Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE CONDAMNAT
Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru DE CONDAMNAT.
... bine... — Nu: Așa, bine! Spune-mi: cum? — Păi... m-am dus în ograda lui și i-am zis: Măi, da purceii mei îs de făcut pomană pentru sufletul bunică-tei? De ce mi-i înjunghii, măi, c-o să te ieu de beregată. El atunci, cum era cu barda în mâna dreaptă, a trecut-o în stânga și mi-a trântit o palmă ... și cum eram singur, că nu mai era nimeni cu noi, am strigat la fecioru-meu, să vie, să-mi ajute să ridicăm pe Dămian de jos, că țipa și gemea de durere. Pe urmă au venit și oamenii de ne-au găsit pe amândoi, pe mine și pe feciorumeu, acolo... Iaca așa... În clipa aceasta se deschise ușa, intră un jandarm și-mi aduse ... ierte. Atunci din colțul odăii ieși la lumină feciorul bătrânului. Veni, se alătură de tată-său, îl dădu cu umărul mai încolo și zise: — De-acu, lasă! Apoi se întoarse către mine: De-acu pot să spun: eu l-am omorât. Că tătuca nu credea să moară Dămian, așa, dintr-o lovitură, și-mi spusese, acolo, pe loc ...
Elena Liliana Popescu - Imn Libertății
... și vocea ademenitoare ce, pân' a fi dezamăgită, Avea să creadă în plăcere și-n fanteziile-i trucate, în speculații efemere prin mii de gânduri exprimate Și să ajungă a-nțelege după-ndelungă neștiință, că trebuie să se dezlege de propria-i nechibzuință Și să trăiască-n simplitate sau în tăcerea negândirii, izvorul gândurilor toate, în Armonia regăsirii. X „Alungă lumea ta de umbre și vino dincolo de gând ușor, tăcerea să inunde sfiosul suflet, renăscând, Și lasă caierul de gânduri, iluzii, să le toarcă timpul ducând în lume rânduri, rânduri, secrete smulse din Olimpul Creat la rându-i să inspire neștiutorului doar teamă, și ... A înfruntării decisive, dintotdeauna așteptate, înscrisă-n sfintele arhive de adevăruri revelate. Nemaisimțind decât Iubirea ce-n Mila Ta nelimitată, o revărsai în omenirea de suferințe încercată, M-am dezlegat de legământul cu Mintea ce gândeam că poate, doar ea, dicta deznodământul în urma multelor păcate Ce săvârșisem, condamnatul supus la veacuri de tortură... O, iartă-mi, Tată, doar păcatul făcut de mintea imatură Ce mă oprea s-ajung la Tine! Mă iartă ...
Constantin Stamati-Ciurea - Luxul
... pe străzile ce duc la Capitoliu, oprind în cale pe toți senatorii ce mergeau acolo ca deputați și cerând numaidecât să li se întoarcă libertatea de a-și face cheful în toată voia. Deci părinții patriei, luând în privire revolta generală a mamelor patriei, găsiră de cuviință să le intre în voie, neascultând de Caton care fulgera cu cuvântul de pe tribună. Vocea oratorului amuți, fulgerele se stinseră și sexul frumos ieși biruitor, editând singur regulamente cu care nu numai se desfăcu de epitropia bărbaților, ci avu și dreptul de a-și alege jurist avocat, numit procurator, se înțelege luat din corporația celor mai eleganți și mai frumoși tineri numiți de Seneca Formosus. Acel tânăr era sfetnicul, oracolul și nu o dată amantul clientei sale. Afară de aceea fiecare damă de modă poseda un sclav, de care nime nu îndrăznea a se atinge fără voia stăpânei sale. El era de o putere herculeană și slujea ca un fel de gardă personală a stăpânei sale; și dacă între soți izbucnea vreo discordie, bărbatul avea a face nu o dată cu sclavul ... ...
Nicolae Filimon - Mateo Cipriani
... Nicolae Filimon - Mateo Cipriani Mateo Cipriani de Nicolae Filimon Nuvelă florentină Ieșind din Florența pe bariera San-Gallo, primul obiect ce se prezintă vederei este arcul de triumf construit la 1738 de arhitectul francez, Jadot cu ocazia rădicării lui Francesco II de Lorena la demnitatea de mare duce al Toscanei. Acest arc de triumf fu judecat de artiștii moderni ca operă plină de merite și defecte. Pe înălțimea lui se vede sculptat în marmură de Carrara bustul suveranului pentru care fu construit; iar mai jos sunt mai multe bas-reliefe ce reprezintă embleme administrative și militare. La o mică distanță ... văzui că acești oameni nu erau deloc aceia ce cu o oră mai nainte păreau că sunt; ei semănau a fi o adunătură de galerieni. Vizitarăm refectoriul tocmai pe timpul cînd se puneau la masă cuvioșii anacoreți și aceasta ne procură plăcerea de a vedea pe lucrătorii viei Domnului mîncînd. Bucatele, în adevăr, erau prea puțin hrănitoare; ele se compuneau din o supă de boabe de mazăre cu brînză de Parma, salată de fasole verde cu oțet și untdelemn
Constantin Stamati-Ciurea - Omul enigmatic
... ar fi fost în stare a-l pune pe mal nestâlcit? Astfel de ipoteză era nebunatică, fiind malurile îndepărtate cu vreo câteva sute de kiÂlometri. Aștepta el oare momentul dorit să se înece? Lucru îndoielnic, căci se ținea de funie ca să nu pice în mare; vasăzică, ideea de sinucidere era departe de el. Așadară, după concluziile mele aștepta el mai degrabă cu deliciu momentul catastrofei, ca să vadă victimele înghițite pe rând de valuri. El dorea să audă ultimele răcnete de desperare, ultimele agonii ale înecaților, și la urmă singur să se cufunde în mormântul lichid al mării, nu cu un suspin de părere de rău, ci cu un râs de batjocură adresat vieții sale trecute. Așa am înțeles pe acest om ciudat și, oțărânduÂmă, mă întorsei de la el și trecui în cabină. În sala de mâncare ne-am adunat cu toții la dejun. Mă așezai în capătul mesei, când Romfort, intrând în sală, se puse pe scaunul de lângă mine. Ce schimbare în fizionomia sa nu de mult atât de sălbatică și acum atât de blândă și binevoitoare. — Ei, domnule, îmi zise el, ți-a trecut spaima și ți-a ...