de taleri și mărgele. Rada, când o vezi, te fură Cu necontenitul zâmbet Și cu-a vorbelor căldură. Harnică, din zorii zilei Nu stau ... aprindă, Dar mu-mu, Joiana muge Radă, fă, s-alergi degrabă, Că-n șopron vițelul suge. Doar e tare! Haid mai iute! Și din drum, ca să-i ajute, Vin flăcăii totdeauna. Nu-l înjugi așa cu buna Pe vițel, și Rada-i slabă, Știu flăcăii! Și-și fac seara Pe-aici vecinic ceva treabă. Vaca-i tot ce-au ei, ea biata! Toarce-n ... La trânteli, cât Doamne iartă! Da! Și Rada-i mare hoață, Poate satul tot să-l scoață Din sărit, ea știe bine! Dar se teme de ...
George Topîrceanu - N. Davidescu: din Cântarea Omului
... George Topîrceanu - N. Davidescu: din Cântarea Omului N. Davidescu: din Cântarea Omului de George Topîrceanu Ploaia A venit întâi un nor călător și-a acoperit ca fumul o jumătate de cer și soarele. Eu mi-am dezgolit picioarele și-am pornit încet pe drumul care duce la pădure. Toți copacii au început să murmure. Mai ... picioarele... Acum te văd și-mi pare bine, așadar te rog să nu te uiți urât la mine — că plec iar. Eu sunt stâlpul de care inima ta se razimă. Poruncește să-mi aducă niște poame și o bucată mai mare de azimă, că până s-o frige vițelul mor de foame... Phi! câte lucruri ciudate am văzut pe unde-am trecut. De vreo două ori am fost chiar slugă și-am păzit o turmă de râmători. Dar stăpânul m-a luat la fugă: Zicea că eu am știut că femeia pe care-o luase tocmai din Idumeea se ... a bătut cu un băț uscat de măslin. Vai, tată, prin câte locuri am umblat! Dar să știi că nicăieri nu te-am uitat, ci
Gheorghe Asachi - Iepurile și amicii săi cei mulți
... slut la Prut Sărmănelul acum vede; Fără-a pierde un minut, În călcăii lui se-ncrede. Se rădică-n două, aleargă, Tremură chiar ca o vargă, Stă, răsuflă-un pic, ascultă, Mânat iar de spaimă multă Prin râpi fuge și tufari. A lui urme ca să-nșele, Face multe vârtejele, Pănă scapă de ogari, Ș-obosit de fugă, acum Se lungește chiar în drum. Ah, ce dulce bucurie În cumplit-acela val Au simțit, când pe câmpie Alergând văzu un cal. Zisu ... te-ncalec puținel, Sprinten tu, eu ușurel, Este-a cailor virtute Pe vecinul său s-agiute! Nechezând calul îi zice: Vei da gios de pe cerbice! De aceea-alege-n urmă. Călăuz mai bun din turmă. Vinea taurul cel gras, Însă cu mai iute pas. Pre el iepurile giură Ca să-l scape de friptură. Cornoraticul vecin I răspunsă c-un suspin: În secretu-ți spun că-n luncă Mă așteaptă-o mândră giuncă; Și tu iepure galant Datoria ... să-l ducă, Zicând că la mers hurducă. Iată că-ntre cii ce trec Vinea ș-un lânos berbec; Ce și el ceru iertare Că de ...
Ion Luca Caragiale - Știe carte băiatu lui Papuca!...
... Seara, după ce și-a așezat cărțile frumos, s-a pus băiatul în pat, cu lumânarea alături, pe măsuță, să citească, ca orice tânăr studios. Dar, ridicând o dată ochii în sus, ca să reflecteze mai adânc, ca să-și reverse în spirit cine știe ce amintire, ce să vază!... O bârnă din tavan era mânjită... de o vacă, ori de un bou, ori de o mânzată, ori de un vițel!... în sfârșit, vârsta și sexul dobitocuiui care comisese acea pată nu erau sigure; dar acestea puțin importau tânărului savant, destul că pata era fără doar ... toate calitățile, un cusur care-i nimicește cu desăvârșire memoria... Și iată grozavul cusur: sir John Falstaff nu e trecut în cel mai ieftin dicționar! De aceea băiatul procopsit al lui Papuca stă ca colegul său, Nastratin-fiul, cu ochii în tavan și nu i se revarsă în spirit altă amintire decât a berbantului de Falstaff din Suratele vesele de la Windsor, pentru că acesta a avut norocul ca
George Topîrceanu - Zi de vară
... George Topîrceanu - Zi de vară Zi de vară de George Topîrceanu Liniște. Căldură. Soare. Sălciile plângătoare Stau în aer, dormitând. Un vițel în râu s-adapă Și-o femeie, lângă apă, Spală rufele, cântând. Și din vale abia vine Murmur slab, ca de albine, Somnoros și uniform: Râul, strălucind în soare, Ceartă sălciile, care Toată ziulica dorm. Sub o salcie bătrână Și cu-o carte groasă-n mână ... Care-mi ține de urât, M-am culcat în fân pe spate, , — Somnul lin, pe nechemate, A venit numaidecât. Cântec, murmur, adiere De zefir în frunze piere Și rămâne doar un glas Care umple valea-ngustă. ............ Ia te uită, o lăcustă Mi-a sărit tocmai pe ...
Vasile Alecsandri - Pâinea amară a exiluluil
... de frumoasă, unde guvernul turcesc i-a tratat ca pe musafiri ai sultanului, dându-le pensii. Care dintre noi a pierit de foame, de frig și mizerie în tot timpul cât ne-am delectat sub cerul albastru al Orientului și ne-am bucurat de bunurile civilizației occidentale? Unul singur a murit de dorul țării și al copiilor lui, nenorocitul Ioan Voinescu, iar noi, ceilalți proscriși, afară de vreo doi, trei, care au trecut din viață ca toți muritorii lumii acesteia, ne-am întors acasă din străinătate, din exil, ca dintr-o plimbare prin țări încântătoare, dintr-o călătorie în care am câștigat experiență, suvenire plăcute și cunoștințe de folos țării noastre. Am mâncat însă pâinea amară a exilului? Dar! am mâncat cu destulă veselie și la restaurantele cele bune, și în ... la dânsa, mărturisind între noi că era destul de albă și nu tocmai amară. Unii dintre noi au mers până a o binecuvânta ca pe o anafură cu care s-au împărtășit moldoveni cu munteni, pentru ca să ajungă la unirea țărilor surori. A veni dar astăzi și a se poza dinaintea publicului ca un martir cu stomacul stricat de
Ioan Slavici - Păcală în satul lui
... ferește ce!... dar de! tot era mai bine să nu afle bărbatul. Văzându-se acasă, bărbatul, ca tot omul păgubaș, începu să se plângă, nevasta, ca toată muierea bună și credincioasă, îl mângâia cu vorbe bune, iar Păcală, ca tot omul cumsecade, ieși și el din unghiul lui, ca să-i spună stăpânului de casă că e și el aici, să-i ceară iertare că a îndrăznit și să-l mai roage și pe el de conac. — Fă muiere, grăi bărbatul după ce se mai încălzi în cuibul lui, mie mi-e foame; n-ai tu ceva de mâncare? De! ce să-i faci? omul flămânzește la drum. Nu-i vorbă, mai era în traistă merindea pe care o luase la drum; dar acasă la ... — Vai, săraca de mine! răspunse nevasta, dar de unde să am? Eram să te aștept mâine. O să-ți fac însă o mămăliguță bună, ca s-o mănânci cu o zămuță de usturoi. — Mămăliguță să fie! grăi bărbatul. Când e flămând, omul se bucură și de mămăliguță. Om umblat prin lume, Păcală știa că o să-l poftească și pe el la cină, ...
George Coșbuc - Dragoste învrăjbită
... și-a lovit în el. Și plângând copilul și-a cătat cărarea. Ea luând din mână-i volnic lumânarea O lipi de-o piatră ca să mulgă iar. Nu mai era lapte și mulgea-n zadar Ugerul. Iar vaca poate niciodată N-a mai fost ca astăzi neastâmpărată Și-a-ncetat Simina, ca s-a ostenit. Când era prin tindă, ea și-a amintit C-a lăsat aprinsă albă lumânare. D-apoi ... de boală. Toate-acum s-au dus! Și din ce? Simina n-avea chip de spus. Ieri, de către seară, a plecat Simina Ca să duc-o mustră de cusut la Lina, Prietena ei, poate cea mai bună-n sat Mă-sa-n târg fusese ieri și-a cumpărat Mere; și Simina ... cum îi apasă Pieptul și-o sugrumă, și o ține drept. Ce să fac în casă? Dar aici ce-aștept? Și-i venea să țipe ca dintr-o pădure Și-i venea să urle ca din foc, să-njure, Și-i venea să plece, noaptea cum era, La Lisandru-acasă. Ce e
... întreagă cu ochii ațintiți spre răsărit sorbind depărtările, călătorind cu gândul prin țările calde ale copilăriei lui, și fața lui atunci se-nveselea, se lumina, ca și când primblarea i-ar fi fost aievea. — Așa că n-ai să te duci de la noi, Aliuță? îi ziceam eu, netezindu-i barba. — Cum va fi scris! răspundea el. Pentru Aliuță tot era scris. De s-a născut, de-a mers prin bătălii, de-a căpătat răni, de-a venit la noi a fost scris. De va mai trăi mult sau puțin, de se va întoarce sau nu în țara lui, asemene era scris de mai nainte; de aceea el avea întotdeauna fața senină și liniștea sufletească a omului ce nu-și poartă grija vieții. Într-una din zile văzui în ... puștile pe umăr, se arătară în dreptul porții, nici o suflare de om nu mai era în curte afară de noi și Aliuță. Atunci... părăsiți de toți, intrarăm în casă ca în ultimul loc de ...
Ion Creangă - Soacra cu trei nurori
... baba începu să pună la cale viața nurori-sa. Pentru babă, sita nouă nu mai avea loc în cui. "De ce mi-am făcut clește? ca să nu mă ard", zicea ea. Apoi se suie iute în pod și coboară de acolo un știubei cu pene rămase tocmai de la răposata soacră-sa, niște chite de cânepă și vreo două dimerlii de păsat. — Iată ce am gândit eu, noro, că poți lucra nopțile. Piua-i în căsoaia de alăture, fusele în oboroc sub pat, iar furca după horn. Când te-i sătura de strujit pene, vei pisa mălai; și când a veni barbatu-tău de la drum, vom face plachie cu costițe de porc, de cele afumate, din pod, și, Doamne, bine vom mânca! Acum deodată, până te-i mai odihni, ia furca în brâu, și până mâine dimineață să ... vin, ca să meargă plăcintele aceste mai bine pe gât. După ce-au mâncat ș-au băut bine, le-au venit a cânta, ca rusului din gura gârliciului: Soacră, soacră, poamă acră, De te-ai coace cât te-ai coace, Dulce tot nu te-i mai face; De
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Văduvele
... prea poate; da' eu, când eram ca dânsa, mă învârteam într-un călcâi; nici un lucru nu se clintea din locul lui. Pe dinăuntru odăile ca paharele, pe-afară curtea ca o tavă, și prispa de s-ar fi cojit, măcar într-un locșor, mi-aș fi tăiat mâinile din cot. Fu de ajuns mamei Iana. Își iubea fata ca lumina ochilor. Trase necăjit un vlăstar de dud, îndesă foile în șorț și, dregându-și glasul, după ce se șterse la gură, zise cam înțepat: — De, cumătrița mea, fiecine își spală rufele în albia ei, și, de-a fi floare, de-a fi cărbune, pe umerii lui își poartă cămașa. Mie, din mila Domnului, Irina, atâta suflet mi-a rămas pe sufletul ... mânecuțe largi și scurte, se aduna în cute la betelia rochiei, se lipea de spinare și se încovoia pe sânu-i rotund și cucuiat. Așa de fragezi îi erau obrajii, așa de curată și limpede privirea ochilor săi negri, umezi și lucioși, ca ai unui vițel de ...