Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru FACE SĂ DEVIEZE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 40 pentru FACE SĂ DEVIEZE.

Vasile Alecsandri - Toamna țesătoare

... a ei șiruri de cucoare Tainicului Răsărit. Ș-au rămas, sărmana, goală, Pe când viforul se scoală Aducând gerul de an! ... Ce-a facă ea la iarnă? Norii vin ca aștearnă Pe câmpii un lung troian. Vai de ea! ... Ce-a devie Sub cumplita vijelie Care suflă oțerit Peste văile uscate, Peste apele-nghețate, Peste codrul desfrunzit? Dar nu-i pasă! ... Cât e soare, Toamna, mândră ... perdute-n aer, Tainic, lin călătoresc. Toamna grabnic le urzește, Le-mpletește, nevedește, Și cu toate la un loc Ea-și lucrează-o-nvălitoare Ca meargă-n șezătoare Și ia parte la joc. Iat-o în cămeșă albă, Cu lefți mari lucind în salbă, Mari cât ochii săi căprii. Trista iarnă-o pizmuiește Și ... Iar românul cu drag spune: „Doamne! încă-o minune! Scoate-o față-n calea mea, Ca și toamna harnică Și de suflet darnică,

 

Mihai Eminescu - Satira II

... îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile? Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt, Ai vedea că am cuvinte pana chiar o fi rupt, Căci întreb, la ce-am începe -ncercăm în luptă dreaptă A turna în formă nouă limba veche și-nțeleaptă? Acea tainică simțire, care doarme-n a ta ... ncapă, le scrii cum cere lumea, vro istorie pe apă? Însă tu îmi vei răspunde că e bine ca în lume Prin frumoasă stihuire pătrunză al meu nume, -mi atrag luare-aminte a bărbaților din țară, -mi dedic a mele versuri la cucoane, bunăoară, Și dezgustul meu din suflet -l împac prin a mea minte. - Dragul meu, cărarea asta s-a bătut de mai nainte; Noi avem în veacul nostru ... lor închină, numind mare pe-un pitic Ce-o beșică e de spumă într-un secol de nimic. Încorda-voi a mea liră cânt dragostea? Un lanț Ce se-mparte cu frăție între doi și trei amanți. Ce? ...

 

Ion Luca Caragiale - Situațiunea

... te-apucă groaza, monșer, groaza!... Nae, foarte afectat, bea paharul lui de bere până-n fund, apoi, după ce oftează adânc: - Eu pot pentru ca -ți spui pe parola mea de onoare că-mi pare foarte rău! dar știi?... foarte rău!! foarte rău!!! pentru ca ajungem vedem țara mea, care era peste putință ca prevază cineva o situațiune foarte tristă, fiindcă le-am spus și dumnealor... - Cari dumnealor? - Dumnealor cu cari am fost; zic: pot pentru ca spui că nu se poate ceva mai trist, ca vie un moment orișicât ai zice, când vezi că bate falimentul la ușe și nu mai e nici un patriotism... Nae face o figură foarte mâhnită; e așa de obidit, încât ai crede că vrea plângă. - Bine, Nae - zic eu - nu trebuie fie omul așa de pesimist. Lucrurile or se-ndrepte... este o recoltă admirabilă. Nae, schimbând figura și zâmbind cu compătimire de ignoranța mea: - Ce recoltă, nene, ce recoltă? Dumneata n-ai văzut ... închidă becurile. Se face

 

Vasile Alecsandri - Puntea

... șoptire lângă albele-i picioare. „De ce plângi?... îi zice-o rază pe-a ei frunte strălucind. Tu ești jună, ești menită trăiești, mori iubind; Pentru tine-orice durere trebuie ca se curme... Nouri sunt ce nu fac umbră și dureri ce nu lasă-urme.â€� ↑ Fetele de la țară își fac scăldătoare de năvalnic ...

 

Dimitrie Anghel - Oscar Wilde

... castel ? Unde sunt serbările acele fastuoase, în care se dădea lupta pentru frumos, unde mai sunt jutele și turnois -urile de aezi inspirați care veneau se măsoare în puterea cîntecului, unde mai e melancolicul Wolfram -și suspine, înstrunindu-și harfa, romanța la stea, ori impetuosul Tannhäuser preamărească voluptatea amorului... S-a perdut obiceiul serbărilor de mult. În vastele săli goale în care locuiesc baronii ori prinții noștri, nu se ... și priveam la el, și nu-mi puteam închipui cum poate te legene și te ocrotească soarta, hărăzindu-ți toate darurile, și apoi te degradeze brusc, -ți ieie luminile din ochi și razele de pe frunte, -ți stîngă fantasmagoria mirajurilor și te condamne supraviețuiești ruinei tale. Așa mă gîndeam eu, dar el își urma visul său, rigid și absent, ca din piatră făcut. Și cînd se ridica, tîrziu ... necunoscut venit de departe visase pe strălucitoarele lui pagini, că un poet infim plîngea poema unui Lucifer. Licoarea opalină sorbită încet, încet, îl făcea poate mai creadă posibilă viața,

 

Dimitrie Anghel - Arivistul

... spui tu ! stai, ce dulce mai e numele tău, hodină ! fii imuabil ca o piramidă peste care trece vremea, și cu toate acestea poți rezista urîtului, eternului cotidian, veșnicilor întîmplări mărunte și n-ai putința de a evada sau curajul de a te sinucide. te lași așa, te ducă forța oarbă a vremurilor, fii scîndura netrebnică pe care a rupt-o un puhoi dintr-un gard și-o duce înainte și nu-ți fie rușine, zici că ți se cade ! vii te instalezi, ți se pară că locul unde te-a adus puhoiul ți-e familiar și că-ți era desemnat de mai înainte. O, dulce ... capabili de a urma cele două rețete amintite mai sus, avînd prea multă mîndrie și prea multă inimă pentru a o face, își vor da seama în sfîrșit cît de năpăstuiți au fost și vor începe se strîngă... Durerile lor puse la un loc vor face o forță covîrșitoare, înjosirile mari le vor da avîntul ca

 

Mihai Eminescu - Scrisoarea II

... îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile? Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt, Ai vedea că am cuvinte pana chiar o fi rupt, Căci întreb, la ce-am începe -ncercăm în luptă dreaptă A turna în formă nouă limba veche și-nțeleaptă? Acea tainică simțire, care doarme-n a mea ... ncapă, le scriu, cum cere lumea, vro istorie pe apă? Însa tu îmi vei răspunde că e bine ca în lume Prin frumoasă stihuire pătrunză al meu nume, -mi atrag luare-aminte a bărbaților din țară, -mi dedic a mele versuri la cucoane, bunăoară, Și dezgustul meu din suflet -l împac prin a mea minte. — Dragul meu, cărarea asta s-a bătut de mai nainte; Noi avem în veacul ... lor închină, numind mare pe-un pitic Ce-o beșică e de spumă într-un secol de nimic. Încorda-voi a mea liră cînt dragostea? Un lanț Ce se-mparte cu frăție între doi și trei amanți. Ce? ...

 

Ion Luca Caragiale - A zecea muză

... zecea... A zecea: 1.200 franci, muza specială a Teatrului Național din București. În adevăr, dacă cele nouă muze nu au vreme se ocupe și de daraverile noastre naționale, și se refuză inspire și pe vreun român a face o piesă de teatru, - noi stăm cu mâinile în sân și nu inventăm a zecea muză ad-hoc? Ar fi o lașitate din parte-ne! — Și astfel, onor. Direcțiune Generală a Teatrelor ... lei pentru o piesă de teatru, anume: „trasă dintr-o baladă națională, fie tragedie, fie dramă, melodramă, comedie, feerie, fie ce-o fi, numai fie lungă, ca ție o seară întreagă spectacolul". 1.200 de lei trebuie numaidecât inspire pe câțiva inși a deveni poeți, și devenind poeți devie anume poeți dramatici, și devenind poeți dramatici scrie câteva piese lungi și bune, din cari una fie „foarte lungă și foarte bună". Cât suntem noi modernii de metodici pe lângă antici! Ba, pentru mândria noastră națională, nu mă sfiesc a ... el, anume convingerea că doftorie pentru chelie nu se află. Dar dacă este peste putință a mai crește părul acolo unde ar fi ...

 

Alecu Russo - Studii naționale (1840)

... Pentru ce suntem dispuși a da simpatiile noastre acelor prigoniți de asprimea legilor? Ne place oare traiul lor zvânturat? Am vrea, ca dânșii, dormim prin păduri cu capul rezemat de rădăcina unui stejar, cu mâna pe oțelele pistoalelor? Am vrea stăm de pândă pe vârful unei stânci, ne expunem zilele necontenit la trude, la pericole, la lupte? Ne încântă ideea unui om ce are curajul de a se revolta în ... Ca știi ce vrem, cucoane, află că eu sunt Bujor. — Bujor? — Bujor! — Am înțeles, adăugi boierul. Iată punga, însă te rog nu-mi treziți nevasta. — N-ai grijă, noi nu speriem femeile... Câți galbeni ai cu d-ta? — 150. — Numai? — Numai! â ... hoțul... adu-l încoace... Nu-i vrun lucru... o ceapă... al meu e mai boieresc. Hoțul scoase din sân un breguet de aur. — Vrei schimbi cu mine? întrebă maiorul. Hoții începură a râde, iar căpitanul lor zise: — Ești maiorul Bacinschi, te cunosc eu de la Iași ... Petrariul! — A precrasnai ! D-ta hoț, dar om cinstit. Banda aceasta de hoți fu prinsă peste câteva luni. Unul din ei primi devie călău pentru ca

 

Ioan Slavici - Barbaria modernă

... altul, ci ca lupiÄ­ înhăitațÄ­, orÄ­ ca pirul în lumea vegetală, spre a se folosifie-care de ceÄ­-l-alțÄ­. EÄ­ nu pot -și dea sĂ©mă de ce ne emoționăm noÄ­ când fiecăruia individual nu ni se face nicÄ­ un rÄ•Å­. Durerea, pe care tu om în tĂ³tă firea o simțÄ­ când semenul tÄ•Å­ e lovit, în gândul barbaruluÄ­ e ... ci pe Ă³meniÄ­ desbrăcațÄ­ de firea omenĂ©ască, carÄ­ străinÄ­ aÅ­ fost și străinÄ­ aÅ­ rÄ•mas, pe hainiÄ­, carÄ­ nu sînt în stare se iubĂ©scă și profită fie de nepriceperea, fie de slăbiciunile, fie de strîmtorările nĂ³stre, ca ne ruineze și se facă stăpâni pe puterile nĂ³stre viÄ­. E destul de largă țara nĂ³stră pentru-ca ne încapă pe toțÄ­ și destul de mănos pămîntul eÄ­, ca tuturora ne dea hrană, dacă muncim cu toțiÄ­ fie-care în felul luÄ­ și nu caută uniÄ­ tragă mișelesce bucata de la gura altora. AcĂ©sta e ceea ce suferim, și barbarie în cel maÄ­ propriÅ­ înțeles al cuvîntului este sustiÄ­, sprijinesci,

 

Dimitrie Anghel - Lui Octavian Goga (Anghel)

... părere de rău. Grămada s-a răzlețit, fiecare căutîndu-și drumul. Cel ce-a slujit un steag a căutat -și arboreze culorile lui proprii și și-l apere singur. Bunul și răul din fiecare a căutat se cearnă și sita fiecăruia a prins împrăștie pentru el lamura sufletului lui, roditoare plăpîndă, în care avea înflorească propria lui floare. În paginile multe ce le-a scris fiecare și le-a împrăștiat la cele patru vînturi e ... înfipte în scări, spre moartea care-și ține deschisă (sic) giulgiul funerar la o cotitură de cărare sau la o margine de șanț. Tu vrei lupți și nu vrei înțelegi că ești un visător, tu vrei biruiești și nu-ți dai seama că nu-i același lucru -ncaleci un Ducipal sau cavalcadezi pe un Pegas. La ce bun mergi înarmat pînă în dinți, tare de convingerea ta, încrezător în aureola pe care o porți, bizuit pe zalele pe care ți le-a ... ...

 

   Următoarele >>>