Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru HRĂNI CU
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 185 pentru HRĂNI CU.
Iancu Văcărescu - Adevărul (Văcărescu)
... Strein, sălbatic, Prileju-l bucură, Pe turmă tabără Și prad-o face. Se liniștește iarăși ! Iar vezi pre om Sub tirania nouă, Ca vita ce cu jugul A fot obicinuită, Cu soarta-și mulțumit, Visează fericire ; Ba crede că e slobod Sub prefăcute pravili ; Și iar din cap începe Ș-înșale, să s-înșale : D-ăst ... să nu lipsească ! Voi, cei d-aproape mie, Românii să dea pilda Ca cei ce se coboară Din neamu-ntîei pilde ! Cunoaștem pre mulți oameni Cu mare-nțelepciune Ce-au săvîrșit științe, Arte și meșteșuguri. Sînt monumente, vrednici Dovezi de nemurirea A duhului de om ; Dar n-au făcut ... S-înduplece pornirea. Soțietatea încă Nu-și cată izvodirea De om îngrijitoare, Ca p-un copil să-l poarte, În veci să-l ție slobod Cu cele spre odihnă-i, Ferit de tiranie ! Ș-în veci răspunzătoare Să ție a lui ființă De orice lenvire-i ! Molranic lui, și ... vicleniră. Albinele, castorii Statornic ne dau pilde, Ce-ar face omenirea La ei s-ajungă țintă ! Cum să-aibă lăcuințe Cum duhul să-și hrănească Cu
Alecu Donici - Două mance și un copil
... cât se poate era de sănătos; Dar pentru ca să aibă mai bună căutare, Cucoana două mance pe lângă dâns' ținea Și singură-l hrănea. Cu astfel de mijloace credea pe-atunci oricare Că pruncul va ajunge un urieș sub soare. El însă deodată trăia mai mult sugând, Căci mancele și ... rămânând copilul în leagăn singurel, Se răsturnă din el... Chiu, țipete prin casă se auzeau de-ndată. Boierul, supărat, Veni să vază singur pe prunc cu capul spart. El într-o plecare pe gânduri afundat, Rosti așa cuvinte: "Că mance de prisos, Oricum, și-n orice stare, n-aduc vreun folos ...
Vasile Alecsandri - Serb-sărac
... Copilaș de Serb-Sărac, Mult mi-ești drag și-mi ești pe plac, Dar eu, frate, mult mă tem De căzlarul din harem [7] Cel cu chipul de arap, Buzat, negru, ras pe cap Și cu solzii mari de crap. El că-și are-un bidiviu [8] Cu sânge de argint viu, Un fugar neîntrecut Care soare n-a văzut De când mă-sa l-a făcut". ,,De ținut ... e ținut bine Într-o boltă-ntunecată Sub pământ, în grajd de piatră." [9] ,,De hrănit cu ce-l hrănește?" ,,De doi ani îl întărește Cu floarea trifoiului, Hrana dulce-a roiului." ,,De-adăpat cu ce-l adapă?" ,,Tot cu lăptișor de iapă, De și-l face lat pe sapă. Ș-așa, frate, mult mă tem De căzlarul din harem Și de mândru-i bidiviu ... ciung pârlit! Iar Serbul se tot ducea, De halca s-apropia Și din fugă azvârlea Djeridul său chiar prin ea. [12] Apoi vesel se-nturna, Cu adâncă temenea. [13] Iar copila hanului, Hanului tătarului, Nepoata sultanului, Cu ocheana prin zăbrea Pe voinicu-l urmărea Și când Serbul se-ntorcea, Ea-nainte-i se ducea, Cu ...
Constantin Stamati - Arderea Iașului la 1822
... ca un șarpe lung clipește, Scapără, vin’ de te uită, zimții zidurilor mișcă. Vântul frunza din crengi smulge, o spulberă ca pe paie, Vifor vântură cu groază, de cruce pe turn îndoaie, Iaca nourii se umflă, clocotesc, se tulbură, Moșule, trăsnet și fulger zidurile scutură... Bătrânul Ce-ți pasă de vifor ... nu se vede din iarbă; Vifor-trăsnetul nu sfarmă proaste cocioabele mele, Și cerul a sa urgie au trimis de umilește Pe acei cu fapte rele, Și pe-acel ce intirește Pe săracul hămesit. Nepotul Și acei cruzi care sunt? Bătrânul Domnii și boierii falnici și sumeți, Ce mânjesc ... nu ai nici o grijă de volbură și furtună, Pentru că ea este A cerului răzbunare, ce pe cel rău pedepsește, Iar celui cu fapte bune “nu te temeâ€� îi șoptește. Nepotul Ah, moșule tăiculiță, iaca arde, se aprind Mănăstiri, case înalte, Clăbuci de foc se ridică, și ... i frică de moarte! Și când fulgerele crapă noaptea grozav luminând, Se vede fugind poporul, la câmp scăpare cătând. Bătrânul Cerul judecă, copile, și răzbună cu dreptate, Căci în a noastră cetate s-au fost strâns multe păcate. Au trecut furtuna, Se înseninară, și aburul lin, Din risipituri, Ș ...
... Mirla, sturzul și ca ele Alte cîte păsărele Cearcă și dacă găsește Vrun pai ca să covăește Îl duc, în cuib îl așază Privind împrejur cu pază, Nu cumva să să ivească, Unde vreau ele să nască Peste noapte cu răcoare Micuța privighetoare Glăsuind face mai bine Inimile ce dorm bine, Face somnul greu, mai dulce Face pe toți să să culce Singură să priveghează ... Soarele nici că răsare Toți cu rîvnă foarte mare Boii la plug înjughează. De au cai, îi înhămează. Seamănă, ară și grapă, Ce nu pot cu plugul, sapă, Scot spinii de pe răzoare Și fiece delișoare Nu le lasă nelucrate, Ci le umplu de bucate. Cum are locul natura, Așa e ... și alte cîte Pe ici pe colea vîrîte. Din holdele cele grase Ce toamna să sămănase Polomida înghimpoasă Și puciocna puturoasă Urda vacii, lușca, porul Cu săpoiul, cu cosorul Scot afară, smulg, usucă Ca mai bun rod să aducă, Rod și grîu curat ca jarul Să tragă acasă carul, La timp bun să ... De-i lua și din vii rodul, (Așa canoni poporul De-i lua din vii odorul). Dacă Domnul ș-au tras darul Ce să facem cu
... grămadă? Ori nu mai este-n ceruri soare, Și-n lume viață râzătoare Misteruri și amoruri? Ce patime-i însuflețește? Vrun vis nebun îi urmărește Cu vecinicile-i doruri? De sunt nebuni, voiesc să-i apăr, Că-n ochi au fulgere ce scapăr' Schântei de poezie, Și nu e rar să ... n-o știe! Cu ei vorbesc frunzele-n cale, Cu ei și apele pe vale, Și bolțile albastre! Iar dacă au un corp de tină, Cu sufletele în lumină Plutesc mai sus de astre! De suferinți, ei sunt exemple, Când mor li se ridică temple Și falnice statuie! În viață însă ... trude; Nenorociții le sunt rude, Copii, le sunt orfanii; Îi recunoști fiindcă-i latră Toți câinii ce-au hrănit în vatră, Toți câinii, toți dușmanii! Cu cerul care le zâmbește, Sunt curcubeul ce unește Sărmana noastră lume! ,,Poeți", în valea cea de plângeri Lor li se zice, însă, ,,îngeri" E-n ...
Vasile Alecsandri - Doina haiducească 4
... Vasile Alecsandri - Doina haiducească 4 ,,Eu, vere, te-aș întreba, Dacă nu te-ai supăra, Cu ce hrană te hrănești De nici vara nu muncești, Nici iarna nu îmblătești?" ,,Nu știu, vere, spune-ți-oi, Ori o palmă trage-ți-oi ... Și de acolo încă plec Jos, pe valea Oltului, La steaua ungurului, Să mă rog la Dumnezeu Să facă pe gândul meu, Să deie ploaie cu soare Ce îndeamnă la culcare, Să adoarmă stevarii, Să le fur armăsarii. Apoi singur îmi fac parte, Aleg steava-n jumătate Și mă duc, vere ... Drept la târg, la Brancoveț, Unde-s caii mai cu preț. Iepele care-s cu mânzi Fac cinci sute de florinzi, Iar de soi moldovenesc Cu galbeni se cântăresc, Apoi, vere, încă plec La Anița de petrec Viață bună-ndestulată, Cât mi-e punga nesecată, Și petrec într-o-ntinsoare Tot ...
Grigore Alexandrescu - O impresie
... de Grigore Alexandrescu Dedicată oștirii române 22 aprilie 1846 Puțini erau la număr ostașii României, Dar când ale lor cete pe luciul câmpiei Semeț înaintară cu pas răsunător, Din sulițe, din coifuri, din armele albite, Când soarele în unde, în raze aurite, Lumina își răsfrânge pe steagul tricolor, Când caii, repezi ... inimă pe chipu-mi suită ca mânia, Pe fruntea-mi se aprinse, în ochi-mi străluci; Sub pasurile mele simții arzând pământul, Și vechea strălucire, cu zgomotul, cu vântul, Iluziei-mi bogate cu fală se ivi. A! unde e acuma puternica mărire Din vremea când a țării eroică oștire În lupte uriașe Buzeștii comanda ... că în urma luptei, în Asia bogată, Dacă mahometanii vedeau câteodată Un armăsar ce-n preajmă-i căta el sforăind, Cuprinși de-adâncă spaimă ziceau cu-nfiorare, Că el a văzut umbra acea îngrozitoare A lui Mihai Viteazul asupră-le venind. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Așa erau odată românii, dar unirea ... Cu vechea simplitate din inimi a lipsit. A patriei iubire, obiect de ironie, În veci este pe buza acelui care știe Cu ...
Barbu Paris Mumuleanu - Cei mari
... au atîtea trebuinți Ca cei mici de multe științi, Au venituri, pot trăi Fără d-a mai osteni, Ș-ntr-aceste fumuri fac Cu cei mici orice le plac. Dau cu caleștile lor Peste cei mici de-i omor. Zioa umblă la plimbări, Noaptea șed la desfătări Șed la cărți, dau, păgubesc, Pierd avutul părintesc. Vin ... primejduiesc, La cîte-i îndatoresc. Cred țirmoniile lor, Și-i supun la cîte vor. Apoi dacă-și săvîrșesc Acea treabă ce-o voiesc, Nu că cu ei nu mai șăd, Dar trece și nici nu-i văd. Trec repede ș-îngîmfați, S-arăt că sînt supărați, Sau de șed, iar nu ... Și că cunoștința lor Este scurtă pă picior. Nici prieteșug păzesc, Nici rudenia cinstesc. Și cei mici de mii de ori De le-ar sluji cu sudori, Odată d-au șchiopătat, Toate alte s-au uitat. La ei nu e adevăr Nici măcar cît vîrf de păr, Socotind că sînt mai ... de le slujesc. Toți se socotesc pă ei Că sînt fii de dumnezei. Ei nu sînt cunoscători Faptei, buni răsplătitori. Uită că e-ndatorat Și cu ...
Dosoftei - Din Molităvnic de-nțăles
... Și-m caută de plecăciune, CaĂ¹tă-mi câtă-m este truda, de păcatele de toate, Dumnezău, și mi le iartă, ca în inemă curată, Cu zdrobitură de cuget și cu suflet plin de frică Să mănânc de preacurate ale tale svinte taine. Viu-i și-ndumnezăiază cine ăleî bea și mănâncă, Cu inemă strecurată, că tu ai zâs, Doamne svinte : „Cine mi-a mânca de carne și va bea și de-al mieu sânge ... știu ș-aceasta că greșele cât de mare, Nice multul de păcate întrece, Dumnezău svinte, Pre-a ta-ndelungă răbdare, omdragoste-nvârvomată. Ce cu oloiul de milă, pre carii să-ntorc cu calduri, Curățăști-i, limpezăști-i și luminei îi faci partnici, Soț dumnezăirii tale făcându-i fără de râhnă. Și ce-i strein și la îngeri ... arĂpi, Hristoase, Și-ndrăznindu-ț de bogată ce ai spre noi bunătate, Bucurindu-mă-n cutremur, de svântul foc mă cuminec, Fân fiind și cu minune, că mă rĂșăir făr-arsură, Ca și rugul de mainte ce ardea fără-nfocare. Pentr-aceea-n har de minte și cu mulțămită voie,
Cezar Bolliac - Muncitorul (Bolliac)
... Muncitorul (Bolliac) Muncitorul de Cezar Bolliac Informații despre această ediție „Cînd mă născui în lume, murise al meu tată ; Căci mult el se luptase cu iasma încruntată Ce-i zice Sărăcia ! El locuia cu dînsa din frageda-i junie ; Și s-a luptat, sărmanul, cu multă bărbăție ; Dar, vai ! l-a-nvins pustia ! Bătrîn de june încă, iertatul meu părinte Cătă la cer și zise : — «Oh ... i zise : «Ia-ți iertarea : ești liber ; du-te-n pace La bunu-ți Creator !» Și biata maică-atuncea, în lacrimi și sudoare, Cu mine-nsărcinată, privea la el cum moare. Apoi groapa-i săpă... Fără nimic de hrană rămase-n văduvie, Și nu putea să lupte cu iasma Sărăcie, Ce și mai rău turbă... Puțin după aceasta, în ziua sorocită, Prin munci m-aduse-n lume, flămîndă, părăsită, Săraca măiculiță ! Plîngea pe ... Cum a putut, săraca, m-a dat apoi la carte. O ! cîtă bucurie avea cînd, de departe, Vedea că viu acasă Cu cămăsuța albă, cu căciulița neagră, Cu ...